Din paginile acestui referat aflam povestea graului, elementul principal al painii de exemplu, dar si unor produse lichide, cum ar fi berea sau iaurtul.
Sunt prezentate cele mai importante particularitati ale graului, din perspectiva biologica: germinarea si etapele sale (stadiile fenologice prin care graul trece in cele aprroximativ 9 luni cat dureaza perioada de vegetatie, in cazul graului de toama), modul in care se formeaza frunzele, tulpina, bobul de grau propriu-zis, etc.
De asemenea, din acest referat aflam informatii despre recolta de grau: care este structura ei, care sunt cerintele din punct de vedere al climei si solului. Putem cultiva grau la noi acasa, intr-un ghiveci, de pilda? Desigur ca putem si este chiar, dincolo de un ornament original si rustic, un element care se considera a fi aducator de belsug si noroc.
Desi originar din partea de SV a Asiei, graul se cultiva in aproape intreaga lume. Podiumul la nivel mondial in ceea ce priveste cultura este ocupat pe locul 2 de grau, fruntasul fiind porumbul, iar pe al treilea loc fiind orezul. Sub o forma sau alta (gris, paste fainoase, biscuit, colaci, covrigi, gogosi), alimentatia noastra curenta le contine pe toate si acest lucru este de laudat, fiind deja dovedit efectul benefic al consumului de alimente naturale.
Odata cu dezvoltarea tehnologiei, acum ne putem bucura de o diversitate de specii de grau, de orez (orez brun, deliciosul orez salbatic, orez cu bob rotund, lunguiet, etc). Graul este o planta care asigura jumatate din caloriile consummate in intreaga lume!
Nu putem vorbi insa despre grau fara a mentiona ca procesarea lui duce la aparitia taratelor, dar si a germenilor; primele sunt un furaj extreme de apreciat datorita proteinelor, lipidelor si sarurilor minerale pe care le contine, in timp ce germenii sunt o polivitamina naturala.
Extras din referat:
“Cerinţele faţă de climă şi sol
Cerinţele grâului faţă de căldură. Pentru germinat, seminţele de grâu necesită temperaturi de minimum de l - 3°C; aceste valori au semnificaţie practică numai pentru semănăturile târzii sau dacă s-a semănat în sol uscat şi germinarea întârzie din lipsa apei (precum şi pentru grâul de primăvară). În mod obişnuit, în perioada de semănat a grâului în România, temperaturile aerului se situează înjur de 14 - 15°C, deci mai aproape de optim. La aceste temperaturi, răsărirea grâului are loc după 7-10 zile (cu condiţia asigurării umidităţii); o durată de peste 15 zile începe să fie dăunătoare, deoarece întârzie vegetaţia.
Procesul de înfrăţire a plantelor de grâu este favorizat de zilele însorite, luminoase, cu temperaturi de 8 - 10°C; procesul se continuă până când temperaturile scad sub 5°C.
Plantele de grâu de toamnă, bine înfrăţite şi călite, se caracterizează printr-o mare rezistenţă la temperaturi scăzute (până la -15°C, chiar -20°C la nivelul nodului de înfrăţire), mai ales dacă solul este acoperit cu strat de zăpadă.
Efectele temperaturilor scăzute asupra plantelor de grâu sunt diferite, ca formă de manifestare şi ca grad de dăunare, în funcţie de faza de vegetaţie în care acestea surprind grâul. Rezistenţa cea mai mare se manifestă la culturile bine înrădăcinate şi înfrăţite; cele mai mari pagube se înregistrează în cazul culturilor de grâu surprinse de ger în curs de răsărire (faza de coleoptil).
Primăvara, o dată cu reluarea vegetaţiei cresc cerinţele plantelor faţă de temperatură; temperaturile favorabile plantelor de grâu aflate în faza de alungire a paiului sunt de 14 - 18°C, iar la înspicat 16 - 18°C. în fazele următoare, temperaturile pot creşte până la 20°C, valori care asigură, în cele mai bune condiţii, fecundarea şi formarea şi umplerea boabelor.
Cerinţele grâului faţă de umiditate. Faţă de apa din sol, cerinţele sunt moderate, dar echilibrate pe întreaga perioadă de vegetaţie. Se consideră că în zonele de cultură a grâului, trebuie să cadă cel puţin 225 mm precipitaţii pe perioada de vegetaţie (optimum 600 mm precipitaţii). Coeficientul de transpiraţie al grâului este de 350 - 400, ceea ce reflectă o bună valorificare a apei de către planta de grâu”
