Curs Mass Media Si Societatea

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 13 Iulie 2022

Descriere Curs

I.1 Aspecte istorice . De la spaţiu public la opinia publică.
      La temelia tuturor dezbaterilor referitoare la relaţia dintre politic şi comunicare stă noţiunea de spaţiu public. Într-accepţie elementară şi general admisă ,,spaţiul public desemnează discutarea problemelor de interes public, discutare astfel organizată , încât actorii ei sunt obligaţi să folosească armele argumentaţiei şi să se plaseze–n perspectiva intereselor generale. Spaţiul public este locul  participării  politice, înţeleasă ca expresie a intereselor şi deliberării, al deciziilor şi al controlului puterii”1. 
      Individul devine fundamentul societăţii şi al statului, deoarece ultimele nu sunt altceva decît produsul unor decizii şi ,,contracte “ prin care oamenii au cedat o  parte din puterea şi din drepturile lor ,,naturale” unor instituţii şi lideri cu misiuni şi puteri bine definite. Acţiunile individului trebuie să izvorască  dintr-o alegere personală, bazată pe evaluarea raţională a unei situaţii.
      Egali, prin natură şi prin exerciţiul  raţiunii, eliberaţi de tutela opresivă a instituţiilor şi a credinţelor care le limitau, oamenii au dreptul şi obligaţia să participe la conducerea societăţii, la luarea deciziilor, la exerciţiul puterii. Fiecare individ, în virtutea naturii sale raţionale, are capacitatea de arbitraj: astfel, conştiinţa individuală este concepută de un tribunal intim, ca o instanţă morală unde, prin exercitarea spiritului critic, sunt analizate diferitele faţete ale unei probleme.
        După D. Ladriere , ,, în spaţiul public se realizează formarea opiniei publice şi a voinţei publice, în mod , liber, conform, unor proceduri argumentative. Datorită diverselor contacte şi interacţiuni sociale, se concretizează, în practica unor acte de comunicare, o asociaţie voluntară, care are ca scop obţinerii reciproce, înţelegerea la care se ajunge printr-un tip precis de discuţie, în care argumentele, în mod explicit bazat pe raţiune , sînt supuse criticii de către partenerii de dialog.
       Primul loc public în care au fost dezbătute teme legate de interesul colectiv a fost agora din democraţiile Greciei Antice. Angora reunea un număr limitat de cetăţeni  şi avea o finalitate în primul rând ,,figurativă”. Era un loc ,,al prezentării sinelui, unde fiecare încearcă să exceleze, prin cuvintele alese rostite în public, pentru a obţine glorie’’.2 
          Habermas susţine că, începând cu sec. XXVII-lea, în Europa apar noi locuri publice, expresia libertăţi individuale: ele funcţionează ca asocieri voluntare ale unor indivizi care doresc să discute, să schimbe idei, să accepte critica celorlanţi, să ajungă la un anume consens. 
        În acest spaţiu public modern va apărea un nou tip de consens, care nu numai vizează principii generale, ci probleme de interes comun, precis definite, consens care se obţine cu greu  şi care nu durează decât perioade scurte de timp –expresia acestei noi forme este opinia publică.
       In sec. XVII-XVIII-lea, opinia publică era cantonată în mediile politice active, acolo unde scriitori, filozofi, moralişti consacrau o mare parte din timpul şi energia lor pentru a produce diverse evaluări ale fenomenelor politice şi pentru a le comunica eventual în celelalte medii elevate ale societăţii. 
       Din această perspectivă  opinia publică era o idiologie profesională, fiind opinia pe care o aveau asupra politicului grupuri sociale restrânse, a căror  profesie era să producă opinii, cu scopul de a intra astfel în jocul politic, ei îşi transfigurau opiniilor lor de elite cultivate de opinii universale, atemporale, anonime, deci în valori politici. 
         Opinia publică ,,luminată  produsă de o minoritate   savantă, se deosebeşte de părerile confuze, necritice, spontane şi adeseori superstiţioase care caracterizau modul de evaluare a fenomenelor sociale şi politice. Pentru a deveni opinia publică ,,legitimă, aceste expresii ale „vox populi’’ trebuiau filtrate, traduse, interpretate total prin dezbaterile elevate din saloanele şi cluburile frecventate de elitele politice.  
      Creşterea cantitativă a publicului implicat în dezbateri  şi decizii  , precum şi complexificarea problemelor aflate în discuţia publică  numai  permit ancorarea spaţiului public exclusiv în locuri bine determinate (chiar dacă acestea continuă să existe şi să reprezinte forumuri importante de dezbatere), amploarea vieţii politice solicită un nou suport şi nou mod de comunicare, acestea există şi abia aşteaptă să devină ,, noul “ spaţiu public - este vorba de sistemul mass-media.
        Intrare presei în acest joc va produce un efect de multiplicare a părerilor şi a modurilor de abordare a unei probleme-prin intermediul ei, atitudini şi concepţi. 
       Variantele  vor fi aduse în flux constant, în atenţia publicului, vor fi evaluate, criticate, acceptate sau respinse. Această varietate a perspectivelor asupra unor teme de interes general nu va permite realizarea unei ,,opinii”, expresie intelectuală  a unei ideale ,,voinţe populare” sau chiar a unei utopice voinţe ,,universale”. Opinia publică va reprezenta acum acea sumă de păreri prin care se exprimă interese deosebite şi nu o dată opuse. 
        Într-o definiţie sintetică, opinia publică ,,este un ansamblu de atitudini, exprimate de un număr semnificativ de indivizi, legătură cu o problemă de importanţă generală”.  
        După B. Berelson, ea reprezintă ,,răspunsul oamenilor (ceva ce poate însemna aprobare, dezaprobare, indiferenţă) la situaţii politice şi sociale controversate, dar de interes general - precum relaţiile internaţionale, politica internă, alegerile, relaţiile etnice”.
       În actuala sa configuraţie, conceptul de opinie publică nu mai exprimă o unitate monolitică, de atitudine, ci din contra, o multitudine de abordări ale unei probleme de interes comun, din perspectiva tradiţiilor culturale, a motivaţiilor politice a presiunilor sociale şi a reprezentărilor simbolice specifice fiecărui segment al colectivităţilor modern-eterogene, foarte numeroase, fără legături directe de comunicare între grupuri. Ceea ce înseamnă că ,,opinia publică” desemnează acele configuraţii şi momente în care o anumită atitudine beneficiază de sprijinul conştient al unor segmente majoritare ale populaţiei, astfel, ,, opinia publică nu are nevoie să fie unanimă, în schimb,  ea trebuie să fie coerentă şi omogenă.5 
        Opinia publică funcţionează cu un termen de referinţe  şi ca un argument  care defineşte şi justifică deciziile, strategiile şi acţiunile clasei politice. De aceea, cunoaşterea tendinţelor opiniei publice, a modului   în care ea construieşte, precum şi modalităţilor de influenţare constituie o preocupare majoră a clasei politice şi evident, a lumii ştiinţifice. Chiar dacă i se atribuie  lui  Machiaveli proprietatea în utilizarea  acestei noţiuni, primele cercetări riguroase consacrate opiniei  publice apar la începutul secolului trecut,  G. Tarde (opinia şi mulţimea - 1901), şi N. Lipmann (opinia publică –1922); I Edvard Bernays (Cristalizarea opiniei publice-1923) publică textele de referinţă clasice ale acestui domeniu al cercetării, ele pun la bazele conceptuale ale studiului opiniei publice şi permit dezvoltarea a numeroase modalităţi de abordare teoretică şi de cercetare concretă. 
Descarca curs
  • Specificatii Curs Mass Media Si Societatea :

    • Tema: Mass Media Si Societatea
    • Tip de fisier: doc
    • Numar de pagini: 87 pagini
    • Nivel: Facultate
    • Descarcari: 0 descarcari
    • Accesari: 290 accesari
    • Nota: 10.00/10 pe baza a 1 comentarii.
    • Pret: 2 Monede
    • Pret aproximativ in lei: 8 RON (pretul variaza in functie de modalitatea de plata aleasa)
      Disponibilitate: In stoc! Comanda-l acum!
    • Taguri: societate, persoana juridica, institutional, comercial,