Apariţia şi dezvoltarea bugetului statului român 

După cum am arătat, în România, se poate vorbi de buget de stat, în înţelesul actual al terminologiei juridice şi financiare, după introducerea Regulamentelor Organice care folosesc pentru prima dată termenul de buget. 

În evoluţia istorică a relaţiilor politice, juridice si economico-financiare, conţinutul relaţiilor financiare, îndeosebi a relaţiilor bugetare, devine din ce în ce mai complex corespunzător nivelului de dezvoltare a societăţii româneşti2.

__________________________________________________________________________________________________

2 A se vedea Ioan Condor, op. cit., pag.78-80. 

 

Astfel în baza Statutului Dezvoltător al Conventiei de la Paris, din anul 1858, ca o confirmare a Unirii Principatelor prin dubla alegere a domnitorului A.I.Cuza, a fost votată, în anul 1864, prima Constituţie română. În această lege fundamentală se vorbeşte despre “bugetul cheltuielilor şi al recentelor (veniturilor) pregătit în tot anul prin îngrijirea puterii executive şi supus Adunării elective”. În baza acestei prevederi constituţionale, prima noastră lege de contabilitate, din anul 1864, reglementează modul de elaborare, adoptare şi executare a bugetului de stat. Însă, înaintea acestor importante acte juridice privitoare la bugetul de stat, menţionăm Regulamentul de Finanţe din 29 noiembrie 1860, promulgat de domnitorul A.I.Cuza, pentru aplicarea convenţiei. Regulamentul precizează că: “recentele (veniturile) şi cheltuielile publice ce au a se efectua pentru serviciul fiecărui exerciţiu, vor fi autorizate prin legile de finanţe şi vor forma bugetul general al statului”3. 

Pregătită în timpul domniei lui A.I.Cuza, prima Constituţie Română adoptată în anul 1866 sub Carol I, în titlul IV, intitulat “Despre finanţe“, reglementează că “în fiecare an Adunarea Deputaţilor încheie socotelile şi votează bugetul” (art.l13 alin.l). De asemenea, în alin.2 al aceluiaşi articol se arată că “toate veniturile sau cheltuielile statului trebuiesc trecute în buget şi socoteli” . 

Potrivit acestor dispoziţii constituţionale bugetul era considerat ca fiind actul legislativ prin care se prevedeau şi se aprobau veniturile şi cheltuielile anuale ale statului şi tuturor serviciilor publice. Exerciţiul bugetar era egal cu anul financiar, adică de 12 luni şi începea la 1 aprilie şi se încheia la 31 martie a anului următor. Proiectul bugetului se elabora de Ministerul de Finanţe în condiţiile asigurării unui echilibru între veniturile şi cheltuielile publice. 

Este interesantă procedura de elaborare a proiectului de buget. Astfel, ministerele sau administraţiile publice, înainte de a-şi elabora proiectele definitive de buget, aveau obligaţia de a comunica Ministerului de Finanţe, până cel târziu la 1 decembrie propuneri comisiei tehnice bugetare, iar apoi comunica ___________________________________________________________________

3Mircea Minea Ştefan, Dreptul finanţelor publice, Ed.Accent, 1999 pag.48 

 

hotărârea luată de către Ministerul sau Administraţiile Publice. Pe baza proiectelor de bugete ale ministerelor şi administraţiilor publice, după echilibrarea şi definitivarea lor, Ministerul de Finanţe, incluzând şi bugetul său, elabora bugetul general al statului, care era supus aprobării Guvernului şi Adunării Deputaţilor până la 1 martie. Constituţiile Române ce au urmat  din anul 1923 (Ferdinand I) şi din anul 1938 (Carol al II-lea) - au reprodus întocmai textul Constituţiei din 1866 în ceea ce priveşte bugetul de stat4. 

În plus, în vederea unei mai bune organizări bugetare fiecare minister elabora un buget interior de execuţie, prin care se repartizau. Cheltuielile bugetare nu puteau fi efectuate decât în limita strictă a creditelor deschise. 

Potrivit Legii din 31 iulie 1929, ordonanţarea plăţilor se făcea pe cale ierarhică. Astfel, miniştrii şi ceilalţi conducători de administraţii aveau dreptul de a dispune, în calitatea lor de ordonatori principali, de creditele ce li se deschideau. În continuare, ordonatorii secundari, pe baza delegaţiei primite pe numele lor, emiteau mandatele de plată în limitele prevăzute de ordonanţele de delegaţie. Plăţile se puteau face de către casieriile publice numai după verificarea ordonanţelor şi mandatelor de plată. 

Potrivit Legii din 14 aprilie 1933, organele locale aveau bugete proprii, aprobate de consiliul judeţean sau comunal, pe baza proiectelor elaborate de către prefect, respectiv de către primarul comunei. 

Prin Constituţia adoptată în 13 aprilie 1948, în titlul IV, art.5, se prevedea că “votarea bugetului de stat, a încheierii exerciţiilor bugetare, fixarea impozitelor şi a modului lor de percepere” sunt de competenţa directă a Marii Adunări Naţionale a R.P.Română. 

În  baza  acestei  importante prevederi  a fost votată prima  lege-cadru privitoare, în exclusivitate, la bugetul de stat si anume  Legea 3/1949 asupra  întocmirii şi încheierii  bugetului  general  al României. În aplicarea acestei legi a 

____________________________________________________________________________________________________

4A se vedea I.Muraru, M.L.Pucheanu, Gh. Iancu, C.L.Popescu, Constituţiile României, Editura R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti 1993. 

 

fost adoptată H.C.M. nr.551 privind exercitarea bugetului de stat pe bază de bugete trimestriale. Prin Legea 3/1949 este reglementat “bugetul R.P.Române”, devenit “buget de stat” şi competenţa acestui buget format din bugetul administraţiei de stat şi bugetele administrate de organele locale ale puterii de stat punându-se bazele bugetului de stat unic, specific economiei dirijate, centralizate. Bugetul a fost definit drept “planul financiar anual al formării fondului unic de mijloace băneşti necesare îndeplinirii funcţiilor statului si îndrumărilor.” 

Pe parcursul consolidării statului centralizat, denumit şi socialist a evoluat si organizarea finanţelor, inclusiv a bugetului de stat si legislaţiei bugetare. În acest sens se stabileşte rolul bugetului de stat prin Legea finanţelor nr.9/19725, el cuprinzând fondurile băneşti centralizate ale statului şi repartizarea acestora în concordanţă cu obiectivele planului naţional unic pentru finanţarea dezvoltării economiei naţionale, acţiunilor social culturale, apărarea ţării şi a altor nevoi ale societăţii. Din modificarea acestei legi, prin Legea nr.9/1979 rezultă că bugetul de stat se compune din:

 Bugetul republican; 

 Bugetele locale. 

În perioada ce a urmat anului 1981, avându-se în vedere evoluţia economică a ţării s-au elaborat bugete anuale echilibrate, realizându-se în ultimii ani, bugete excedentare. Existenţa unor judeţe cu o dezvoltare economică inegală, datorită condiţiilor economice, istorice, demografice şi aşezării geografice deosebite în interiorul ţării, a determinat o lungă perioadă de timp prevederea de subvenţii de la bugetul republican, spre bugetele locale, pentru acele judeţe care nu-şi realizau veniturile suficiente pentru a acoperi cheltuielile 

proprii. Un aspect important în această perioadă îl reprezintă faptul că creditele bugetare se vor rambursa fără dobândă. 

___________________________________________________________________________________________________

5Legea nr. 9/1972, modificată si completată prin Legea nr. 2/1979, publicată în Buletinul Oficial nr.59/13 .07 .1979 

Toate aceste reglementări legale, indiferent de formulările terminologice pe care le cuprindeau, prin evoluţia lor au consacrat oficial în ţara noastră atât expresia de “buget”, cât şi concepţia modernă potrivit căreia bugetul statului este întocmit anual, el reprezentând actul necesar pentru stabilirea şi autorizarea prealabilă a veniturilor si cheltuielilor publice. 

În noul cadru politic, economic şi juridic ce a început a se edifica, după Revoluţia din Decembrie 1989, un loc deosebit de important revine mecanismului financiar. O componentă esenţială a mecanismului financiar o reprezintă finanţele publice. Aceasta explică urgenţa acordată elaborării şi apoi adoptării Legii finanţelor publice6 care reprezintă o adevărată constituţie financiară a României moderne. La elaborarea acestei legi s-a avut în vedere experienţa şi practica legislativă în materia din ţări avansate ca Franţa, Italia, Germania, Austria si tradiţiile finanţelor publice româneşti, unele prevederi ale legii au fost dezbătute cu experţi din ţările menţionate şi din cadrul unor organisme financiare internaţionale, cum sunt Fondul Monetar Internaţional şi Banca Internaţională de Reconstrucţie şi Dezvoltare. Cea mai mare parte a legii este consacrată principiilor de elaborare, aprobare, execuţie şi încheiere a bugetului public. 

CUPRINS

Capitolul 1 - Conceptul de buget al statului

1.1. Noţiuni introductive……………………………………………………….1 

1.2. Apariţia şi dezvoltarea bugetului statului român………………………….3 

1.3. Definiţia şi importanţa bugetului de stat…………………………………11 

1.4. Natura juridică a bugetului statului……………………………………...18 

Capitolul 2 - Principiile ce stau la baza elaborării bugetului de stat

2.1. Noţiuni generale…………………………………………………………24 

2.2. Principiile ce stau la baza bugetului de stat……………………………...25 

2.2.1. Principiul anualităţii bugetului de stat…………………………………25

2.2.2. Principiul unicităţii bugetului de stat………………………………….28

2.2.3. Principiul universalităţii bugetului de stat……………………………..32 

2.2.4. Principiul echilibrului bugetului de stat………………………………..34

2.2.5. Principiul specializării bugetului de stat……………………………….36 

2.2.6. Principiul neafectării veniturilor bugetare  de stat……………………..38