"Comunicarea verbală şi rolul său în comunicarea managerială"
Comunicarea verbală este folosită în viaţa de zi cu zi, dar şi în relaţiile interumane din cadrul unei organizaţii.
Comunicarea verbală trebuie tratată ca o parte integrată a responsabilităţii fiecărei persoane faţă de cei din jur.
Prin limbă se înţelege un sistem de simboluri, generat de anumite legi care conferă simbolurilor un sens care exprimă realitatea.
Limbile vorbite reprezintă limbajul natural dar există şi alte limbaje artificiale, cum ar fi cel al semnelor – folosit de surdo-muţi sau limbajul calculatorului.
Limba vorbită este cea care ne ajută să comunicăm cu semenii noştri în diverse împrejurări: în familie, la şcoală, între prieteni, la serviciu, etc. Modul în care ne servim de limbaj, eficienţa cu care îl folosim, face sau nu din noi buni comunicatori.
În relaţiile de serviciu, comunicarea joacă un rol deosebit de important. Depinde de modul în care comunicăm, ca misiunea organizaţiei din care facem parte să poată fi realizată, iar noi să avem succes în cariera pe care am ales-o.
Indiferent de locul de muncă, indiferent care este formaţia noastră profesională de bază, comunicarea este cea care ne ajută să luăm decizii, să ne exprimăm gândurile, ideile, sentimentele, atitudinea şi astfel să ne facem înţeleşi şi apreciaţi.
Pentru a comunica idei sau sentimente, limba se serveşte de sunete şi simboluri, cu un sens general acceptat, care se numesc cuvinte.
Cuvintele folosite în comunicare au proprietatea de a conferi o valoare anume persoanei, acţiunii, ideii despre care vorbim.Acest lucru ne obligă să ne alegem cu grijă cuvintele pentr a nu determina o reacţie contrară celei dorite.
Când vorbim, ne folosim de limbă pentru a discuta despre lucruri cunoscute din experienţă proprie. Aceasta ne ajută să construim ipoteze, să învăţăm din experienţa altora sau să o împărtăşim pe a noastră, să facem planuri de viitor. Putem vorbi chiar despre limbă, analizând reguli, construcţii, etc.
Toate aceste aspecte ale limbii ne ajută să ne exprimăm, dar şi să ne ascundem gândurile, putem convinge sau să ne lăsăm convinşi, putem construi sau altera relaţii personale, etc.
Întreg comportamentul uman, în toate aspectele sale, este influenţat de comunicare. Desigur că în acest proces intervin şi elemente ca vocea, tonul, gesturile, îmbrăcămintea, etc., adică comunicarea non-verbală.
În procesul de comunicare, cele mai importante domenii ale limbii sunt: sintaxa, pragmatismul şi semantica.
Sintaxa, cu care suntem familiarizaţi din viaţa şcolară, reprezintă setul de reguli care guvernează alcătuirea propoziţiilor şi frazelor. Ea ne permite să combinăm cuvintele în ordinea corectă, să sesizăm cum schimbarea acesteia poate modifica sensul comunicării.
Pragmatismul reprezintă modul în care se foloseşte limba pentru a comunica şi a tinge anumite scopuri, într-un anumit context social. Cei care comunică trebuie să fie mereu sensibili la context pentru că acesta este cel care ne oferă informaţiile sociale de care avem nevoie pentru a înţelege actul comunicării.
Semantica studiază sensul lingvistic al cuvintelor. Un cuvânt poate avea sensuri multiple, sensuri diferite în funcţie de context sau un sens figurat. Sensul se învaţă şi se foloseşte creator. Pentru a folosi cuvintele în mod corepsunzător şi exact în locul şi la momentul în care pot avea cel mai mare impact, trebuie să ne dezvoltăm cât mai mult vocabularul activ.
"Principii pentru creşterea eficienţei comunicării verbale"
Orice individ trebuie să fie pregătit atât pentu rolul de emiţător cât şi pentru cel de receptor, adică emiţătorul are în vedere:
pregătirea atentă a mesajului
folosirea unei tonalităţi adecvate a vocii, practicarea unui debit adecvat de 5 – 6 silabe / secundă , cu interval de separaţie de 0,5 secunde între cuvintele cheie
verificarea înţelegerii mesajului
Pregătirea receptorului constă în faptul:
să cunoască ce doreşte emiţătorul de la el
să identifice părţile utile din mesaj pe care să le reţină
să cunoască credibilitetea emiţătorului
Orice receptor trebuie să se autoeduce pentru a putea “asculta activ”ceea ce înseamnă :
crearea unei stări de spirit favorabilă ascultării
participarea la discuţie
concentrarea atenţiei asupra esenţialului
ascultare inteligentă în sensul acordării atenţiei asupra pronunţiei timbrului vocii, gesturilor
Purtarea prietenoasă:
De obicei oamenii când vin în contact cu alţii iau o figură serioasă, oficială care provoacă o impresie rece. Sunt rezervaţi în discuţie de aceea este greu să comunici cu ei.
Oamenii care zâmbesc de la prima întâlnire şi se poartă atât de prietenos încât discuţia se desfăşoară de la sine.
Reţete unei cumunicări eficinte poate fi zâmbet, ton prietenesc, ascultare atentă, privit în ochii interlocutorului
“Un surâs nu costă nimic dar înfăptuieşte mult” – spune un proverb chinezesc.
Managerii din vârful piramidei au de obicei o figură serioasă.
Cuprins
Introducere 4
CAP.1. Comunicarea – considerente generale 6
TEORII MODERNE ALE COMUNICĂRII 6
1.1. Comunicarea verbală şi rolul său în comunicarea managerială 7
1.1.1. Principii pentru creşterea eficienţei comunicării verbale 8
1.1.2. Definiţii ale comunicării 11
1.1.3. Bazele comunicării 11
1.2. Tipologia comunicării 12
COMUNICAREA DE LA OM LA OM 12
FORME ALE COMUNICĂRII VERBALE 12
CAP.2. Comunicarea organizaţională 14
2.1. Funcţiile şi structura comunicării organizaţionale 17
2.1.1. Funcţiile comunicării organizaţionale 17
2.1.2 Structura comunicării organizaţionale 20
2.2. Comunicarea formală 21
2.2.1. COMUNICAREA VERBALA MANAGER-ANGAJAT 21
2.2.2. Comunicarea formală descendentă 24
2.2.3. Comunicarea formală ascendentă 25
2.2.4. Comunicarea formală orizontală 26
2.3. Comunicarea informală 27
2.4. Bariere de comunicare 28
CAP. 3. Categorii de public ale organizaţiei 30
3.1. Publicul şi opinia publică 31
3.2. Identificarea categoriilor de public 33
3.3. Comunicarea de criză 33
3.4. Comunicarea cu salariaţii proprii 35
3.4.1. Mediile de comunicare internă 36
3.4.2. Importanţa comunicării interne cu salariaţii 37
CAP. 4. Conţinutul şi funcţiile managementului firmei în condiţiile economiei de piaţă 39
4.1. Funcţiile managementului firmei 40
4.1.1. Funcţia de previziune 40
4.1.2. Funcţia de organizare 41
4.1.3. Funcţia de coordonare 42
4.1.4. Funcţia de antrenare 42
4.1.5. Funcţia de evaluare-control 44
CAP. 5. Sistemul de management al întreprinderii 45
5.1. Subsistemul organizatoric 45
5.1.1. Organizarea formală 45
5.1.2. Organizarea informală 49
5.2. Subsistemul informaţional 49
5.3. Subsistemul decizional 51
5.4. Subsistemul metode şi tehnici manageriale 52
CAP. 6. Managerul şi activitatea managerială 54
6.1. Activitatea managerială 55
6.2. Dimensiunea psiho-socială a personalităţii managerului 56
6.3. Competenţa comunicaţională a managerului şi rolul ei în desfăşurarea activităţii acestuia 57
6.4. Aspecte ale perfecţionării competenţei comunicaţionale ale managerului 59
CAP. 7. TEHNICI DE MANAGEMENT 60
7.1. Managementul prin obiective 60
7.1.1. Etapele de realizare a unui sistem de management 62
7.2. Managementul prin proiecte 64
7.3. Managementul prin excepţii 68
7.4. Managementul pe produs 70
7.5. Diagnosticarea 72
Concluzii 75
Bibliografie 78
Anexe 79
