Una din cele mai cunoscute specii de ciuperci medicinale, cu regim nutritiv saprofit.

     Are o foarte mare valuare alimentară , utilizată în arta culinară în feluri variate : ( supă , cu umplătură , cu sos , salată ) se poate cultiva pe cale industrială folosindu-se ca substrat rumeguş , coceni de porumb , ciocălăi . (1)

  

Se mai numeşte :

- burete negru

- găinuşa pădurii

- păstrav de fag

- păstrăvul cerului(1)

- burete de fag

- oyster (3)

Specia. Pleurotus ostreatus

Gen.  Pleurotus

Fam. Pleurotaceae

Ordin. Agaricales

Clasa Basidiomycetae   (2)

      Ciupercă comestibilă, lignicolă,prezentă în grupuri mari,îmbricate,pe trunchiurile bâtrâne de arbori foioşi,îndeosebi pe fag.

        Cresc etajate,aplicate unele peste altele. Fig 2

     Dintr-o bază comună pot porni mai multe ciuperci cu lungima piciorului diferită, pălăria orizontală, în formă de ureche sau scoică, diametrul 5-15 cm , cu margina răsucită.

         Faţa superioară netedă, cenuşie, brun-cenuşiu, cenuşiu-maronie, negricioasă , se decolorează cu vârsta.

         Faţa inferioară cu lamele albicioase sau cenuşii, foarte decurent, largi , anastomazate la bază.

         Piciorul lateral, scurt de 1-4 cm, gros de 1-3 cm , alb-zbârlit , păros la bază, adeseori lipseşte.

         Carnea albă,moale,elastică,miros plăcut,gust dulce.

       Sporii cilindrici sau ovoizi ( 8-12 x 3-4 microni ), hialini , netezi , albi în masă . dăunâtoare, produce putregaiul alb al lemnului.

         În România, primele culturi au fost organizate începând cu anul 1973

       Valorifică celuloza şi hemiceluloza din substrat,cu conţinut bogat de lignină, cele mai bune rezultate s-au obţinut pe fag,plop,carpen şi nuc , exemplele obţinute pe salcie,cireş, stejar,arţar,cedru sunt necorespunzătoare.

     În cultura întensivă se folosesc 8 cicluri pe an cu o producţie de 90-100 kg pe metru pătrat,pentru 100 kg lemn lemnos se utilizează 2,5 litri miceliu soluţie. Începe să se formeze când în aer temperatura este cca.15 grade celsius.

      Pleurotus ostreatus este răspândit în toate regiunile împădurite cu clima temperată şi tropicală ale globului.În ţara noastră această specie se dezvoltă cu predilecţie pe suprafaţa trunchiurilor de arbori din pădurile de foioase, producând aşa numitul putregai alb de lemn.(3)

-mevinolin (lovastatin) – în special în corpul fructifer de P. ostreatus, P. saca şi P. sapidus ; P. ostreatus produce cantităţi maxime de lovastatin când mediul de cultură conţine nitrogen organic 

-poliholozide: - pleuran (β-1,3-D-glucan) în majoritatea speciilor din genul Pleurotus sau diferiţi polimeri alcătuiţi din xiloză, glucoză, manoza şi galactoză în diferite raporturi molare în P. pulmonarius ; o polizaharidă acidă alcătuită din glucoză, manoză, galactoză şi acizi zaharici în P. ostreatus. β-D-glucani au fost identificaţi şi în P. tuber-regium poliholozide în P. florida , P. sajor-caju 

-lectine: în corpii de fructificaţie ai speciilor P. ostreatus şi P. cornucopiae; lectinele din P. tuber-regium  au specificitate pentru N-acetilglucozamină.

- glicoproteine de tip ubiquitină cu acţiune de ribonuclează în P. ostreatus; din P. tuber-regium  a fost izolată proteina pleuturegin, peptida denumită eringin din P. eryngii cu masa moleculară de 10 kDa.

- aminoacizi esenţiali în genul Pleurotus ; în corpul fructifer de P. ostreatus predomină alanina, acidul glutamic şi ornitina; alături de acestia se mai găsesc: acid glutamic, valină, glutamină, glicină, leucină

- lipide, acid oleic şi alţi acizi graşi nesaturaţi în P. ostreatus; glicoinozitolfosfosfingolipide: ceramide şi cerebrozide în P. ostreatus; steroli în P. eryngii 

- enzime: fenoloxidaze, de exemplu lacaze în P. eryngii, P. ostreatus, P. florida (şi P. pulmonarius; glutamin-sintetaza în P. ostreatus, cisteinproteaza în P. ostreatus, D-glucoz-oxidază în P. ostreatus , o protează fibrinolitică în P. ostreatus, lipoxigenază în P. ostreatus , o proteaza antivirală (pleureryn) şi peroxidaze în P. eryngi ; Mn-peroxidază în P. eryngi  , ribonucleaze în P. tuber-regium  , P. pulmonarius  , P. eryngii, P. ostreatus, două superoxid dismutaze (SODm şi SODc) care conţin mangan atomic şi respectiv, trivalent în P. olearius. În P. pulmonarius  au mai fost identificate enzimele: benzo-[a]-piren hidroxilază (Maspahy S. şi colab., 1999), Mn-peroxidază, xilanază, celulază, ligninperoxidază, arilalcooloxidază şi o enzimă implicată în degradarea aflatoxinei B1. Enzimele ligninolitice din P. sajor-caju degradează şi juglona .

Compuşii 1-octen-3-ol, octan-3-ol şi actan-3-ona imprimă aroma corpului fructifer şi miceliului proaspăt de P. ostreatus 

Acid oxalic în P. ostreatus.

Acid 5-O-(α-D-xilopiranozil)-D-eritroascorbic , vitamine din grupul B: B1 sau tiamina, B2 sau riboflavina, B5 sau niacina, B6 sau piridoxina, B7 sau biotina, acid folic, 

- minerale: cantităţi mari de Fe.

- majoritatea speciilor din genul Pleurotus (P. ostreatus, P. sapidus, P. sacca) produc mevinolin şi lovastatină care inhibă biosinteza colesterolului, cresc HDL-colesterolul şi scad VLDL-colesterolul, acţionând asupra HMG-CoA-reductazei ;  

- P. ostreatus  scade absorbţia colesterolului, inhibă HMG-CoA-reductaza, creşte HLDL-colesterolul, activitatea 7α-hidroxilazei hepatice, excreţia prin materii fecale a sterolilor neutri şi a acizilor biliari şi scade valorile VLDL-colesterolului;

Pulberea uscată, extractul apos şi cel etanolic scad colesterolul şi triacilglicerolii din ser 

- efectul hipocolesterolemiant al dietei cu P. ostreatus sau al fracţiunii poliholozidice a fost demonstrat şi la şoareci sau hamsteri sirieni cu hipercolesterolemie ereditară sau care au primit în mod repetat alcool 

- administrarea zilnică de 15-20 g masă uscată de P. ostreatus  conduce la scăderea concentraţiilor plasmatice de colesterol la majoritatea pacienţilor. În cazul şoarecilor cu valori plasmatice normale ale colesterolului nu s-a observat acţiunea asupra HDL-, LDL-colesterolului, trigliceridelor şi colesterolului total.

Efectul hipocolesterolemiant a fost demonstrat şi pentru P. florida Eger.

P. ostreatus scade glicemia postprandială la şoareci cu diabet insulino-dependent indus prin streptozocină, dar nu modifică insulinemia. Efectul hipoglicemiant a fost demonstrat şi pentru fracţiunea poliholozidică solubilă în apă din P. citrinopileatus .

Încă din 1969 a fost semnalată acţiunea antineoplazică a poliholozidelor din P. ostreatus  

Ulterior s-a constatat că:

- pulberea uscată obţinută din această specie reduce incidenţa tumorilor de colon provocate cu dimetilhidrazină, prin scăderea activităţii ornitin-decarboxilazei din colon. Efectul antitumoral în acest tip de cancer este explicat şi prin inducerea apoptozei 

- lectinele-dimeri extrase din corpurile de fructificaţie ale speciei P. ostreatus  sunt hemaglutinante şi au inhibat dezvoltarea celulelor tumorale de tip Sarcoma 180 şi Hepatoma H-22 implantate animalelor de experienţă;

- pleuranul (un β-glucan) previne apariţia metastazelor ;

- poliholozida de tip α-glucan din miceliul de P. ostreatus  are acţiune antiproliferativă şi pro-apoptotic în cancerul de colon experimental HT-29 .

- fracţiunile poliholozidice din corpii de fructificaţie ai speciei P. sajor-caju (Fr.) Sing. (sin. P. pulmonarius), care conţin manoză, galactoză, xiloză şi glucoză în raport molar 2:12:42:42; xiloză, manoză şi galactoză în raport molar 9:35:56; glucoză şi xiloză în raport molar 40:44 sau 62:36 au efect antitumoral dovedit experimental în sarcomul 180. Ribonucleaza cu masa molară de 12 kDa, izolată din această specie  are acţiune antiproliferativă pe hepatomul HepG2 şi leucemia L1210

- acţiune antitumorală pe S180 au şi poliholozidele din P. citrinopileatus , denumit popular yuhuangmo . Efectul antiproliferativ al poliholozidei bogate în glucoză şi manoză este corelat cu acţiunea imunostimulatoare . Fracţiunea poliholozidică extrasă în mediu alcalin şi la cald din P. tuber-regium  are efect antiproliferativ pe liniile tumorale experimentale HL-60  şi Hep G2.

- fracţiunea poliholozidică (pleuranul) din P. ostreatus acţionează in vivo asupra macrofagelor, efectul imunomodulator fiind mult crescut, în sensul stimulării activităţii fagocitare a leucocitelor, prin carboximetilarea acestui glucan. (1-3)- şi (1-6)-glucanii din P. florida  stimulează activitatea fagocitară a macrofagelor.

- pleuranul (β-D-glucan) din P. ostreatus creşte activitatea superoxid dismutazei, glutation peroxidazei, glutation reductazei, glutation-S-transferazei, catalazei eritrocitare şi inhibă peroxidarea lipidică ; Extractul obţinut din  P. citrinopileatus şi caracterizat prin prezenţa ergosterolului şi acidului nicotinic în cantitate mare este antioxidant pe radicalii liberi de difenilpicrilhidrazil şi antihiperlipidemic.

- extractul alcoolic din P. pufmonarius inhibă peroxidarea lipidică şi acţionează asupra radicalilor hidroxil liberi, dar nu şi asupra celor superoxid ;

- în cazul speciei P. abalones  efectul antioxidant este asociat cu prezenţa compuşilor fenolici ;

- proprietăţile antioxidante şi conţinutul ridicat în fibre diminuă riscul apariţiei cancerului de colon.