Desi ar putea parea simplu de efectuat, fabricarea biscuitilor cu crema nu este nici pe departe facila. Referatul de fata raspunde la toate intrebarile legate de materiile prime folosite si modul in care le alegem pe cele mai bune, cum le depozitam, care sunt retele cele mai folosite datorita spectaculozitatii lor.
Aflam apoi etapele prepararii aluatului (framantarea, afanarea si odihna aluatului, terminand cu prelucrarea si modelarea lui), detalii despre coacerea biscuitilor si ulterior racirea lor, dar si amanunte despre cremele folosite: cum se prepara, cum se ung biscuitii cu crema, cum se ambaleaza si in final depoziteaza aceste dulciuri atat de placute de noi toti.
Acest produs fainos are o valoare energetica mare si datorita caracteristicilor lor, dar si a diversitatii lor deosebite, se afla in topul preferintelor multor persoane, copii, adulti si batrani deopotriva. Faina de grau este componenta principala a biscuitilor, regasindu-se in proportie de peste 50%.
Fie ca sunt in vrac sau ambalati, foarte multe tipuri de sortimente ne sunt acum la dispozitie in magazine, putand alege intre biscuiti glutenosi, zaharosi, crakers, umpluti, glazurati, etc. Daca pana nu demult aveam doar biscuiti obisnuiti, acum ne putem bucura de biscuiti aperitiv, biscuiti desert sau chiar dietetici.
In general, compozitia biscuitilor include faina, apa, zahar si grasimi, arome si afanatori. Aceste materiile prime, dar si umiditatea redusa le asigura o conservabilitate foarte mare, de pana la 1 an, biscuitii pastrandu-si gustul si farmecul, indiferent de momentul cand ii savuram: intr-o pauza la scoala, dimineata la micul dejun sau pe o banca in parc.
