I.I– Calitatea de suspect sau inculpate

Odată cu sesizareaorganelor judiciare în privinţa săvârşirii unei infracţiuni, acestea procedeazăla efectuarea cercetărilor necesare descoperirii şi tragerii la răspunderepenală a infractorului. Persoana bănuită a fi comis fapta penală este numită“făptuitor” înainte de declanşarea urmăririi penale, iar după acest moment, eadobândeşte calitatea de “învinuit”[1].

Această calitate îi este conferită făptuitorului printr-un act procesualefectuat de către organul de cercetare penală şi care ia forma rezoluţiei sauprocesului verbal.

În urma îndeplinirii unuia dintre aceste acte, odată cu dobândireacalităţii de învinuit se dobândesc şi o serie drepturi şi obligaţii procesuale,precum: asistarea de către un apărător ales sau numit din oficiu la fiecareascultare a sa, prezenţa unui interpret în cazul persoanelor care prezintăhandicap de vedere, auz, vorbire, prezenţa părintelui, tutorelui, educatorului,persoanei în grija căreia se află minorul care a dobândit această calitate,aducerea de probe în favoarea sa, dreptul la integritate fizică şi psihică,dreptul de a fi considerat nevinovat până în momentul rămânerii definitive ahotărârii judecătoreşti pronunţate împotriva sa, dar şi obligaţia de a seprezenta la sediul organului de urmărire penală ori de câte ori este citat.

În momentul în care, în urma anchetei judiciare se consideră că existăsuficiente probe de vinovăţie împotriva suspectului, organul de urmărire penalăînaintează dosarul cauzei procurorului, cu propunerea de a se dispune începereaacţiunii penale împotriva acestuia. Procurorul studiază materialele carealcătuiesc acest dosar şi, dacă el consideră că din ansamblul probelorexistente în cauză reiese că învinuitul este cel care a săvârşit fapta penală,existând suficiente temeiuri în acest sens, dispune punerea în mişcare aacţiunii penale.

Actele procesuale prin care este declanşată acţiunea penală sunt: ordonanţade punere în mişcare a acţiunii penale, rechizitoriul şi declaraţia orală aprocurorului. Prin îndeplinirea acestora, învinuitul dobândeşte calitatea deinculpat.

În cazul în care plângerea privind săvârşirea unei infracţiuni a fostadresată instanţei de judecată, aceasta dispune punerea în mişcare a acţiuniipenale printr-o încheiere.

Pe lângă drepturile pe care le avea ca învinuit, inculpatul dobândeşte şialtele, precum: dreptul de apărare, dreptul de a cunoaşte materialele deurmărire penală, dreptul de a ataca hotărârile pronunţate împotriva sa, dar şiobligaţia de a suporta unele măsuri procesuale precum reţinerea şi arestareaetc.

Calitatea de inculpat încetează în momentul în care hotărârea pronunţată decătre instanţa de judecată împotriva sa rămâne definitivă. Din acest moment,inculpatul dobândeşte o nouă calitate şi anume aceea de condamnat, în acestfel, încheindu-se rolul său de parte în procesul penal şi devenind subiect alunui raport juridic de drept execuţional, aflat în afara sferei procesuluipenal.

I.II – Calitatea de parte civila sau parteresponsabil civilmente

Atunci când persoanavătămată prin comiterea unei fapte penale asupra sa doreşte repararea unuiprejudiciu material sau moral produs prin infracţiune, aceasta se poateconstitui ca parte civilă în procesul penal.

Spre deosebire de constituirea ca parte vătămată unde se cere manifestareaexpresă a voinţei în acest sens, constituirea ca parte civilă se poate faceatât printr-o cerere scrisă, cât şi printr-o cerere orală adresată instanţei dejudecată, legea nefăcând nici o precizare în această privinţă.

În cazul persoanei fizice, constituirea ca parte civilă poate fi făcută decătre persoana direct prejudiciată, dar şi de către reprezentanţii legali aiacesteia--apărător, soţ, părinte, copii minori etc. Persoana juridică seconstituie ca parte civilă în procesul penal fie din oficiu, fie prindeclaraţia reprezentantului unităţii.

Prin acordarea posibilităţii de constituire ca parte civilă în cadrulprocesului penal, legiuitorul oferă persoanelor vătămate o serie de avantaje,precum:

-         soluţionarearapidă a cererii, datorită operativităţii ce caracterizează procesul penal;

-         administrareacu uşurinţă a probelor ce justifică acordarea despăgubirilor cerute(percheziţii, cercetarea la faţa locului ş.a.);

-         scutireade taxa de timbru etc.

După cum am menţionat anterior, raţiunea constituirii ca parte civilă înprocesul penal constă în dorinţa de reparare a unui prejudiciu material saumoral suferit prin infracţiune. În scopul acoperirii acestui prejudiciu,legiuitorul oferă părţii civile posibilitatea de administrare a probelor pecare le consideră necesare în scopul susţinerii cererilor formulate, precum şide exercitare a căii de atac a apelului. De asemenea, aceasta poate renunţa ladespăgubiri prin întocmirea unei declaraţii exprese şi neechivoce făcutăpersonal sau prin procurator special, în faţa organului judiciar investit cusoluţionarea cauzei.

Persoana care se constituie ca parte civilă în procesul penal trebuie să seconformeze la normele de conduită procesuală, aceasta presupunând că:

-         momentulconstituirii este acela al citirii actului de sesizare a instanţei;

-         varespecta ordinea desfăşurării anumitor acte procesuale în cadrul dezbaterilorcare au loc în faţa instanţei;

-         valua cuvântul numai după partea vătămată;

-         vapreciza de la început cuantumul despăgubirilor care sunt pretinse;

-         vatrimite situaţii explicative privind întinderea prejudiciului.

În cazuri anumeprevăzute de legiuitor, pentru repararea prejudiciilor realizate de unelepersoane (minori, prepuşi, elevi, ucenici, angajaţi etc.) răspund şi altepersoane decât cele care le-au produs. Reglementarea aparţine legii civile, eaaplicându-se şi în cazul procesului penal pentru soluţionarea laturii civile aacestuia.

Partea responsabilă civilmente este persoana chemată să răspundă pentrupagubele provocate prin fapta suspectului, inculpatului în procesul penal,conform legii civile. Aceasta reprezintă o modalitate de protecţie a persoaneipăgubite împotriva insolvabilităţii autorului faptei cauzatoare de prejudicii.

Momentele în care persoana responsabilă civilmente poate fi introdusă înproces sunt diferite:

-         încursul urmăririi penale;

-         înfaţa instanţei de judecată, până la citirea actului de acuzare[2];

-         dupăcitirea actului de sesizare, dacă aceasta nu se opune la luarea acestor măsuriîmpotriva sa. Dacă s-au făcut obiecţiuni, în acest caz, pretenţiile părţiicivile faţă de partea responsabilă civilmente nu mai pot fi valorificate încadrul procesului penal. Ele pot fi, totuşi, ridicate pe calea unei acţiunicivile separate, introdusă la instanţa civilă.

            Numai partea civilăconstituită în cadrul procesului penal poate cere introducerea în acestproces a părţii responsabile civilmente, nu şi inculpatul, dar acest lucru sepoate face şi din oficiu de către procuror sau instanţa de judecatăatunci când se apreciază că acest lucru este necesar.

Scopul introducerii în procesul penal a persoanei responsabile civilmenteeste acela de reparare a unui prejudiciu pe care l-a suferit partea civilă. Deaceea, dacă din ansamblul probelor existente în cauză rezultă că există temeiullegal al răspunderii solidare cu inculpatul sau individuale, aceasta esteobligată să aducă la îndeplinire această obligaţie care va rezulta prinrămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, dar această obligaţie poate fiîndeplinită şi înainte de acest moment.

Uneori, însă, nu sunt întrunite condiţiile de aplicare a răspunderii pentrufapta altuia, în ceea ce priveşte persoana chemată în judecată şi constituităca parte responsabilă civilmente. În acest caz, în apărarea sa, aceasta poateuza de toate mijloacele de probă existente în cauză, mijloace care o pot ajutasă dovedească existenţa împrejurărilor care exclud răspunderea civilă.

Au fost stabilite ca persoane responsabile civilmente următoarele:

-         părinţiipentru faptele săvârşite de copiii lor minori;

-         comitenţiipentru prejudiciile cauzate de prepuşii lor în funcţiile încredinţate;

-         institutoriişi meşteşugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii şi ucenicii aflaţi subsupravegherea lor;

-         persoanelecare îndeplinesc funcţii de conducere, precum şi orice alte persoane care s-aufăcut vinovate de angajarea, trecerea sau menţinerea în funcţie a unuigestionar fără respectarea condiţiilor legate de vârstă, studii şi stagiu,precum şi a dispoziţiilor referitoare la antecedentele penale ale acestuia;

-         persoanelecare au constituit o garanţie pentru gestionar.