Oferta actioneaza asupra cererii populatieiatat prin dimensiunile cat si prin structura sa. Cresterea ofertei de produse -in masura in care este insotita de o modificare corespunzatoare asolvabilitatii consumatorilor - constituie o importanta premisa pentru sporireavolumului cererii de produse, iar modificarile in structura ofertei(diversificarea si innoirea sortimentala) se reflecta corespunzator si instructura cererii, consumatorii dovedind receptivitate rata de produsele noi,rata de produse cu parametri calitativi superiori.
Se cuvine mentionat rolul ofertei deproduse in aparitia de noi trebuinte, de modalitati noi de satisfacere anevoilor existente. In astfel de cazuri, oferta nu gaseste la piata o cereredeja formata; aceasta din urma se formeaza numai in urma si ca rezultat alaparitiei ofertei pe piata. Avem de-a face, in acest caz, cu "marfaformativa de nevoi", respectiv, cu oferta formativa de cerere. De exemplu,producerea si aparitia sub forma de oferta pe piata a unor produse noi -televizorul, calculatorul, aspiratorul, masina electrica de spalat rufe sialtele - au creat la consumator trebuinte noi, au determinat redistribuiri instructura interioara a cererii. Alteori, oferta unor produse creaza nevoi(cereri) complementare; de exemplu, oferta tot mai larga de autoturismeamplifica cererea populatiei pentru aceste produse si dezvolta, totodata, oserie de nevoi (turism, de exemplu) iar odata cu acestea, stimuleaza cererea pentru unele produse complementare (piese deschimb, articole pentru excursii etc.).
Rolul de factor al cererii, indeplinit de oferta de produse, are insa in unele cazurisi manifestari negative, concretizandu-se in presiuni asupra cererii. Astfel,oferta limitata la un anumit produsare drept urmare satisfacerea incompleta a cereriisau deplasarea temporara a ei catre alte produse, destinate satisfaceriiacelorasi nevoi.
Rolul determinant al ofertei pe piata fata de cerere nuexclude insa actiunea inversa a cererii asupraofertei, si prin intermediulacesteia, asupra productiei. De fapt, oferta insasi creeaza cerere numai inmasura in care corespunde tendintelor manifestate in evolutia nevoilor. Aceastainseamna ca nu toate produsele cuprinse in oferta de produse se bucura in mod egal de cerere dinpartea consumatorului.
Pietei ii este caracteristica (in orice orinduire, de altfel) tendinta de echilibrare a ofertei cu cererea.In vederea acestei echilibrari, mecanismelecare intra in miscare (si insasi modul de punere a lor inmiscare) sunt insa diferite de la ooranduire la alta.
In situatia de penurie (specifica perioadei razboiului si unui anumit numar de ani postbelici,in aproape toate tarile) dimensiunile ofertei sunt inferioare cererii, nevoilor pietei.
In cadrul raportului oferta-cerere,rolul determinant in perioadele de penurie revine ofertei; producatorul dominapiata, de unde si denumirea de "piataproducatorului" sau a "vanzatorului". Cererea este obligata sase adapteze ofertei, restrangandu-idimensiunile si schimbandu-si structura in functie de modurile existente pepiata. Preocuparea principala a productiei cade asupra cantitatii marfurilortrimise pe piata si mai putin asupra calitatii acestora. In mod corespunzator,in comert, nivelul deservirii este coborat.
Cresterea productiei, stimulata desolicitarile pietei si de nivelul ridicat al preturilor, apropie treptatoferta de nivelul cererii; rand pe rand, nevoile de consum, mai intai celeprestante (nevoile fiziologice) apoi si celelalte,gasesc pe piata un corespondent in masa sistructura ofertei. Se creeaza o situatie de echilibru in raportul dintreoferta si cerere. Desigur,echilibrarea nu se produce concomitent pentru toate produsele; echilibrulgeneral nu exclude posibilitatea insuficientei ofertei pentru anumite moduri,concomitent cu saturarea pietei pentru altele. In situatia de echilibru, piataobliga ofertantii (producatorul, comertul) sa manifeste preocupari pentruvarietatea sortimentala si calitatea marfurilor, pentru nivelul de servire aconsumatorilor (vezi anexa 1). Nevoile de consum, exigentele consumatorilor suntluate in consideratie, altfel realizarea marfurilor devine incerta. Paralel euaceasta, ofertantii incep sa desfasoare o activitate tot mai sustinuta deinformare si de influentare a cumparatorilor (prin variate forme depublicitate) in vederea realizarii marfurilor.
Abundenta se caracterizeaza prin prezenta pe piata a unei ofertebogate atat ca volum cat si ca sortiment, care acopera complet cele mai variategusturi ale consumatorilor. In conditiile abundentei, in cadrul raportului pepiata dintre oferta si cerere, rolul determinant il joaca cererea. Vanzarea produselordevine o operatie mai complicata, mai dificila; piata nu mai accepta orice produse,ci numai pe acelea care intrunesc conditiile de sortiment, de calitate, depret. De asemenea, marfurile nu se mai vand "singure", ca in conditiilepenuriei; ele trebuie "vandute". Comertul si productia trebuie satina seama de dimensiunile si structura cererii, de exigentele consumatorilor,de orientarea viitoare a cererii, in vederea adaptarii productiei si aactivitatii comerciale.
In aceste conditii, studiul cereriiconsumatorilor devine un resort indispensabil in activitatea comerciala;totodata, se organizeaza o larga campanie publicitara pentru influentareaconsumatorilor, se accelereaza ritmul de innoire a sortimentelor de produse,se provoaca o intensificare a uzurii morale a produselor la consumatori pentrua spori vanzarea acestora, se acorda cumparatorilor o serie de facilitati (deexemplu, vanzarea cu plata in rate, reduceri sezoniere de preturi), se largestegama serviciilor prestate in favoarea cumparatorilor etc.
Se poate deci observa, ca deraporturile dintre cerere si oferta depinde rolul pe care-l au pe piata cei doiparteneri precum si caile specifice de orientare a pietei spre starea deechilibru.
Cercetand particularitatile acestorraporturi, J. Kornai formuleaza indicatorul "raportul de forte pepiata" notat cu Ω, a carui valoare atesta situatia pietei intr-un momentdat: astfel, Ω<1 este caracteristic pentru situatia de "absorbtie"(termen folosit de Kornai pentru starea de penurie), respectiv cind se afirma"piata vinzatorilor" (sellers market); Ω= 1 caracterizeaza starea deechilibru; in sfarsit, cind Ω > 1, pietei ii este caracteristic fenomenul de"presiune" (echivalentul starii de abundenta, in schemele luiKornai), ea luand infatisarea unei "piete a cumparatorilor" (buyersmarket).
Trebuie mentionat ca raporturile dintreoferta si cerere nu au un caracter obligatoriu stabil; ele au un caracterdinamic, continutul lor principal constind in tendinta de echilibrare aofertei cu cererea de marfuri pe calea apropierii sau chiar a"sincronizarii" ritmului de expansiune a lor. Trebuie amintit, inlegatura eu aceasta tendinta de echilibrare, rolul preturilor practicate pepiata. Pretul reprezinta, de rapt, axa principala care asigura echilibrarea(valorica) a ofertei cu cererea.
Dar daca in paginile anterioare s-avorbit de elasticitatea cererii in functie de pretul produselor, adaugam aici,cu o semnificatie analoga, notiunea de elasticitate a ofertei de produse infunctie de pret. Deosebirea consta insa in faptul ca, in timp ce elasticitateacererii este negativa, cea a ofertei este pozitiva; cu alte cuvinte, interesulofertantului de a aduce cantitati mai mari de produse pe piata este, in liniimari, proportional cu nivelul pretului obtinut pentru aceste produse.Modificarea pretului determina, deci, o modificare in acelasi sens a oferteisi in sens invers, a cererii.