Lucrare Poezia Erotica Arheziana

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 10 August 2022

Descriere Lucrare

POEZIA EROTICǍ ARGHEZIANǍ
PERIODIZAREA  POEZIEI  ARGHEZIENE
        Tudor Arghezi poetul, ca şi omul, este dificil de abordat in ceea ce priveşte poezia sa erotică. Asemenea traseului sinuos al biografiei omului, poezia erotică argheziană cunoaşte, deasemenea, suişuri si căderi, sublim şi comun, negare şi acceptare. Poeziile erotice argheziene, in totalitatea lor, au o trăsătură comună, şi anume punerea femeii in centrul universului conturat de bărbatul-poet, in ciuda unor scânteietoare accente misoginiste ce apar uneori.
       Bărbatul, eul poetic, se autopoziţionează intotdeauna in planul secund, preferând să facă din femeie iniţiatoarea oricărui demers erotic sau, din contră, cea care blochează orice comunicare (sau comuniune) prin absenţa Ei din cadrul intim conturat cu atâta grijă de El.
     Iar in absenţa Ei, melancolia bărbatului se revarsă asupra cadrului (natural) inconjurător, căpătând chiar şi accente existenţial-filozofice uneori. Privind întreaga poezie argheziană în ansamblu, delimităm trei perioade ale evoluţiei liricii erotice argheziene:

► O primă perioadă este aceea conturată odată cu volumul de debut Cuvinte potrivite, unde, din cele 100 de poezii, 20 sunt incadrabile imaginarului erotic arghezian. Dintre acestea, se remarcă inaugurarea unei subcategorii a liricii erotice argheziene, şi anume seria Creioanelor, in acest volum in număr de trei. Această primă etapă a eroticii argheziene (paradoxal, debutul poetului se înregistrează la vârsta maturităţii, 47 de ani) constituie piatra de temelie, piesa cea mai grea a intregii lirici erotice, indeosebi prin poemele Morgenstimmung, Toamna, Oseminte pierdute şi Psalmul de taină;

►A doua fază se este cea conţinută de volumul Cărticica de seară printr-un număr de 9 poezii ; aceasta decurge din prima fază, in sensul că, dacă in volumul de debut asistăm la tatonări din partea bărbatului, la o teamă de a inainta spre femeie (şi mai mult o idealizare a ei),  in schimb, in Cărticica de seară asistăm la implinirea iubirii mult visate, la domesticirea femeii (dacă ne este permisă o asemenea formulare), totul incadrat intr-un spaţiu natural gospodăresc, in care natura participă plenar la iubirea celor doi, incadrând-o şi ocrotind-o;

► O a treia fază se constituie (în mare parte) in volumul Ritmuri , acolo unde apare tristeţea ca sentiment dominant, ideea morţii ca stavilă pusă de destin intre cei doi, prin dispariţia femeii. Timpul folosit cu precădere in acest volum este cel trecut - semn al retrospectivei bărbatului asupra celor intâmplate. Cu această a treia etapă se incheie cercul iubirii, in sensul că femeia este evocată acum doar ca absenţă iar tânguirea (mult mai profundă şi mai dureros resimţită decât în volumul neîmplinirii – Cuvinte potrivite) a bărbatului, rămas fără de cea pe care acum o numeşte streina :

                                De cind nu mai trece streina
                                Rămine pustie grădina.
                                Lăstunii se-ntorc să mă vadă, 
                                Copac desfrunzit in livadă.
                                                                
                                                              (Aşteptare)
        În cele trei faze descrise pe scurt mai sus (şi asupra cărora vom mai reveni punctual) nu asistăm la o pură delimitare-căci există izolate  intruziuni ale unor poezii care nu se inscriu in atitudinea lirică a etapei respective, insă acest fapt poate fi interpretat ca un corespondent al sinuozităţii biografice şi al sentimentelor contradictorii care l-au măcinat pe omul-poet. Clasificare poemelor în cauză şi încadrarea lor în volume nu este una pură, deoarece o bună parte a acestora o regăsim în volume ca Mărţişoare, Flori de mucigai, Noaptea, Frunzele tale sau Crengi.

FRĂMÂNTĂRILE  ÎNCEPUTULUI
ETAPA CUVINTELOR POTRIVITE
IMPOSIBILITATEA  LINEARITǍŢII  CLIPEI  SUBLIME
      Andrei Pleşu (Jurnalul de la Tescani) spune despre momentul sublim al frumuseţii că nu poate fi păstrat decât părăsindu-l. Această idee este corelativul aceleia conform căreia oamenii sunt incapabili să savureze punctualiatatea (sau unicitatea, nerepetabilitatea spaţio-temporală) a unei situaţii date, din cauza poftei de linearitate (sau continuitate). Acelaşi autor identifică emoţia instantanee cu un punct ce nu poate fi prelungit asemenea unei linii (din punct de vedere geometric). Punctul este unic şi irepetabil, constituit in coordonate fixe, unice, intreaga noastră existenţă fiind o desfăşurare de astfel de puncte (clipe) unice, diferite ca intensitate a emoţiei. Acelaşi autor recomandă şi o soluţie de prelungire în simţire a acestui punct : Simţi, deci, dintr-o dată, că în locul acesta şi în ceasul acesta e frumos, sfâşietor ? Atunci pleacă ! ţi s-a făcut un dar, pe care nu-l iei cu tine decât întorcându-i spatele.
        Acesta este exact crezul pe care-l postulează şi Eul poetic arghezian în prima poezie erotică a volumului de debut Cuvinte potrivite, şi anume în poezia Melancolie. În acest caz, iubita (iubirea) este prezentă prin absenţă, printr-un raport invers proporţional între iubirea pur spiritualizată şi apropierea fizică tulburătoare a femeii. Foarte probabol, Arghezi nu a plasat intâmplător Melancolie la inceputul volumului. Prin intermediul acestui poem este postulat statutul femeii în intregul volum, ca absenţă fructuoasă în ipostaza ei de muză, dar şi ca prezenţă proximă tulburătoare, ce-l inhibă pe stihuitor, atât de mult până la a-şi dori ca ea să plece :
                                   
                                        Si acum c-o văd venind
                                (…) De departe, simt un jind
                                       Şi-aş voi să mi se pară.
                                                                 (Melancolie)

     Această poezie conţine o foarte importantă idee a poeziei erotice argheziene, şi anume aceea conform căreia idealitatea trebuie să fie scopul ultim, şi nu imediatul, realul. Nu ţinta atinsă, cît încordarea crescîndă spre această ţintă insuflă creatorului puteri incomensurabile . Nu lucrul ştiut împlinit, ci procesul aţîţă . Ca şi în Creioane, pasiunea este împărtăşită şi de elementele cadrului natural : lacul şi stelele – elemente depărtate, contrarii, dar reunite sub impulsul pasiunii care contopeşte în ea toate contrariile. Cele două chiar se îngemănează, înfiorate de o tainică fuziune (Ibidem) : În perdeaua lui subţire îşi petrece steaua acul. Timpul este şi el supus aceluiaşi proces, orele obiective împletindu-se cu cele subiective. Aceste fuziuni converg spre amplificarea stării anxioase de aşteptare, realizându-se aici o relaţie între macro- şi microcosmic (Ibidem). Foarte potrivită în acest context este o cugetare a lui Blaise Pascal : cu cît drumul este mai lung în dragoste, cu atît spiritul delicat simte plăcerea . Aici, nu apropierea fizică a femeii îi provoacă bărbatului anxietate, ci tocmai iminenta împlinire, al cărei spectru îl înfioară pe poet. Poetul nu jinduie atât la satisfacerea dorinţei cât la conservarea acesteia .
        Chiar şi atunci când apropierea este evidentă, bărbatul se simte asemenea unui neajutorat, privat de simţuri, care nu-l mai ajută :

                         O ! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut-
                         Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut.
                   (…)Mă-ndrept incet spre mine şi sufletul mi-l caut
                        Ca orbul, ca să cînte, spărturile de flaut.
                                                                   (Toamna)

        În aşteptarea iubitei, a clipei sublime, poetul (care fixează intâlnirea la crepuscul - asemenea locului de intâlnire, unic, dintre ceea ce vine şi ceea ce pleacă, respectiv intunericul şi lumina) işi ascute simţurile, parcă, pentru a percepe cât mai adânc în sine momentul irepetabil al venirii iubitei-moment pe care, insă, nu îl doreşte prelungit în finalitate. Starea de expectativă îi provoacă o percepţie a universalului, o contopire cu particularul dintre timpul obiectiv şi cel subiectiv :

                                     Orele şi-au impletit
                                     Firul lor cu firul mare.
                                                        (Melancolie)

        Însă, în el se trezeşte dorul depărtării de prezent, al regresiunii în timp, cu scopul repetabilităţii momentului în care o zăreşte pe Ea, în unicele coordonate spaţio-temporale ale potecii solitare şi Firului orei.  Poetul doreşte ca acest moment să se repete, probabil din dorinţa de continuă frăgezime, de început continuu al relaţiei de iubire. În acest volum, iubita pare condamnată de poet la neîntreruptă absenţă :

                                    Si-ţi aminteşti cu dor, cu-o suferinţă,
                                    Făptura nentâlnită niciodată
                                                            (Tirziu de toamnă)

        Există în aceste versuri o ipostază teatrală a celui părăsit, care stă şi plânge pe ruinele unei iubiri sfârşite. Este o stare de spirit generalizată în volumul Cuvinte potrivite, însă nicăieri nu găsim nici un dram de iniţiativă din partea bărbatului, nici o inaintare hotărâtă înspre femeia dorită, ci un soi de pasivitate stearpă, ceea ce-l pune pe indrăgostitul suferind într-o poză a intenţionalităţii dramatismului, cu scopul final de a fi productivă în plan poetic. Iată câteva astfel de pasivităţi :

                                       Vino joc de vorbe goale, 
                                       Suntem singuri. Ce să-i spun ?
                                       Numai gura dumisale
                                       Se aude subt un prun
                                                           (Creion-Vino joc de vorbe goale)
     Aici, bărbatul se întreabă retoric, exasperat de propria-i neputinţă, care ar fi vorbele potrivite, asistând la logoreea femeii.

                          Nu-ndrăznesc s-o prind de mînă  (Ibidem)

        Lupta, practic, nu există, ci doar o deliberată capitulare in faţa prezenţei feminine ce pune stăpânire pe tot :

                                Fereastra sufletului zăvorâtă bine
                                Se deschisese-n vânt,
                                Fără să ştiu că te aud cântând
                          (…)Mi-s şubrede bîrnele, ca foile florii
                                                           (Morgenstimmung)
                                Ne-am aşezat alături şi braţu-i m-a cuprins.
                               Un luminiş în mine părea că s-ar fi stins
                        (…) Orice voiesc rămâne îndeplinit pe sfert
                        (…) O ! mă ridic, pe suflet s-o strâng şi s-o sărut-
                               Dar braţele, din umeri, le simt că mi-au căzut

        Atunci când bărbatul are iniţiativa, el acţionează instinctual, sedus de fizicul femeii (Creion-Trecând pe puntea-ngustă).
      Înscriindu-se în aceeaşi linie cu poemele de mai sus, Despărţire ne oferă o ipostază mai puţin obişnuită a bărbatului. Nu femeia este cea care pleacă sau îl părăseşte pe celălalt, urcându-se in clasicul tren, ci, dimpotrivă, el este acela care pleacă. În plus, femeia este cea care suferă acum, consumând clipele de jale până la istovire, ipostază inedită a acesteia în poezia erotică argheziană :
                          
                             lacrimile tale în gara cenuşie
                     (…) Tu care-ai stat bătaia s-asculţi pe cea din urmă.

Privind în ansamblu eroticele din Cuvinte potrivite, observăm că acestea se împart în mod egal în două categorii:

► Cele în care clipa intâlnirii cu iubita s-a petrecut, aşadar este o intâlnire consumată: Mîhniri, Creion (Vino joc de vorbe goale), Poate că este ceasul, Doliu, Dor dur, Creion (Trecând pe puntea-ngustă, Toamnă, Restituiri, Despărţire, Psalmul de taină, Tu nu eşti frumuseţea şi Sfîrşitul toamnei. 
      Dintre acestea, Creion (Vino joc de vorbe goale), Toamnă şi Restituiri sunt parcă scrise concomitent cu derularea poveştii de dragoste, însă şi acestea sunt pătrunse de tremurul emoţiei incapacităţii bărbatului de a face primul pas;

► Cele care prezintă făptura nentilnită niciodată sau absentă (şi astfel idealizată) deşi închipuită, imaginată de poet, iubita ideală, spiritualizată, existând mai mult conceptual decât concret, exact ipostaza preferată de poet, deoarece, astfel, ea este rodnică  în plan artistic, creativă, fiind preferată frumoasei sterpe. Aici putem încadra poezii ca: Melancolie, Târziu de toamnă, Morgenstimmung, Inscripţie pe paravan, Creion (Obrajii tăi mi-s dragi), Jignire, Inscripţie pe un portet, Oseminte pierdute.
        Restituiri este o poezie a preaplinului, cel puţin carnal, insă refuzat de bărbat:
                     
                      E vinul bun şi patul adânc şi tu eşti dulce.
                      Şi-ai vrea, învăluită în părul tău bălan,
                      Pe jaruri carnea noastră, de vie să se culce.
                      Nu. Mînă crîncen, timpul tu sparge-l cu potcoava,
                      S-apropiem vecia mai repede de noi.

     Refuzul împlinirii (ca act erotic final) este explicit formulat, deşi dureros (Nu. Mină crâncen), reprezentând o opţiune pentru iubirea spiritualizată, alungând astfel ispita fizică. Lunga amintire este preferată în locul scurtei dar intensei clipe de desfătare fizică :
                     Pe jaruri carnea noastră, de vie, să se culce.

        Ilie Guţan  consideră că în această poezie a absolutului, excesul sterilizează, iar preaplinul distruge latenţa creativă.
Celelalte două poezii pot fi alăturate acesteia deoarece, în ele, poetul este pus în faţa momentului râvnit. În Creion (Vino joc de vorbe goale), o poezie cu rezonanţe eminesciene, este exprimat acelaşi refuz, însă nu atât de radical precum în Restituiri. Este vorba mai degrabă de reticenţă, de prezervarea orgolioasă a unei singurătăţi de creator şi disperarea de a fi căzut în cursa fără ieşire a unui izolaţionism fatal (Nicolae Balotă – Opera lui Tudor Arghezi, pag. 145).
        Creion (Vino joc de vorbe goale) are două versiuni, singura diferenţă fiind schimbarea ultimei strofe :
                            
                            Şi din toate, singur eu
                            Nu-ndrăznesc s-o prind de mînă
                           Şi, c-un şold în pieptul meu,
                           Să o sprijin la fîntînă , 
                                 
                                       faţă de :
                         
                           Numai vorbele nu pot
                           Să-i spuie un gînd de tot.
                           Numai ochiul meu nu poate
                           Spune nici pe jumătate.

        În prima variantă, dorinţa fizică este cea reprimată, neîndeplinită, în opoziţie cu a doua variantă a acestei ultime strofe, în care bărbatul doreşte să păstreze distanţa, rezumându-se doar la a contempla, aproape mut de admiraţie.
     Natura serveşte drept cadru pentru întâlnirea celor doi îndrăgostiţi, împletindu-se cu frumuseţea celei adorate şi completând-o, în primele patru strofe în care femeia este evocată. Prunul, pom inedit în lirica erotică românească, le serveşte celor doi drept adăpost, iar roua cade în părul femeii, ca o reîmprospătare a frumuseţii acesteia (găteală nouă). Timid, bărbatul transferă elementelor naturale gesturile pe care el ar trebui să le facă : picăturile de rouă mângâie părul femeii, în locul degetelor bărbatului ; la fel se intâmplă şi cu genele acesteia, care sunt mângâiate tot de picăturile de rouă ; sărutul care ar trebui să se petreacă între bărbat şi femeie, este transfigurat, într-o contopire de elemente pure şi senzuale :
                                 
                                   Cade câte-o picătură
                                   Una-n păr, găteală nouă,
                                   Una-n gene, alta-n gură.
Descarca lucrare
  • Specificatii Lucrare Poezia Erotica Arheziana :

    • Tema: Poezia Erotica Arheziana
    • Tip de fisier: zip
    • Numar de pagini: 125 pagini
    • Nivel: Facultate
    • Descarcari: 0 descarcari
    • Accesari: 29 accesari
    • Nota: 10.00/10 pe baza a 1 comentarii.
    • Pret: 2 Monede
    • Pret aproximativ in lei: 8 RON (pretul variaza in functie de modalitatea de plata aleasa)
      Disponibilitate: In stoc! Comanda-l acum!
    • Taguri: literatura, autor, prezentare, proces, invatare,