In cadrul formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice, locul central îl ocupă actele administrative.
Actul administrativ face parte din categoria formelor concrete de realizare a administraţiei publice producatoare de efecte juridice.
Varietatea sarcinilor pe care le îndeplinesc organele administraţiei publice determină adoptarea unor diverse tipuri de acte. In această categorie intră în primul rând actele administrative .
Actul administrativ sau actul de drept administrativ (cele două noţiuni exprimă acelaşi conţinut) face parte din categoria formelor concrete de realizare a activităţii administraţiei publice producătoare de efecte juridice. Când spunem că o forma concretă de activitate dă naştere la efecte juridice, înţelegem că aceasta dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, în această categorie mai pot fi incluse şi contractele administrative.
A doua categorie o constituie formele de activitate ale administraţiei publice care nu produc efecte juridice proprii, în care se cuprind operaţiunile tehnico-adminitrative precum şi actele exclusiv politice ale acesteia.
Actul administrativ este un act juridic unilateral, care emană de la o autoritate publică, în temeiul puterii publice, pe baza şi în vederea executării legii.
Prima trăsătură caracteristică este aceea că actele administrative sunt acte juridice.Această caracterizare distinge actul administrativ de operaţiunile tehnico-administrative.
In timp ce actele administrative produc în mod direct efecte juridice asupra celor cărora li se adreseaza, efecte pe care le are în vedere organul emitent al actului, operaţiile administrative nu produc efectele juridice avute în vedere de cel care le săvârşeşte, ci efectele pe care le prevede legea.
De exemplu, o autorizaţie de constructie, produce efectele juridice pe care le are în vedere organul care a eliberat-o, anume, în ceea ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească acea construcţie. Pentru emiterea autorizaţiei legea stabileşte că sunt necesare o serie de avize.
Actul administrativ este o manifestare unilaterală de voinţă juridică ;
Actul administrativ este unilatral nu pentru faptul că ar fi opera unei singure persoane – la emiterea sa putând participa mai multe persoane – ci pentru că el degajă o singura voinţă juridică, care provine de la o autoritate publică.
Pe baza acestei caracteristici actele administrative se deosebesc de alte acte juridice pe care le emit sau în care sunt părţi persoanele administrative, într-adevăr instituţiile administraţiei publice, care au personalitate juridică civilă, pot intra şi în raporturi juridice, de muncă, financiare etc.
Este de subliniat faptul că manifestarea unilaterală de voinţă pe care o reprezinta actul administrativ este realizată în regim de drept public, ceea ce o deosebeşte de actul civil unilateral (testament, donaţie,etc.)
Pentru valabilitatea unui act administrativ nu este necesar consimţământul persoanei căreia i se adresează, cum este în cazul actelor de drept civil, care se întemeiază pe acordul, pe consimţământul subiectelor raporturilor juridice civile.
Drepturile şi obligaţiile care iau naştere prin actele administrative sunt stabilite în mod unilateral de către autoritatea publică emitentă a acelor acte personale cărora li se adresează actele respective având îndatorirea de a se conforma întocmai voinţei unilaterale a autorităţii administraţiei publice, exprimată prin actul administrativ.
Actul administrativ este o manifestare de voinţă care emană, în primul rând, de la o autoritate a admintraţiei publice ;
Manifestarea de voinţă, unilaterală, trebuie să emane de la o autoritate publică. Prin manifestarea de voinţă se realizează autoritatea publică, , făcând să se modifice ordinea juridică, prin crearea unor situaţii juridice noi.
Manifestarea de voinţă are loc în temeiul puterii publice ;
Datorită acestui fapt, actul administrativ este obligatoriu şi executoriu prin el însuşi.
Astfel, fiind emis în temeiul puterii publice, autoritatea emitentă a actului îşi poate impune în mod unilateral voinţa faţă de cel căruia i se adreseaza acel act, astfel încât îi poate stabili, în mod unilateral, conduita în raportul juridic care ia naştere, se modifică sau se desfiinţează prin emiterea actului administrativ. Apoi, fiind emis în temeiul puterii publice, actul administrativ este executoriu din oficiu.
Actul administrativ este emis în vederea executării legii.
Această caracteristică decurge din raţiunea de a fi a admistraţiei publice, aceea de a organiza şi a executa în concret legea, înţeleasă în accepţiunea sa largă, nu numai de act al Parlamentului.
Categorii de acte administrative
Actele administrative pot fi grupate în mai multe categorii în funcţie de o seama de particularităţi şi de criterii pe care le vom prezenta în continuare :
1.Dupa întinderea efectelor juridice pe care le produc
Pornind de la acest criteriu putem distinge categoria actelor normative şi a cea a actelor individuale.
Actele normative conţin reguli generale, impersonale, care se aplică într-un număr nedeterminat de cazuri şi la un număr nedeterminat de subiecţi.
Actele individuale sunt acelea care creează drepturi şi obligaţii în profitul sau în sarcina uneia sau mai multor persoane determinate.
In funcţie de conţinutul lor, se disting următoarele categorii de acte individuale :
- acte prin care se stabilesc drepturi sau obligaţii determinate pentru subiecţii cărora li se adresează. Exemplul clasic este oferit de autorizaţia de construcţie, care conferă un drept bine determinat unei persoane.
- acte prin care se conferă un statut personal beneficiarilor. Aşa este cazul diplomei universitare care atribuie beneficiarului un complex de drepturi şi obligaţii şi nu un drept sau o obligaţie determinată.
- acte administrative de sancţionare. Acestea instituie constrângerea de stat sub forma sancţiunii şi presupun o constatare a situaţiei de fapt şi o apreciere asupra vinovăţiei contravenientului, consemnată, de regulă, într-un înscris.
- acte administrative jurisdicţionale. Acestea sunt acte individuale, de speţă, emise de autorităţi ale administraţiei publice, care au competenţa, special atribuită, de a soluţiona anumite litigii juridice.
Procedura folosită pentru emiterea acestor acte este deosebită de aceea a actelor administrative obişnuite, ea presupunând participarea părţilor şi manifestarea principiului contradicţioralităţii în dezbaterea care precede emiterea actelor administrative de jurisdicţie.
De asemenea, subliniem faptul că organul emitent al actului de jusdicţie este independent în darea soluţiei faţă de părţi şi faţă de orice altă persoană sau instituţie, iar prin specificul său de soluţionare a unui litigiu juridic, se bucura de stabilitatea specifică autorităţii de lucru judecat.
Pe de altă parte, actele administrative-jurisdicţionale pot fi atacate cu recurs, dupa epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale la Secţia de Contencios Administrativ a Curţii Supreme de Justiţie (art.4 din Legea 297/1990 privind contenciosul administrativ).
2. După persoana administrativă de la care emană
Actele administrative pot fi clasificate şi după autorul actului, după cum urmeaza :
- Decrete emise de către Preşedintele României ;
- Hotărâri şi Ordonanţe emise de către Guvern ;
- Instrucţiuni şi ordine emise de către miniştri sau conducătorii altor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate ;
- Ordine ale prefecţilor ;
- Hotărâri ale consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale;
- Dispoziţiile primarilor ;
3. După numărul manifestărilor de voinţă pe care le încorporează
Dupa acest criteriu actele administrative pot fi :
- acte administrative care conţin o singură manifestare de voinţă ;
- acte administrative complexe, care conţin două sau mai multe manifestări de voinţă ;
Majoritatea actelor administrative fac parte din prima categorie.
In dreptul nostru administrativ se întâlnesc şi cazuri în care actele administrative iau naştere prin contopirea a două sau mai multe manifestări de voinţă, care provin de la autorităţi diferite.
Este cazul concursului de competenţe în forma directă, ca de exemplu, în situaţia actului administrativ emis de mai multe ministere.
Deşi, suntem în faţa unui acord de voinţe, acesta nu este identic celui de natură civilă, în cazul contractului civil întâlnim un dublu obiect şi un dublu scop, pe când în cazul acordului de voinţă conţinut într-un act administrativ complex se urmăreşte aceeaşi prestaţie din partea altor subiecţi, acţiunea acestuia fiind univocă.
Faptul că actele complexe cuprind mai multe manifestări de voinţă are doua consecinţe practice :
- nu poate fi revocat sau anulat decât printr-un act simetric, care să cuprindă manifestările de voinţă ale tuturor autorităţilor care au elaborat în comun actul anterior, ori printr-un act superior tuturor emitenţilor ;
- acţiunea în justiţie trebuie îndreptată împotriva tuturor autorităţilor participante la emitera actului.
Capitolul I: Actele administratiei publice centrale
1.Actele emise de Presedintele Romaniei
In exercitarea atribuţiilor sale, Preşedintele României - care este garantul Constituţiei şi mediator între puterile statului, precum între stat şi societate şi anume:
- adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naţiunii;
- poate dizolva, în cazul prevăzut expres de Contituţie, Parlamentul ;
- promulgă legea, investind-o astfel cu formula executorie;
- desemneaza candidatul pentru funcţia de prim ministru şi apoi numeşte guvernul, pe baza votului de încredere acordat de Parlament;
- în caz de remaniere guvernamentală, revocă şi numeşte unii membrii ai Guvernului, la propunerea primului ministru ;
- poate declara starea de asediu şi de urgenţă, precum şi mobilizarea forţelor armate, cu aprobarea Parlamentului ;
- confera decoraţii şi titluri de onoare ;
- acorda gradele de mareşal, de general şi amiral ;
- numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege ;
- acorda graţierea individuală;
Acesta emite decrete, care pot fi contestate în contencios administrativ.
2.Actele emise de Primul Ministru
Atribuţiunile ce îi revin Primul-ministru :
- conduce Guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, cu respectarea atribuţiilor legale ce îi revin;
- reprezintă Guvernul în relaţiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României, Curtea Supremă de Justiţie, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorităţi şi instituţii publice, partidele şi alianţele politice, sindicatele, cu alte organizaţii neguvernamentale, precum şi în relaţiile internaţionale ;
- exercită toate atribuţiile care derivă din calitatea de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a ţării ;
- numeşte şi eliberează din funcţie :
- conducatorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu excepţia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului ;
- secretarul general şi secretarii generali adjuncţi ai Guvernului, în cazul utilizării acestor funcţii;
- personalul din cadrul aparatului de lucru al primului-ministru;
- secretarii de stat ;
- alte persoane care îndeplinesc funcţii publice, în cazurile prevăzute de lege.
- prezintă Camerei deputaţilor şi Senatului rapoarte şi declaraţii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebările ori interpelările care îi sunt adresate de către senatori şi deputaţi;
- contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care Constituţia prevede obligativitatea contrasemnării acestora;
- în scopul rezolvării unor probleme operative primul-ministru poate constitui, prin decizie, consilii, comisii şi comitete interministeriale;
In îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin primul ministru emite decizii, în condiţiile legii.
3. Actele emise de Guvern
In cadrul şedinţelor Guvernului se dezbat probleme ale politicii interne şi externe a ţării, precum şi aspecte privind conducerea generală a administraţiei publice, adoptându-se măsurile corespunzatoare. Dezbaterile din şedintele Guvernului şi modul de adoptare a actelor acestuia, precum şi a oricăror alte măsuri stabilite, se înregistrează pe banda magnetică şi se consemneaza în stenograma şedinţei, certificată de secretarul general al Guvernului.
In exercitarea atribuţiilor sale Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe (art.108, alin.1,din Constituţie).
Hotarârile se emit pentru organizarea executării legilor (art.108, alin.2.Constituţie).
