Datele din punct de vedere neurologic, fenomenologic si psihanalitic confirmă că dezvoltarea corpului constituie un proces dinamic continuu. Corpul nu reprezintă un obiect, ci se clasează la granița unei lumi a acțiunii și a cunoașterii, astfel jucând un rol de coordonator.
Aceste două lumi au o legatură strânsă și respectă mai multe legi universale și stricte. Dupa G.B. Soubiran, corpul unui copil normal este alcătuit din două componente constante:
- Psihicul și corpul, formând o unitate, așadar experiența pe care o determină și corpul sunt construite, privite ca o totalitate absolută.
- El este trăit și simțit ca o axă care ia contact cu mediul, devenind astfel ori centrul, ori relația primară cu mediul.
In conformitate cu aserțiunea lui Arlette Bourcier, se afirmă că tot ceea ce copilul întâlnește, vede, manevrează și atinge, acest fapt duce la dezvoltarea inteligenței sale.
În ceea ce privește formarea omului modern, admite dezvoltarea acestuia din punct de vedere estetic, etic, fizic și intelectual (multilateralitate) în concordanță cu exigențele cerute de societatea contemporană și viitoare, pe baza cărora se manifestă coordonatele personalitații omului.
Privind dezvoltarea integral-vocaționala a personalității omului, un rol crucial îl au educatia fizica. Teoria dar și practicarea acesteia, atestate din cele ma vechi timpuri, au presupus o evoluție ascendentă, fiind influentate de condiții socio-istorice concrete.
La început ea era subordonată obiective înguste, fiind apreciată doar ca o modalitate de recreere, dupa o activitate mai stresantă, iar actualmente este socotită un element indispensabil care contribuie în mod direct la dezvoltarea personalității umane.
Sensul actului motric este evidențiat prin contribuția directă la formarea în mod armonios a personalității pe fondul asigurării echilibrului funcțional între elementele acestuia, mai ales între elementul fizic și psihic.
În terminologia de specialitate, se poate evidenția că educația fizică presupune activitatea ce pune în valoare in mod sistematic ansamblul formelor de practicare a actelor motrice având drept scop mărirea potențialului biologic al adolescentului in raport cu cerințele sociale.
Educația fizică constituie actul motric repetat, involuntar și sistemanic, care pune in evidență calitătile biopsihice si biofizice, conducând la formarea de deprinderi și priceperi motrice, la construirea comportamentului psiho-motric complex structurat, la dezvoltarea calităților motrice, fortă, viteză, suplețe, rezistență și îndemanare.
Exersarea fizică se realizeaza în mod voluntar, respectând anumite reguli metodice clarificate în practicarea educației fizice, în plina armonie cu sistemul educațional, spiritual al comunității (societății).
”Motricitatea poate fi privită din două perspective: ca fenomen observant din exterior ai căror fapte și procese sunt explorate descriptiv și explicativ printr-un demers interdisciplinar și ca proces privit din interior de către subiectul implicat, care simte, alege, decide, comunică, atacă, ripostează.” (Dragnea, 2006)
DeMeur, referindu-se la psihomotricitate, a evidențiat existenta unor raporturi între motricitate, intelect și afectivitate.
Lapierre, consideră că noțiunea de psihomotricitate este prea vastă pentru a se putea încadra într-o definiție precisă. “Psihologia demonstrează că actul motor stă la baza organizării cunoașterii și învățării, determinând, într-o proporție considerabilă, organizarea mintală a persoanei… “, spune C. Păunescu.
1.4 Ipoteza lucrării
Considerăm ca prin intermediul exercițiilor specifice gimnasticii acrobatice, utilizând elementele adaptării organismului în concordanță cu cerințele destinate programului și stabilirea nivelului de creștere fizică armonioasă și de dezvoltare a calitățiilor motrice se poate contribui la dezvoltarea psihică si motrică a elevilor din clasele de gimnaziu.
În urma testului Flamingo, se demonstrează că atât băieții, cât și fetele prezintă un progres remarcabil. Astfel, pe baza tabelelor și grafiecelor se obțin informații importante ca:
1. Băieți:
- Media aritmetică la timpul 1(8,60), timpul 2 (4,58) și timpul total (13,17), în cadrul testării inițiale evidențiază evoluția elevilor din clasa a V-a prin care se demonstrează eficiența gimnasticii acrobatice pe plan psihic, deoarece în cadrul testării finale se deosebesc rezultate remarcabile, datorită motivației subiecților și întelegerea tehnicii de realizare a acestui test: timpul 1 (8,97), timpul 2 (5,20), timpul total (14,17);
- Abaterea standard atât la timpii propuși, cât și în cadrul notelor scade;
- Coeficientul de variabilitate identifică gradul de omogenitate al băieților prin scăderea acestuia:
• Privind testarea inițială (timpul 1 – 15,6%; timpul 2 - 16,8%; timpul total – 13,7; nota – 22,2%);
• Testarea finală (timpul 1 – 12,04%; timpul 2 – 7,9%; timpul total – 8%; nota – 12,7%)
- Notele cresc pe parcursul timpului, astfel, obținându-se la testarea finală 5 de 10.
