Portivit art. 949 C. civil, poate încheia un contract orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege. Capacitatea fiind regula, iar incapacitatea, excepţia, înseamnă că incapacitatea este de strictă interpretare („exceptiones strictissimae interpretationis sunt”). 

Incapacităţile sunt absolute (persoanele care nu pot dona dar nici primi) şi relative (persoanele care nu pot dona anumitor persoane şi nici primi de la unele din ele). Incapacităţile relative nu sunt reciproce (de exemplu, minorul nu poate dispune în favoarea tutorelui său, însă tutorele poate dona minorului).

    Sunt incapabili de a dispune cei puşi sub interdicţie judecătorească şi minorii.

a) interzişii judecătoreşti: pentru validitatea donaţiei este necesar ca donatorul să înţeleagă efectele actului său, iar voinţa să se manifeste liber. Aceasta înseamnă că persoana care gratifică trebuie să fie în deplinătatea facultăţilor mintale. Din punct de vedere juridic, nu are importanţă cât de afectat de boală este trupul unui om, esenţial fiind ca mintea să-i fie sănătoasă. Dar un alienat sau un debil mintal, supus sub interdicţie, este prezumat normal, aşa încât actul încheiat de el va fi validat. Desigur, ulterior se va putea cere anularea actului pe considerentul că persoana în cauză, în momentul încheierii contractului, nu se afla în deplinătatea facultăţilor mintale. Dovada absenţei discernământului se va putea face prin orice mijloc de probă, inclusiv prin martori sau prezumţă.

    Aşa cum s-a evidenţiat în doctrina juridică, ‚bătrâneţele cele mai adânci şi infirmităţile fizice, care n-au alterat încă facultăţile intelectuale, nu sunt, de asemenea, prin ele însele, o cauză de anulare a dispoziţiei, dacă dispunătorul este în stare de a-şi manifesta voinţa sa. Deci, deşi alterează uneori facultăţile mintale, nu constituie totuşi o cauză de anulare a contractului, dacă se va face dovada că, în momentul încheierii actului, donatorul se afla în deplinătatea facultăţilor mintale.

    Când donatorul este pus sub interdicţie, însă la data încheierii contractului, actul încheiat va fi lovit de nulitate. Interzişii judecătoreşti nu vor putea încheia donaţii, nici personal, nici prin reprezentanţii lor legali. Raţiunea se găseşte în faptul că donaţia nu este un act necesar.

b) minorii nu pot face donaţii nici chiar cu încuviinţarea autorităţii tutelare (art.129 alin.1-3 şi art. 133 alin. 3 combinat cu art. 105 alin.3 şi 147 C fam). Numai la majorat persoana este liberă să doneze. În cazul în care minorul se căsătoreşte, el dobândeşte prin aceasta capacitate de exerciţiu deplină şi va putea încheia contracte de donaţie (evident este vorba de fetele minore care se căsătoresc). Cu toate acestea, sunt valide acele donaţii efectuate sub forma unor daruri obişnuite (ex: la aniversări etc.), inclusiv de minori.

c) sunt nule, faţă de creditori, actele şi înstrăinările cu titlu gratuit făcute de „faliţi”, cu şase luni înainte de data încetării plăţilor (art. 724, alin. 2 ptc. 1 Cod comercial). Îi sunt interzise falitului donaţiile sub orice formă, inclusiv darurile manuale. În asemenea cazuri, frauda este prezumată, iar falitul nu s-ar putea apăra nici făcând dovada bunei sale credinţe la încheierea contractului.

Aceste incapacităţi sunt de două feluri: absolute, care împiedică o persoană să primească de la oricare alta; relative, care interzic ca cineva să primească de la anumite persoane determinate.

    Acestea sunt: persoanele neconcepute, organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică, incapacitatea străinilor de a dobândi terenuri agricole.

a) persoanele neconcepute: Codul civil prevede că „este capabil de a primi prin donaţie între vii oricine este conceput în momentul donaţiei” (art.808 alin.1 C. civil).     Deci, nu poate primi o donaţie o persoană care nu are o existenţă fizică. Este o favoare excepţională din partea legiuitorului că consideră existent un copil conceput, atunci când aceasta este în interesul lui. O afirmă expres ar. 654, alin.2 C. civil: „copilul conceput este considerat că există” (qui în utere est; este aplicarea principiului: „infans conceptus pro nato habetur, quotiens de ejus commodis ipsius partus quaeritur”).     Condiţia este însă ca copilul să se nască viu. În acest sens art. 654, alin.3 C. civil, este categoric: „copilul născut mort este considerat că nu există”.

    Dacă o persoană neconcepută poate fi gratificată direct, în cazul acestor persoane sunt posibile donaţii indirecte. S-a relevat, în literatura de specialitate, de exemplu, că persoanele care nu au fost concepute vor putea fi gratificate ‚prin liberalităţi cu sarcini, făcute unor terţe persoane, ca beneficiare ale asigurării’. 

b) organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică: ca să poată primi o donaţie, organizaţia trebuia să aibă o existenţă legală şi să fie autorizată să primească autoritatea. Art. 811 C. civ., care reglementa donaţiile făcute unor anumite categorii de persoane juridice, a fost modificat prin art. 10 al Legii pentru persoanele juridice - promulgată cu decretul nr. 452 pe 1954 privitor la donaţiile făcute statului. În acest sens, instanţa supremă a stabilit că ‚potrivit art.814-817 C. civil, actul juridic, având ca subiect o donaţie, ia fiinţă din momentul acceptării, iar liberalităţile făcute persoanelor juridice nu pot fi acceptate decât în condiţiile prevăzute de L.’. Neîndeplinirea condiţiilor expres prevăzute în decret atrage nulitatea absolută a actului juridic încheiat, aceasta putând fi invocată de orice persoana interesată sau ridicată de instanţă chiar şi din oficiu. 

    Cu toate acestea, potrivit art.33, alin.3 din Decretul nr.3/1954, organizaţiile care nu au dobândit personalitate juridică în perioada constituirii lor, vor putea primi donaţii ‚dar numai întrucât acestea sunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă, în mod valabil’. Deci, este posibil ca donaţia să fie făcută în vederea formării patrimoniului viitoarei persoane juridice.

    a) incapacitatea minorului sau a fostului minor de a dispune în folosul tutorelui sau fostului său tutore. Chiar ajuns major, minorul nu poate dona în favoarea fostului său tutore, atât timp cât acesta nu a făcut socotelile definitive ale tutorelui (art.809 C. civil).     Raţiunea acestei dispoziţii se găseşte în teama ca tutorele, beneficiind, de influenţa asupra celui care a fost sub tutela sa, să-l determine să-i facă donaţii şi să ascundă astfel  eventualele abuzuri ale modului în care a fost descărcat de gestiunea sa, de către autoritatea tutelară, minorul, devenit major,va putea face donaţii fostului tutore, fără nici un impediment. 

    Regula prevăzută de art.809 C civil,comportă o excepţie, în sensul că incapacitatea nu mai operează când calitatea de tutore o au părinţii minorului, bunicii săi, etc. cu alte cuvinte,ascendenţii. Minorul va putea face acestora donaţii, dar cum această excepţie este de strictă interpretare, înseamnă că vor putea fi făcute donaţii ascendenţilor prin alianţă ai minorului (de exemplu, bărbatul al doilea al mamei etc.)

b) incapacitatea medicilor farmacişti şi preoţilor. Medicii şi farmaciştii, care au tratat de o boală  o persoană de care acesta moare, nu vor putea primi donaţii de la bolnav în timpul tratamentului (art.820 C. civil). Interdicţia prevăzută de L. se întemeiază pe o prezumţie de sugestie şi captaţie, aşa încât nu se va putea face dovada că donaţia este consecinţa unei voinţe libere.

    În ideea ce-i priveşte pe farmacişti, interdicţia nu-i vizează pe cei care s-au limitat să elibereze medicamente după reţeta medicului.

Incapacitatea prevăzută de art.810 C. civil, se aplică şi preoţilor care l-au asistat pe bolnav în timpul bolii de care a decedat. Este necesar ca preotul să-l fi asistat pe bolnav şi să nu fi săvârşit un act izolat. În categoria preoţilor vor intra: preoţii mireni, călugării, diaconii, arhiereii, ieromonahii etc.; incapacitatea nu se referă însă la dascăli, paraclisieri etc.

    Suntem de părere că interdicţia prevăzută de art. 810 c. civil, îi vizează nu numai pe reprezentanţii cultului ortodox şi catolic, ci şi al celorlalte culte (ebraic, musulman, protestant etc.). textul legii trebuie înţeles în finalitatea lui, la scopul urmărit de legiuitor.

    În consecinţă, pentru ca un medic, farmacist, sau preot să fie capabili de a primi, trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii: donaţia să fi fost făcută în timpul bolii de care bolnavul a decedat, decesul să fi fost produs de această boală (dacă bolnavul moare din alte cauze, liberalitatea rămâne valabilă); donatorul sa-l fi tratat pe bolnav.

Contractul de donaţie, încheiat cu încălcarea prevederilor art. 810 C.  civil, va fi lovit de nulitatea relativă. 

    De la principiul cuprins în art.810 C. civ., există şi unele excepţii, când bolnavul poate dona medicului, farmacistului sau preotului. Aceste excepţii sunt:

Dispoziţiile remunerării cu titlu particular (art.810, alin.2 pct.1 C. civil). Ar fi inechitabil ca medicul, farmacistul sau preotul să nu fie răsplătiţi pentru serviciile lor. Numai că, aceste dispoziţii remuneratorii trebuie să fie proporţionale cu starea materială a bolnavului şi serviciile făcute. Când aceste dispoziţii ar fi disproporţionate, ele vor fi supuse reducţiei, libertatea de apreciere revenind judecătorului. Legea nu admite decât dispoziţiile cu titlu particular şi nu pe cele cu titlu universal (care vor fi anulate). 

Dispoziţiile universale făcute în favoarea unor rude determinate. 

    Medicul, farmacistul sau preotul care sunt rude cu donatorul până la gradul patru inclusiv (veri primari), pot primi donaţii de la acesta. Face excepţie situaţia când donatorul ar avea moştenitori în linie dreaptă (descendenţi sau ascendenţi). Rudenia poate fi directă sau colaterală.

    Doctrina şi jurisprudenţa veche au considerat că prevederile art.810 C. civil nu s-ar aplica soţului medic, farmacist sau preot al bolnavului. Suntem de părere că excepţiile prevăzute la art.810, alin.2 C. civil sunt de strictă interpretare şi nu pot fi extinse la alte cazuri.

CAPITOLUL I : CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND CONTRACTUL DE DONAŢIE

SECŢIUNEA I : Noţiune. Caractere juridice. Interpretarea şi    delimitarea contractului de donaţie de alte operaţiuni juridice.

1. Noţiune.

2. Caractere juridice. 

3. Interpretarea şi delimitarea contractului de donaţie de alte operaţiuni juridice.

SECŢIUNEA II : Condiţiile de validitate ale contractului de donaţie.

1. Capacitatea juridică a părţilor.

2. Obiectul.

3. Forma contractului de donaţie.

4. Statul estimativ.

SECŢIUNEA III : Principiul irevocabilităţii donaţiilor.

1. Noţiune.

2. Clauze incompatibile cu principiul irevocabilităţii donaţiilor.

3. Clauze admise în contractul de donaţie.

4. Revocarea donaţiilor între soţi.

CAPITOLUL II : EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE

SECŢIUNEA I : Consideraţii generale privind efectele contractului.

SECŢIUNEA II : Efectele donaţiilor între părţi.

SUBSECŢIUNEA I : Obligaţiile donatorului.

SUBSECŢIUNEA II : Obligaţiile donatarului.

SECŢIUNEA III : Efectele donaţiilor în ceea ce priveşte pe terţi.

CAPITOLUL III : ASPECTE PRACTICE PRIVIND EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE

CAPITOLUL IV : REGLEMENTAREA EFECTELOR CONTRACTULUI DE DONAŢIE DE CĂTRE PROIECTUL DE COD CIVIL.

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE