Lucrare Politici Economice Comparate

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 10 Martie 2021

Descriere Lucrare

EXTRAS DIN DOCUMENT:

        Logica globalizării

    Internaţionalizarea, globalizarea si multinaţionalele sunt omniprezente în viaţa noastră cotidiană. Multe activităţi industriale se desfăşoară astăzi la scară globală, iar cele mai multe firme angrenate în astfel de activităţi realizează costuri mai reduse şi pot promova mai bine marca de fabrică. Multe produse sunt plimbate prin toata lumea, sunt cumpărate şi revândute de mai multe ori înainte de a fi consumate. Se estimează că cel puţin o treime din comerţul mondial este un comerţ inter-firme.     Alteori, unităţile de fabricaţie sunt implantate lângă piaţă. Să nu mai vorbim de faptul că multe produse şi servicii sunt un fel de hibrizi : materia primă, proiectarea, fabricaţia şi asamblarea lor se realizează în ţări diferite. 
    Totodată, s-a dezvoltat foarte mult comerţul internaţional. Dezvoltarea schimburilor şi a investiţiilor internaţionale, prin bulversările pe care le-au introdus, a impus o redefinire a politicilor industriale şi comerciale a statelor şi cu deosebire o revizuire a strategiilor întreprinderilor. Internaţionalizarea este în fapt, în numeroase sectoare de activitate, marea miză a ultimilor ani, întreprinderile europene fiind de o talie în general inferioară în raport cu cele ale concurentelor americane şi japoneze. Industria planetară se supune astăzi unei logici duble. Logica naţională este o atitudine, o stare comportamentală, care consideră că piaţa naţională este piaţa principală sau exclusivă. Din contră, logica mondială consideră lumea în ansamblul ei  ca piaţă căreia se adresează ţara de origine a firmei, neconţinând decât un element al acestui ansamblu . 
Până în anii ’60 pentru cea mai mare parte a firmelor logica naţională a fost dominantă. S-a produs apoi, odată cu dezvoltarea firmelor multinaţionale, o deplasare urgentă spre logica mondială. In ultimele două decenii, logica mondială devine cea mai puternică: este logica întreprinderilor care nu mai au frontiere, considerându-le pe celelalte întreprinderi ca pe nişte concurenţi sau parteneri indiferent de naţionalitatea lor.  
    Producţia tinde a se implanta acolo, unde costurile sunt mai reduse, fără a se preocupa de impactul global asupra cererii naţionale. Logica naţională, cea a statelor, complementară şi uneori antagonistă este orientată spre interesul general şi spre obiectivele macroeconomice. Între respectul strategiei firmelor şi protecţia intereselor naţionale, statele trebuie să găsească un echilibru just, ceea ce nu este uşor de realizat. Integrarea crescândă în economia mondială amplifică constrângerea competitivităţii. 
    Firmele şi ţările sunt constrânse să producă cu costuri competitive, aliniate la nivelul celor de pe plan mondial, iar statele nu pot împiedica această logică de delocalizare pentru a nu asista la invadarea pieţei naţionale cu produse fabricate altundeva mai bine, la protecţia ineficienţei firmelor proprii sau la dezvoltarea unui şomaj masiv.
    Companiile autohtone, nu numai că nu-şi mai pot permite să ignore existenţa concurenţilor străini, a pieţelor externe sau a surselor externe de aprovizionare, dar trebuie să ia în considerare apariţia unor noi tehnologii, echipamente şi materiale, a unor noi tehnici de organizare şi comercializare. Sunt nevoite să recunoască că este greu de realizat de unul singur toate acestea, ele sunt constrânse să formeze alianţe strategice cu firme străine, care le pot fi furnizori, distribuitori, parteneri în domeniul tehnologiei, parteneri în cadrul unor societăţi mixte sau chiar concurente. Chiar şi cele mai mari companii creează reţele globale în loc să concureze prin forţe proprii pe piaţa mondială. Firmele de succes din zilele noastre sunt cele care izbutesc să pună la punct cele mai eficiente reţele globale.
În noile condiţii, firmele trebuie să facă faţă noilor provocări generate de şocurile tehnologice, economice, financiare, energetice sau ecologice, care induc modificări structurale de mediu economic, concurenţial sau socio-cultural. Pieţele sunt aproape toate saturate iar concurenţa capătă un caracter planetar. Lumea se transformă treptat într-o entitate cu trăsături globale, tinzând spre o piaţă globală şi un sistem social global.
    Mai mult, realitatea lumii de astăzi se structurează în alt mod: regiuni întregi, delimitate sau nu de continente se coagulează după principii care lasă tot mai mult spaţiu de manevră deciziilor adoptate după o logică supranaţională şi suprastatală. Lumea globală este o lume care, ca întreg, înseamnă mai mult decât suma părţilor, în timp ce părţile au tendinţa de a imita întregul .

    1.1.2. Definirea globalizării

    Termenul de globalizare a intrat în circuitul teoretic în special în sensul de  abordare globalistă în domeniul economico-social, iniţiată de Clubul de la Roma, fondat în 1968, pentru care problematica mondială a devenit o preocupare de referinţă. De aceea, în sensul larg al noţiunii, globalizarea exprimă o modalitate sau un sistem de abordare  şi receptare pe termen larg a marilor probleme contemporane, determinate de interacţiunea multiplelor procese şi fenomene economice, tehnice, politice, sociale, culturale, ecologice etc. şi preconizarea soluţionării lor printr-o acţiune concertată a comunităţii internaţionale .
    Noile provocări, cum sunt: creşterea economică, explozia demografică, subdezvoltarea, alimentaţia, poluarea, echilibrul ecologic, proliferarea armelor de distrugere în masă, terorismul internaţional, etc. nu mai pot fi rezolvate prin acţiuni naţionale sau chiar internaţionale.
    Poate cea mai cuprinzătoare definiţie a procesului globalizării este cea indusă de cunoscuta sintagmă a „satului planetar” („global village”), prin care Marshall  McLuhan surprindea acum câteva decenii esenţa fenomenului din zilele noastre: 
tehnologii ale informaţiei care ne pun mai rapid şi mai des în legătură unii cu alţii, 
comprimarea distanţei prin noi tehnologii, 
interconectarea şi creşterea dependenţelor reciproce, 
integrarea pieţelor financiare şi de capital, 
internaţionalizarea (globalizarea) crescândă a producţiei prin intermediul firmelor transnaţionale,
apariţia unor fenomene planetare care necesită abordări globale (protecţia mediului înconjurător, protejarea surselor de apă potabilă, migrarea masivă ilegală cauzată de sărăcie şi de conflicte interetnice şi militare, internaţionalizarea crimei organizate şi a terorismului internaţional),
    Este vorba deci de răspândirea de comportamente ce exprimă raţionalitatea  unui homo oeconomicus ce nu cunoaşte frontiere şi sentimente locale, făcându-şi apariţia homo globalus.
    Extinderea  procesului de globalizare a avut loc pe fondul a două procese ale deceniilor trecute: a) căderea sistemului comunist şi extinderea geografică a sistemelor bazate pe economia de piaţă; b) reformele de natură neoliberală care au avut loc în ţările Europei Occidentale, îndeosebi în Marea Britanie, în America Latină şi în Asia Sud-Estică.

CUPRINS:

CAPITOLUL 1
PROBLEMELE ECONOMIEI GLOBALE ŞI POLITICA ECONOMICĂ
1.1. GLOBALIZAREA – FENOMEN CONTRADICTORIU
1.2. GLOBALIZAREA ECONOMICĂ
1.3. CORPORAŢIILE MULTINAŢIONALE
1.4. SISTEME ŞI POLITICI ECONOMICE  COMPARATE
CAPITOLUL 2
COORDONAREA ŞI INTEGRAREA POLITICILOR ECONOMICE
2.1. COORDONAREA INTERNAŢIONALĂ A POLITICILOR ECONOMICE
2.2. UNIUNEA EUROPEANĂ ŞI ARMONIZAREA
POLITICILOR ECONOMICE
CAPITOLUL 3 
STRATEGIA MENŢINERII STABILITĂŢII  MONETAR – FINANCIARE 
3.1. INSTABILITATEA SISTEMULUI MONETAR
3.2. REFORMA REGIMULUI MONETAR INTERNAŢIONAL
3.3. REGLEMENTAREA MIŞCĂRILOR INTERNAŢIONALE DE CAPITAL
CAPITOLUL 4 
POLITICI MONETARE ŞI DE SCHIMB
4.1. OBIECTIVELE ŞI INSTRUMENTELE POLITICII MONETARE
4.2. POLITICA MONETARĂ COMUNĂ
4.3. POLITICILE MONETARE ALE NOILOR  STATE MEMBRE
CAPITOLUL 5
POLITICI FISCAL – BUGETARE 
5.1. CONŢINUTUL ŞI ROLUL POLITICII BUGETARE
5.2. COORDONAREA POLITICILOR  FISCAL-BUGETARE
5.3. Aquis-ul comunitar în domeniul financiar-bugetar
5.4. BUGETUL UNIUNII EUROPENE
CAPITOLUL 6 
POLITICI COMERCIALE
6.1. GLOBALIZAREA ŞI POLITICILE COMERCIALE 
6.2. GUVERNANŢA GLOBALĂ A COMERŢULUI
6.3. POLITICA COMERCIALĂ A UNIUNII EUROPENE
CAPITOLUL 7
POLITICA AGRICOLĂ
7.1. POLITICĂ AGRICOLĂ ÎN CONTEXT  INTERNAŢIONAL
7.2. POLITICA AGRICOLĂ ÎN UNIUNEA  EUROPEANĂ
7.3. SITUAŢIA ACTUALĂ A PAC

Descarca lucrare