Extras din lucrare:

    Schimburile economice comerciale precum şi relaţiile plăţi derivate din acestea pot avea loc fie într-un cadru convenţional solemn , fundamentat pe texte oficiale scrise şi opozabile ambelor părţi semnatare, fie in mod spontan, pe baza contractelor comerciale internaţionale.

    Astfel, o prima categorie de texte oficiale o constituie acordurile şi conventiile încheiate intre diverse state.

    Utilizarea acreditivului este atestată documentar pentru prima dată la începutul sec.al XIX-lea , în arhivele băncilor din centrele comerciale ale lumii financiare din acea vreme : Paris, Londra , Amsterdam etc., şi era folosit în comerţul cu ţări din Extremul Orient.Odată cu debutul secolului XX , atestările devin mai numeroase.

    Ceea ce atrage atenţia este faptul că elementele componente ale acreditivului şi anume , caracterul documentar, fermitatea angajamentului bancar, siguranţa pe care o conferă partenerilor precum şi, în mare parte formalismul - imaginat de bănci acum două secole se regăsesc şi în zilele noastre în practica în materie.

    Despre accepţiunea modernă a acreditivului se poate vorbi după primul război mondial.Astfel ,în anul 1920 , ca rezultat al Hotărârii Conferinţei Comerţului Internaţional din 1919 ,de la Atlanta a fost creată Camera de Comerţ Internaţional  (C.C.I.) cu sediul la Paris.

    Printre priorităţile activităţii desfăşurate de C.C.I. s-a numărat şi redactarea unor norme uniforme aplicabile comerţului internaţional pentru facilitarea tranzacţiilor, deoarece absenţa unui astfel de gen de reglementări reprezenta un obstacol major în dezvoltarea schimburilor internaţionale.In 1933 ,C.C.I. a prezentat primul proiect al regulilor uniforme în materia acreditivelor documentare , proiect a cărui elaborare începuse în 1924 şi care era intitulat "Reguli şi uzanţe uniforme privitoare la acreditivul documentar".Proiectul însă a fost primit cu reticenţă şi a rămas în acel stadiu până după cel de-al doilea război mondial, când noua conjunctură economică şi politică a adus şi o nouă atitudine a ţărilor faţă de necesitatea respectivelor reguli.De aceea , un nou text al Regulilor şi Uzanţelor a fost adoptat în 1951 la Conferinţa de la Lisabona.Ulterior, aplicarea Regulilor a fost făcută de un număr în continuă creştere de ţări iar experienţa acumulată a dus la o nouă revizuire în anul 1962.Deja se punea problema realizării unor reglementări internaţionale aplicabile în mod general în materie de acreditiv documentar datorită faptului că ,în unele ţări , legislaţia bancară naţională ignora existenţa acreditivului documentar, iar alte ţări menţineau şi utilizau propriile reglementări naţionale (ca de exemplu Franţa, care utiliza "Reglement de Paris " sau britanicii care erau ostili oricărei codificări).O nouă versiune a Regulilor şi Uzanţelor a fost elaborată în 1974 , moment de o deosebită importanţă  datorită recunoaşterii conferită textului de un organism ONU : Comisia Naţiunilor Unite pentru Drept Internaţional,prin care Regulile au dobândit un caracter mondial.

    Au urmat apoi noi îmbunătăţiri şi adaptări ale textului în 1984 (Publicaţia nr.400) şi în 1993 (Publicaţia nr.500) , revizuiri  necesare datorită noilor tehnici de producere şi transmitere automată a datelor, mutaţiilor în transportul internaţional

    Regulile uniforme şi practica creditelor documentare, revizuite în 1993, sunt aplicabile tuturor creditelor documentare ( inclusiv acreditivelor Stand-by ), fiind obligatorii pentru toate părţile implicate în acestea, dacă nu se stipulează altfel în acreditiv, în mod expres.

    Publicaţia 500 cuprinde următoarele capitole, referitoare la :

        • prevederi generale şi dispoziţii referitoare la : aplicarea regulilor şi uzanţelor uniforme, definiţia acreditivului, acreditive -contracte , documentele necesare în funcţie de obiectul acreditivului - mărfuri ,servicii sau prestaţii, instrucţiuni pentru emiterea şi modificarea acreditivelor

        • forma şi notificarea acreditivelor : tipul acreditivului ( revocabil/irevocabil ), obligaţiile băncii avizatoare, revocarea acreditivului, obligaţiile băncilor emitente şi confirmatoare , în funcţie de modalitatea de stingere a obligaţiei de plată, tipurile de acreditiv, acreditivele teletransmise şi preavizate, instrucţiuni incomplete sau neclare

        • obligaţii şi responsabilităţi , capitol ce cuprinde articole referitoare la : standarde pentru examinarea documentelor, situaţia documentelor cu discrepanţa, neasumarea răspunderii pentru autenticitatea documentelor, neasumarea răspunderii pentru transmiterea mesajelor , situaţia forţei majore, neasumarea răspunderii pentru acţiunile unei părţi neinstructate, rambursarea interbancară.

        • In capitolul referitor la documente se menţionează : ambiguităţi privind emitenţii documentelor, conţinutul documentelor şi neprecizarea emitenţilor, data emiterii documentelor şi data acreditivului, conosamentul maritim , scrisoarea de trasură maritimă , conosamentul charter-party ( de subînchiriere ) , documente de transport multimodal, documente de transport aerian, documente de transport rutier, feroviar sau fluvial , recipise poştale şi de curier, documente emise de către agenţii de expediţie, documente de asigurare, tipuri de asigurare, facturi comerciale, alte documente.

        • Capitolul "Prevederi diverse" face referire la : marje în valoarea acreditivului, cantitate şi preţ unitar, livrări/trageri parţiale, livrări/trageri în tranşe, data expirării şi locul prezentării documentelor, limitarea datei de expirare, extinderea datei de expirare, ore de prezentare, expresii generale privind data de livrare 

        • Un întreg capitol tratează acreditivul transferabil, adică acreditivul în virtutea căruia beneficiarul poate cere băncii autorizate să plătească, să-şi asume un angajament de plată la termen, să accepte sau să negocieze, sau în cazul unui acreditiv liber negociabil, băncii special autorizată în acreditiv ca banca transferatoare, să facă acreditivul utilizabil în totalitate sau parţial pentru unul sau mai mulţi beneficiari secunzi.

    • Ultimul capitol se referă la cesionarea sumelor , adică faptul că un acreditiv nu este prevăzut ca fiind transferabil nu va afecta dreptul beneficiarului de a ceda orice drept de creanţă la care el poate fi, sau poate deveni, îndreptăţit în baza acreditivului, în conformitate cu prevederile legii aplicabile. 

Cuprins:

CAPITOLUL I - Cadrul legislativ care reglementeaza relaţiile de plăţi internaţionale 4
Secţiunea I - Acte Normative 4
Secţiunea a II a - Modalităţi de Plată Utilizate in Comerţul Internaţional 7
CAPITOLUL II - Aspecte introductive privind acreditivul 9
Sectiunea I - Scurt istoric………………………………………………………………….9
Sectiunea a IIa - Termenul de "acreditiv" sau "credit documentar"………………...10
Sectiunea a III a-Actele normative care reglementeaza acreditivul documentar 12
A. Reguli şi uzanţe uniforme referitoare la acreditivele documentare - Publicaţia 500 a Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris 12
B. Regulamentul nr.3 al B.N.R. din 23.12.1997 privind efectuarea operaţiunilor valutare 13
C. INCOTERMS si Publicatia560………………………………………………….15
Sectiunea a IV a - Rolul acreditivului în decontarea tranzacţiilor internaţionale 17
CAPITOLUL III-Participantii La Derularea Acreditivului Si Sistemul Swift 19
Sectiunea I - Partile Implicate In Derularea Acreditivului 19
Sectiunea II - Sistemele De Transfer International Al Fondurilor (SWIFT) 23
CAPITOLUL IV - Mecanismul Derularii Acreditivului 26
CAPITOLUL V - Fazele Acreditivului 33
Sectiunea I .ALEGEREA CREDITULUI DOCUMENTAR 33
A. Principalele tipuri de credit documentar 33
1. In functie de intinderea garanţiei şi momentul asumării riscului: 33
a) revocabil sau irevocabil; 33
b) confirmat sau neconfirmat 34
2. în funcţie de modalitatea efectuării plaţii şi destinaţia utilizării lor: 34
a) acreditive la vedere sau cu plata la vedere 34
b) acreditive cu plata la termen sau cu plata amânată 35
c) acreditive de acceptare sau cu plata prin acceptare 35
d) acreditive de negociere sau cu plata prin negociere 35
3. Din punct de vedere al clauzelor pe care le contin , acreditivele pot fi : 36
a) acreditivul cu clauza roşie 36
b) acreditivul " revolving" (= reinnoibil ) 37
c) acreditive transferabile 38
d) acreditivele reciproce 40
4. Scrisoarea de credit comerciala 41
5. Creditul " stand - by" 43
B . Operatiuni derivate din creditul documentar 44
1. Acreditivul documentar subsidiar ( back-to-back ) 44
2.Cesiunea produsului creditului documentar 45
Sectiunea II - Deschiderea creditului documentar 46
a) Ordinul de deschidere. Mentiuni inscrise in ordinul de deschidere. 46
b) Notificarea deschiderii creditului documentar 51
c) Confirmarea deschiderii creditului documentar 52
d) Verificarea creditului documentar de catre exportator. 52
Sectiunea a III a . Utilizarea creditului documentar 55
A. Principul fortei executorii a documentelor si principiul fortei executorii a termenelor 57
B. Documentele frecvent menţionate în acreditiv 58
1. Factura comerciala 58
2. Documentele de transport 60
A. Conosamentul maritim 60
B. Scrisoarea de trasura feroviara 63
C. Scrisoarea de trasura rutiera (CMR) 64
D.Scrisoarea de transport aerian (AWB= engl."Air Way Bill") 64
E.Documente de transport combinat 65
3. Documente de asigurare 66
4. Certificate 68
a) Certificatul de origine a marfii 69
b) Certificatul de calitate 69
c) Certificatul de greutate 69
d) Lista de continut 70
5. Documente financiare 70
Cambia 70
CAPITOLUL VI - Bancile si acreditivul documentar 73
CAPITOLUL VII – Costul creditului documentar 77
CAPITOLUL VIII – Studiu de caz 81
CAPITOLUL IX – Concluzii 83
Bibliografie 84