Lucrare Fundamentarea Interventiilor Sociale Printr Un Sondaj Asupra Saraciei Comunitare Proromi

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 30 August 2021

Descriere Lucrare

EXTRAS DIN DOCUMENT

    Cum se identifică o  comunitate săracă de romi 
    Începând cu un set de 6 indicatori (Tabelul 4) este posibil să stabilească şi să se cuantifice 3 tipuri de sărăcie în comunităţilor de romi în funcţie de criteriile legate de accesibilitate, infrastructură şi venit. O comunitate de romi (CR) este considerată săraca dacă sunt cumulate date despre cel puţin două din cele trei seturi de criterii de mai sus.
    Simpla enumerare a criteriilor de cuantificare a sărăciei permite o clasificare a comunităţilor de romi în patru clase : comunităţi de romi non-problematice (NONPROB), CR cu probleme relative scăzute (LOWPROB), CR cu probleme severe (MIDPROB) şi CR cu probleme grave (HIGHPROB). Comunităţile de tip MIDPROB şi HIGHPROB sunt considerate a fi comunităţi de romi sărace.
Clasificarea pe cele 4 tipuri se bazează pe un index de cuantificare (Indexul Sărăciei în Comunitatea de Romi - ISCR). Aceasta este o metodă simplă de a calcula şi a oferi date viabile dacă imput-urile iniţiale sunt corect introduce în algoritmul de estimare. Comunităţile care nu au fost incluse în sondajul PROROMI vor putea fi, astfel, studiate/evaluate din punct de vedere al nivelului de sărăcie şi comparate cu celelalte comunităţi de romi incluse în baza de date PROROMI. Cuantificarea sărăciei la sate de către FRDS se constituie într-un predecesor notabil al măsurării sărăciei în CR prin sondajul PROROMI. În măsura în care alte aspecte legate ale sărăciei sunt considerate relevante, ele pot fi adăugate în index. Diferenţa faţă de măsurarea sărăciei în rândul comunităţilor rurale realizată de către FRDS şi cea realizată în comunităţile de romi prin sondajul şi studiul PROROMI este dată nu doar de conţinutul indicatorilor dar, totodată, şi de faptul că cea din urmă a asociat o tipologizare ce ghidează practica dezvoltării comunitare într-o manieră mai eficientă decât cea pe care o poate oferi o simplă enumerare a criteriilor de cuantificare a sărăciei.
ISCR nu măsoară sărăcia la nivel de individ/familie ci la nivel de comunitate. ISCR are variaţii sistematice care pot fi interpretate în funcţie de dimensiunea comunităţii, de mediul de reşedinţă rural sau urban, de caracterul central sau periferic (centralitatea) al locaţiei comunităţii, în funcţie de stocul/resursele educaţionale şi în funcţie de alţi factori de predicţie ai sărăciei în comunităţile de romi (Tabelul 10). Aceasta se constituie într-o bază de date validă şi  poate fi considerată o sursă credibilă de informaţii destinate măsurării sărăciei în CR.
    Dimensiunea, localizarea şi profilul comunităţilor
    Circa 60% din totalul comunităţilor de romi sunt sărace iar la nivelul acestora trăieşte mai mult de 50% din totalul populaţiei de etnie Roma (Tabelul 6).
    Cea mai mare concentraţie de populaţie de etnie Roma o regăsim în comunităţile de dimensiuni mari de peste 500 de persoane şi în comunităţile de dimensiuni medii, cu o populaţie cuprinsă între 200 şi 500 de persoane (Tabelul 8). Mai mult de 60% din populaţia de etnie Roma, localizată compact, poate fi regăsită în comunităţi de mari de peste 500 de persoane.
    Dimensiunea medie a unei comunităţi de romi de peste 19 gospodării este de cca. 300 de persoane de comunitate, în vreme ce mărimea mediană a unei comunităţi este mult mai mică, de doar 170 de persoane de comunitate. Această dimensiune tinde spre valori minime în cazul comunităţilor rurale (ce deţin o medie de cca. 260 pers.) şi atinge valori de cca. 500 pers. în cazul comunităţilor urbane (Tabelul 7). În general, dimensiunea comunităţilor de romi creşte:
de la cele din mediul rural la cele din mediul urban,
de la cele amplasate periferic la cele amplasate central,
de la comunităţile de tip HIGHPROB la cele de tip NONPROB.
    Cea mai mare concentrate de populaţie săracă de etnie Roma se află în comunele dezvoltate şi în oraşele mici (Tabelul 9).
    Romii care trăiesc în comunităţile sărace de romi au un stoc educaţional scăzut , o rata scăzută a migraţiei temporare în străinătate şi o orientare valorică de tip preponderent tradiţionalist (vorbesc cu mai mare frecvenţă limba Romani) şi o valoare medie mai ridicată a dimensiunii gospodăriei (Tabelul 10).
    Comunităţile de romi foarte sărace sunt sărace nu doar din punct de vedere al infrastructurii, al accesibilităţii (drumurilor), şi al surselor de venit ci şi din punct de vedere al resurselor de capital uman ca urmare a experienţei educaţionale şi de migraţiune relativ reduse. Constatarea  indica faptul că tipologia/clasificarea propusă este deosebit de relevantă pentru proiectele de ţintesc reducerea sărăciei şi incluziunea socială pentru comunităţile de romi. Cele mai sărace dintre comunităţile sărace de romi au un stoc educaţional foarte scăzut şi o experienţă foarte redusă a migraţiei în străinătate  . Există şi o variaţie a sărăciei comunitare rome şi în funcţie de grupurile culturale tradiţionale - ''neamurile de romi''. Cele mai sărace grupuri culturale par a fi cele ale cărămidarilor cu peste 80% de comunităţi sărace din totalul numărului de comunităţi de cărămidari. Rudarii şi vătrăşii urmează imediat în această ierarhie ( Tabelul 2). 
    Cele 848 de comunităţi de romi mai mari de 20 de gospodării sunt situate în 549 de localităţi. Luând ca bază informaţiile din sondajul PROROMI din 2005 şi cele din     Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 2002 privind populaţia de etnie Roma şi rata analfabetismului în fiecare localitate putem să estimăm numărul celor care, probabil, se autodeclară ca aparţinând etniei Roma, la nivel naţional, în trei variante ale estimării: superioară, medie şi inferioară (Caseta  3, Tabelul 2).
    Tabelul 2. Populaţia (probabil) autoidentificată ca aparţinând etniei Roma, la nivel naţional, conform Recensământul din 2002 şi estimării PROROMI din 2005
Anul estimării Sursa Valoarea
2002 Recensământ 535140
2005 PROROMI, varianta minimă 730174
2005 PROROMI, varianta medie 851048
2005 PROROMI, varianta maximă 968275
Surse de venit şi probleme sociale percepute
    Severitatea problemelor sociale percepute este mai mare în CR sărace, cu un procentaj scăzut de populaţie de altă etnie locuind în aceeaşi arie/zonă/comunitate.
    Venitul minim garantat-VMG- şi activităţile ocazionale sunt principalele surse de venit ale locuitorilor din comunităţile de romi. Sursa standard de venit pentru comunităţile HIGHPROB este VMG-ul. Comunităţile NONPROB au cele mai variate surse de venit pe când cele de tip HIGHPROB sunt dependente, în principal, de VMG. Salariile, pensiile, activităţile lucrative private, agricultura şi migraţia în străinătate sunt surse de venit ce se întâlnesc mai frecvent în comunităţile de tip NONPROB.
    S-a obţinut o specificitate în a asocia sursele de venit în comunităţile de romi cu tipul de reşedinţă şi cu aşezarea comunităţii în cadrul localităţii:
o VMG este sursa de venit specifică pentru comunităţile aflate la periferia satelor; 
o Activităţile ocazionale sunt o sursă de venit caracteristică mai de grabă comunităţilor de romi din marile oraşe; 
o Salariile sunt specifice comunităţilor de romi din zonele urbane;
o Agricultura se constituie în a treia sursă de venituri pentru romii care locuiesc în mediul rural.
    Elitele romilor la nivel local par să perceapă ca principale probleme ale romilor cele legate de lipsa unui loc de muncă şi a unei surse de venit. Comunităţile de romi au un nivel foarte scăzut de ocupare a profesională/a forţei de muncă şi, ca urmare, un nivel foarte scăzut şi al veniturilor (nesigure şi ele) ca urmare a resurselor educaţional scăzute în contextual ofertei generale scăzute de locuri de muncă pentru mâna de lucru necalificată şi, uneori, ca urmare a discriminării în procesul de angajare.     Condiţiile precare de locuit şi de sănătate merg mână în mână cu oportunităţile scăzute de angajare şi cu cele de obţinere a unui venit sigur. Problemele legate de locuire şi de sănătate sunt rezultat nu doar al sărăciei cauzate de penuria de locuri de muncă şi de surse de venit dar şi un rezultat al segregării rezidenţiale.
    Percepţia probabilă a ierarhiei problemelor romilor este o funcţie înţeleasă prin două dimensiuni date de raportul sferei public-privat şi, respectiv a celei create de raportul nevoi elementare-nevoi superioare (Graficul 1). Problemele legate de locul de muncă şi venit sunt percepute cel mai intens de vreme ce se referă la nevoile elementare şi la sfera vieţii private. La cealaltă extremă se află problemele legate de discriminare, ele aflându-se situate, oarecum, în sfera vieţii publice şi a nevoilor elevate.
    Percepţia severităţii problemelor are nivelele cele mai înalte cu cea mai mare concentrare de romi (probabil) autoidentificaţi  (Tabelul 13). Pentru comunităţile cu o concentrare scăzută de romi (probabil) autoidentificaţi, percepţia asupra amplorii asupra problemelor este mai puţin intensă. Rezultatul este relevant pentru ipoteza în care sărăcia comunitară este mai mare în acele comunităţi care sunt compuse, în principal din romi autoidentificaţi (ca situaţie opusă cazului acelor comunităţi în care ponderea de romi autoidentificaţi este mai scăzută).
    Indexul severităţii problemelor ISP, ca şi măsură a  percepţiei problemelor sociale are cele mai mari valori în comunităţile sărace. Oraşele mai mari adăpostesc comunităţile de romi cu cele mai mari nemulţumiri legate de modul lor de viaţă.
Ierarhia problemelor sociale obiective, aşa cum este ea oferită de analiza de date indică faptul că majoritatea problemelor acute sunt sau au legătură cu sursele de venit, accesibilitatea şi infrastructura de locuit: 74% din comunităţile de romi au probleme severe legate de venituri, 67% din ele au probleme legate de accesibilitate şi 23% dintre ele au probleme legate de infrastructura (electricitate şi sursa de apă potabila) . 
    Perspective ale politicilor în domeniu
    Comunităţile de romi de tip LOWPROB, MEDPROB ŞI HIGHPROB, aşa cum sunt ele identificate în studiul PROROMI, ar putea folosi ca bază pentru a orienta acţiunile de facilitare ale FRDS-ului sau pentru organizarea unor activităţi cu funcţii asemănătoare. O listă a comunităţilor de romi de tip HIGHPROB este oferită în anexă.
    Un număr de aproximativ 120 de comunităţi de tip HIGHPROB (vezi anexa) ar trebui să se constituie în prima ţintă a facilitării şi, dacă diagnosticul se confirmă, să fie acceptate ca şi ţintă a acţiunilor de combatere a sărăciei şi de incluziune socială.     Aceste comunităţi sunt comunităţi care au, cumulate, mai multe probleme legate de venituri, accesibilitate şi infrastructură. Comunităţile de tip MEDPROB ar trebui să se constituie în a doua ţintă pentru facilitare şi acţiune.
    Acest model de acţiune poate fi folosit şi în cazul comunităţilor care nu au fost incluse în sondajul PROROMI astfel :
o Utilizarea criteriilor accesibilităţii şi a surselor de venit (prezente în Tabelul 4) în scopul încadrării comunităţilor de romi într-una din cele 4 categorii/clase de probleme;
o Identificarea zonelor de intervenţie/capacitare a comunităţilor prin adresarea de întrebări deschise  (în chestionarul PROROMI întrebările de la V91 la V9.10). 
    Agenţia Naţională pentru Romi şi alte organizaţii de profil pot beneficia din plin de extinderea, la nivel naţional, a acestui  proces de colectare de date şi de analiză cu scopul acoperirii comunităţilor compacte de romi de pe tot cuprinsul ţării. Metodologia şi chestionarul existente se constituie în principalele unelte ce vor permite această operaţiune.
    Sondajul PROROMI poate fi extins şi astfel să acopere toate comunităţile de romi iar datele sale ar putea fi utilizate mai bine (Graficul 2) prin folosirea următoarelor principii:
secvenţializarea acţiunilor;
un spaţiu necesar pentru corectarea erorilor ce ţin de procesul de includere-excludere;
timpul necesar pentru a trece de la sondaj la enumerare completă ;
spaţiul necesar pentru ca multipli actori interesaţi de comunităţile de romi să intervină
incorporarea evaluărilor în procesul de implementare.

Cuprins

Scurtă prezentare 5
Obiectiv 5
Metodologie 5
Rezultate 8
Cum se identifică o  comunitate săracă de romi 8
Dimensiunea, localizarea şi profilul comunităţilor 9
Surse de venit şi probleme sociale percepute 10
Perspective ale politicilor în domeniu 12
O tipologie a sărăciei în comunităţile de romi 14
Profile ale comunităţilor de romi 18
….în funcţie de dimensiune şi concentrare 18
….în funcţie de structura populaţiei 19
Ierarhizarea problemelor în comunităţile de romi 21
Un model operaţional de intervenţie în comunităţile sărace de romi 25
Anexe 27
Chestionarul PROROMI şi instrucţiunile de completare 27
Comentarii asupra modalităţii de completare a chestionarului 38
Sintaxa SPSS pentru selecţia chestionarelor valide 44
Cât de reprezentativ este eşantionul PROROMI ? 46
Lista comunităţilor de romi cu probleme foarte mari (de tip HIGHPROB) rezultate ca urmare a aplicării sondajului PROROMI 48
Descarca lucrare