Potrivit Legii 202/2002, prin egalitate de șanse se înțelege eliminarea tuturor formelor de discriminare bazate pe criteriul de sex, in toate sferele vieții publice din Romania.
Prezenta lege reglemenetează următoarele domenii: egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați în domeniul muncii, egalitatea de șanse și tratament în ceea ce privește accesul la educație, la sănătate, la cultură și la informare, precum și egalitatea de șanse între femei și bărbați în ceea ce privește participarea la luarea deciziei.
Prin lucrarea de față doresc să analizez unul dintre aceste trei domenii care are cea mai mare relevanță pentru disciplina Dreptul muncii, și anume: egalitatea de șanse și tratament între femei și bărbați în domeniul muncii. Utilizând date statistice preluate de pe Institutul National de Statistica am analizat și concluzionat dacă egalitatea de șanse și tratament are sau nu relevanță în raporturile de muncă din România și dacă există sau nu forme ale discriminării de sex/gen în cadrul acestora.
