Analiza câtorva aspecte din trecutul oraşului Tecuci, începând din prima jumătate a secolului al XV-lea şi până la mijlocul secolului al XVIII-lea se întemeiază pe consultarea prealabilă a izvoarelor istorice şi colecţiilor de documente, surse esenţiale de informaţii pentru conţinutul lucrării, precum şi studiilor de istorie care au ajutat la înţelegerea unor aspecte generale legate de probleme ce au făcut obiectul preocupării noastre şi pe care le-am enunţat în lucrarea de faţă.

    Am ales acest subiect din dorinţa de a studia şi analiza trecutul oraşului Tecuci, deoarece fiind oraşul în care m-am născut mi s-a părut interesant să cunosc istoria oraşului.

Izvoarele documentare şi narative şi istoriografia problemelor ce ne-au preocupat le-am întrebuinţat în lucrarea noastră pe care am structurat-o în cinci capitole, fiecare tratând probleme ce constituie coordonate fundamentale care trebuiesc urmărite în studierea organizării şi evoluţia târgului.

    Primul capitol îl constituie “Cadrul natural” în care a luat naştere şi s-a dezvoltat târgul Tecuci. În acest capitol din categoria izvoarelor istorice, seria A. Moldova, a colecţiei de “Documenta Romaniae Historica” şi anume volumele I-III, constituie o sursă esenţială. De asemenea am folosit şi seria A. Moldova, a colecţiei “Documente privind istoria României” care cuprinde informaţii similare. Am mai folosit o serie de lucrări precum cele ale lui Const. C.Giurescu “Istoria pescuitului şi a pisciculturii în România. Din cele mai vechi timpuri până la instituirea legii pescuitului 1896” şi “Târguri sau oraşe şi cetăţi moldovene. Din secolul al X-lea până la mijlocul secolului al XVI-lea”, apoi am mai folosit Catalogul Documentelor Moldoveneşti din Arhiva Istorică Centrală a Statului, precum şi “Marele Dicţionar Geografic al României” redactat de G.I.Lahovari, C.I.Brătianu, Gr.G.Tocilescu.

    Al doilea capitol prezintă toponimia şi atestarea oraşului, în care am folosit lucrarea lui Al.Rosetti “Istoria limbii române”, a lui Iorgu Iordan “Toponimia românească”, Al.Phillippide “Originea românilor”. Apoi pentru a sublinia momentul atestării oraşului Tecuci am studiat lucrarea lui I.Bogdan “Documentele lui Ştefan cel Mare”, a lui M.Costăchescu “Documentele moldoveneşti înainte de Ştefan cel Mare”, “Marele Dicţionar Geografic al României”; tratatul privind “Istoria românilor” coordonat de academician Ştefan Ştefănescu iar pentru a descrie sigiliul oraşului Tecuci am apelat la lucrarea lui D.Ciurea “Sigiliile medievale ale oraşelor din Moldova”.

Cel de-al treilea capitol cuprinde elemente definitorii ale organizării administrative. De o mare utilitate pentru lucrarea noastră s-au dovedit a fi volumele I-III de “Documente Tecucene” care au apărut între anii 1938 şi 1942, prin strădania profesorilor 

Const. Solomon şi C.A.Stoide.

    Foarte importante, datorită caracterului integral al redării textului lor, sunt documentele întâlnite în vestitele colecţii publicate de Gh.Ghibănescu, în primele trei decenii ale secolului XX “Surete şi Izvoade” şi “Ispisoace şi zapise”. La completarea informaţiilor culese din colecţiile mai sus amintite a contribuit şi colecţia alcătuită de istoricul N.Iorga, intitulată “Studii şi Documente cu privire la istoria românilor.

“Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir, oferă informaţii interesante privind organizarea administrativă a ţării de la est de Carpaţi şi despre târgurile moldoveneşti medievale între care era şi târgul Tecuci.

Cele opt volume de “Călători străini despre ţările române” prezintă modul de viaţă al locuitorilor, în legătură cu târgurile şi satele din Moldova medievală, constituie în primul rând o reflectare a realităţilor româneşti prin prisma mentalităţilor oamenilor din cele mai diverse şi mai îndepărtate spaţii europene.

În încercarea de a lua cunoştiinţă de organizarea Ţării Moldovei şi de structura proprietăţii am apelat şi la sinteze de istoria românilor cum este aceea a lui Const. C.Giurescu.

    Lucrarea lui N.Grigoraş, “Instituţiile feudale din Moldova. Organizarea de stat până la mijlocul secolului al XVIII-lea” şi articolul lui D.Ciurea, “Organizarea administrativă a Moldovei”, ne informează despre administraţia ţinuturilor, familiarizându-ne cu noţiuni generale la care adăugăm faptele concrete cu ajutorul documentelor. Acelaşi rol îl au şi lucrările şi articolele referitoare la târgurile şi ocoalele domneşti şi la modul lor specific de administrare, dintre care menţionăm cartea lui P.P.Panaitescu “Interpretări româneşti”, studiul aparţinând lui N.Grigoraş, “Dregătorii târgurilor moldoveneşti şi atribuţiile lor până la Regulamentul Organic” şi articolele lui D.Ciurea, “Noi consideraţii privind oraşele şi târgurile din Moldova în secolele XIV-XIX” şi “Sigiliile medievale ale oraşelor din Moldova”.

    În al patrulea capitol este prezentată viaţa economică prin lucrările de mare însemnătate cum ar fi “Legăturile economice dintre Moldova şi Ţara Românească în secolele XIII-XVII" al lui Al.Gonţa sau studiile lui Matei D.Mircea “Studii de istorie orăşenească medievală”, lucrări care prezintă atât drumurile comerciale folosite în acea epocă cât şi comerţul intern. În ceea ce priveşte meşteşugurile, St.Olteanu şi C.Şerban în lucrarea “Meşteşugurile din Ţara Românească şi Moldova în Evul Mediu”, precum şi N.Iorga, în lucrarea “Istoria românilor în chipuri şi icoane” au exemplificat foarte bine aceste ocupaţii ale moldovenilor, deci şi a târgoveţilor tecuceni.

    În cel de-al cincilea capitol este prezentată evoluţia proprietăţii şi a formelor acesteia întâlnite în târgul Tecuci şi ocolul acestuia.

    La cunoaşterea modului de formare şi evoluţia proprietăţii 

ne-a ajutat cunoaşterea lucrărilor “Viaţa feudală în Ţara Românească şi Moldova (secolele XIV-XVII)”, realizată dintr-un colectiv format din A.Cazacu, P.P.Panaitescu şi V.Costăchel şi “Preemţiunea în istoria dreptului românesc” scrisă de V.Al.Georgescu.

    Astfel structurată neepuizând nici materialul documentar şi nici problematica, lucrarea de faţă se vrea a fi un început şi o încercare de reconstituire a unei părţi de istorie, care a rămas până acum câţiva ani în urmă, ascunsă în documente.

Lipsa unor lucrări de specialitate din inventarul bibliotecii “Ştefan Petică” din Tecuci mi-a îngreunat cercetarea, dar la sugestia domnului profesor coordonator Mihail. M.Andreescu, căruia ţin să-i mulţumesc pentru sprijinul şi ajutorul acordat, fără de care nu m-aş fi descurcat, am consultat materialul necesar lucrării la biblioteca Facultătii de Istorie şi la sala de lectură a Bibliotecii Central Universitare. Ţin să mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat la redactarea acestei lucrări.

    Spaţiul geografic constituie un factor esenţial în geneza şi evoluţia unei comunităţi umane şi şi-a pus întodeauna amprenta asupra istoriei şi bogăţiei sale spirituale.

    Aceste influenţe care au caracter de generalitate pot fi urmărite atât la nivelul unui neam, cât şi în interiorul acestuia, regăsindu-se în sensibile diferenţe regionale. Muntele, câmpia şi apa au modelat tipuri umane diferite şi invers, oamenii au ales un anume spaţiu, stabilindu-şi acolo aşezările1.

    Toate aceste influenţe dobândesc ample concretizări în propria noastră istorie. Mişcările de populaţii de la începutul Evului Mediu, i-au determinat pe autohtoni să-şi întemeieze aşezări în locuri diferite, cât mai departe de drumurile străbătute de normazi. Relieful a determinat viaţa economică a comunităţilor şi chiar a influenţat organizarea administrativă.     Râurile au constituit adesea hotare între ţinuturi sau între satele ce le constituiau.

Intinderea terenului necesar culturilor agricole, natura acestor culturi şi diversitatea lor, cât şi celelalte ocupaţii îşi găsesc explicaţia în mediul geografic şi în sursele pe care le oferea acestea spre utilizare.

    Toponimia a fost şi ea influenţată în multe cazuri şi de spaţiu, aşezările luând uneori numele apelor ce le străbăteau, al unei forme de relief apropiate sau al unui loc pustiu2.

    Un spaţiu întins în relieful est-carpatic îi revine Podişului Moldovei. Situat pe un soclu de şisturi cristaline ce cade în trepte spre sud-vest, el reprezintă o "cuvertură3 groasă sedimentară înclinată spre est-sud-est". Podişul Moldovei se împarte la rândul lui în mai multe subunităţi: Podişul Sucevei, Podişul Central Moldovenesc, Podişul Bârladului, Podişul Covurluiului, Dealurile Elanului, Colinele Tutovei ş.a.

    Câmpiile Moldovei – ale Siretului inferior, ale Tecuciului şi Covurluiului, parte integrantă din Câmpia Română – alcătuite, în principal, din elemente lacssoide suprapuse pe depozite calcaroase şi şisturi cristaline se continuă departe spre est.     Teritoriul românesc est-carpatic care a aparţinut în Evul Mediu Moldovei, dispunea de resurse hidrografice variate: ape subterane, râuri, iazuri, lacuri şi se mărginea cu Marea Neagră. Principalele artere hidrografice – Siretul, Prutul, Nistru – curg de la nord la sud aproximativ paralel cu lanţul Carpaţilor Orientali. In Evul Mediu, Siretul care aduna apele Sucevei, Moldovei, Bistriţei, Trotuşului, îşi avea cursul inferior mult mai la apus, iar Bârladul se vărsa direct în Dunăre4.

INTRODUCERE p.1.

CAPITOLUL I – CADRUL NATURAL p.6.

CAPITOLUL II – ÎNCEPUTURILE ORAŞULUI

II.1.Numele oraşului p.13.

II.2.Inceputurile oraşului p.19.

II.3.Sigiliul târgului p.26.

CAPITOLUL III – ORGANIZAREA ADMINISTRATIVĂ

III.1.Vatra, hotarul şi ocolul târgului Tecuci p.28.

III.2.Administraţia p.37.

CAPITOLUL IV – VIAŢA ECONOMICĂ p.50.

CAPITOLUL V – FORMELE DE PROPRIETATE ÎN TÂRGUL TECUCI

V.1.Proprietatea domnească p.65.

V.2.Proprietatea orăşenilor p.74.

CONCLUZII p.85.

ANEXE p.87.

BIBLIOGRAFIE p.103.

ABREVIERI p.110