1.1 Analiza generala a patrimoniului,pe baza bilantului contabil si a situatiei patrimoniale a firmei
Bilantul contabil constituie sursa principala de informatii pentru
analiza situatiei patrimoniale ale intreprinderii.
Principiul de baza al constructiei bilantului este cel legat de starea patrimoniala,in conformitate cu care bilantul este un inventar al averii firmei.
1.1.1. Structura generala a activelor
Potrivit “Legii Contabilitatii” nr.82/1991(republicata2002),posturile de activ sunt structurate astfel:
- active imobilizate;
- active circulante;
- active de regularizare si asimilare;
- prime privind rambursarea obligatiunilor.
A. Activele imobilizate sunt bunuri de orice natura, mobile sau imobile, corporale sau necorporale, achizitionate sau create de intreprindere, destinate sa serveasca o perioada indelungata activitatea unitatii patrimoniale. Ele sunt asociate deciziei de investitii, fiind detinute in permanenta de intreprinderea respectiva.Din punct de vedere financiar, activele imobilizate sunt elemente stabile, care se uzeaza si se inlocuiesc lent. Deprecierea lor se reflecta prin intermediul metodelor legale de stabilire aregimului de amortizare.
Activele imobilizate sunt formate din:
- imobilizari necorporale;
- imobilizari corporale;
- imobilizari financiare.
Imobilizarile necorporale cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de cercetare-dezvolltare, concesiunile, brevetele, licentele, marcile de fabrica, fondul comercial si alte imobilizari necorporale.
Cheltuielile de constituire reprezinta cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unitatii patrimoniale: taxa si alte cheltuieli de inscriere si inmatriculare; cheltuieli privind emiterea si vanzarea de actiuni si obligatiuni; cheltuieli de prospectare a pietei si de publicitate si alte cheltuieli de aceasta natura.
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea unor lucrari pe cont propriu sau participare la realizarea unor obiective de cercetare.
Concesiunile se refera la valoarea bunurilor preluate cu acest titlu in patrimoniu de catre unitatea primitoare si alte drepturi asimilate.
Fondul comercial reprezinta acea parte din fondul de comert care nu figureaza in celelalte elemente de patrimoniu, dar care concura la mentinerea sau dezvoltarea potentialului activitatii firmei, cum sunt: clientela, segmentul de piata, reputatia etc.
Imobilizarile corporale constituie substanta activa a unei intreprinderi, instrumentul sau comercial, fiind alcatuite din: terenuri si mijloace fixe, cladiri, masini, utilaje, instalatii, mijloace de participare etc.
Imobilizarile financiare sunt formate din: titluri de participare, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, alte titluri si creante imobilizate.
Titlurile de participare reprezinta drepturile, sub forma de actiuni sau alte titluri de valoare, in capitalul altor unitati patrimoniale, care asigura unitatii detinatoare exercitarea unui control, respectiv realizarea unui profit.
Titlurile imobilizate ale activitatii de portofoliu sunt dobandite de unitatea patrimoniala in vederea realizarii unor venituri financiare, fara ca aceasta sa poata interveni in gestiunea unitatii patrimoniale emitatoare.
Creantele imobilizate sunt formate din: creante legate de participatii (create cu ocazia acordarii de imprumuturi unitatilor patrimoniale la care detin titluri de participatii), imprumuturi acordate pe termen lung si alte creante imobilizate (garantiile si cautiunile depuse de unitatea patrimoniala la terti).
B.Activele circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizarii ciclului de exploatare, supuse in majoritatea cazurilor unei rotatii rapide. In cadrul fiecarui ciclu, ele trec din forma de active fizice in creante si apoi in disponibilitati. Activele circulante sunt formate din: stocuri, creante, disponibilitati si plasamente.
Stocurile reprezinta acea parte a activelor circulante aflate, la inchiderea exercitiului, sub forma activelor fizice: marfuri, materii prime, materiale consumabile, productie neterminata, produse finite, ambalaje, obiecte de inventar.
Creantele sunt drepturi banesti potentiale, pe termen scurt, ale intreprinderii ce decurg din relatiile cu diverse persoane fizice sau juridice, realizabile la anumite termene. Aceste drepturi pot fi generate de relatiile comerciale, cu clientii, sau de cele necomerciale, cu personalul, statul, asociatii si alti debitori.
Activele circulante cuprind, de asemenea, disponibilitatile (numarul si valorile asimilate acestuia)si plasamentele (actiunile detinute cu titlu tranzitoriu, pur speculativ).
Cea de a treia grupa de active este formata din conturile de regularizare, care, datorita semnificatiei lor particulare, nu pot fi incadrate nici in activele imobilizate, nici in cele circulante. O corecta apreciere a rezultatelor impune ca la sfarsitul fiecarui exercitiu sa se faca regularizari prin incorporarea “cheltuielilor de repartizat asupra mai multor exercitii” si excluderea cheltuielilor platite in avans.
1.1.2. Structura generala a pasivelor
Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din: capitalul propriu, provizioane pentru riscuri si cheltuieli, datorii, conturi de regularizare si pasiv.
Capitalul propriu, adica masa patrimoniala ce apartine proprietarilor de intreprinderi, respectiv sumele nedatorate in momentul incheierii bilantului, cuprinde:
- capitalul social - reprezentat de valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale, respectiv de aportul in natura sau in numerar;
- primele legate de capital;
- diferentele de reevaluare - egale cu soldul dintre valoarea actuala (mai mare) si valoarea inregistrata (mai mica) a activului reevaluat, care se transfera, potrivit legii, fie la capitalul social, fie la rezerve;
- primele legate de capital;
- rezervele (rezultatele din capitalizarea profitului) - sunt formate din rezervele legale (constituite anual din rezultatul brut, in limitele prevazute de lege), rezerve statuare (constituite din profitul net, conform statutului) si alte rezerve (ce pot fi constituite facultativ pe seama profitului net, pentru acoperirea unor pierderi sau pentru cresterea capitatului social, potrivit hotararii adunarii generale);
- rezultatul exercitiului;
- subventii pentru investitii - sumele datorate de la buget sau din alte surse, in vederea procurarii de echipamente sau a altor bunuri de natura imobilizarilor;
- alte fonduri proprii - formate din fondul din dezvoltare(constituit din amortizare, profitul net, sumele obtinute din vanzarea mijloacelor fixe sau din valorificarea materialelor rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe, scoase din functiune) si fondul de participare a salariatilor la profit;
- provizioane reglementate.
Dupa origine, capitalul propriu poate fi structurat in:
- capital extern(aportul actiunilor, subventii pentru investitii)
- capital intern(amortizare, rezerve, provizii).
Provizioane pentru riscuri si cheltuieli sunt valori ce se formeaza la finele exercitiului, pentru acoperirea acelor elemente a caror realizare, respectiv plata, este incerta sau pentru cheltuielile ce devin exigibile in perioadele urmatoare (amenzi, penalizari si alte datorii incerte; cheltuieli legate de activitatea de service in perioadele de garantie etc.).
Obligatiile exprima valoarea resurselor straine, folosite de intreprindere, o perioada mai mare sau mai mica de timp, rezultate din relatia acesteia cu furnizorii, bancile, statul, propriul personal. Dupa continutul lor, obligatiile pot fi structurate astfel:
- imprumuturi,care cuprind obligatiile fata de organismele de creditare;
- obligatii fata de furnizori, obligatii fata de personal, obligatii fiscale si sociale, obligatii fata de asociati.
Analiza generala a bilantului contabil este in esenta o analiza a situatiei patrimoniului si se bazeaza pe studierea proportiilor in total activ si respectiv in total pasiv, a structurii fiecarei grupe, precum si a corelatiilor existente intre grupele si elementele din cele doua parti ale acestei raportari contabile.
