Rosu, roze sau alb, vinul este bautura preferata a milioane de oameni. Nelipsit din meniurile marilor restaurante,piesa de rezistenta la dineuri mai mult sau mai putin sofisticate, vinul se bucura de aprecierea tuturor.

       Legenda spune ca grecii sunt cei care au transformat sucul de struguri in vin. Dionysos, zeul vinului si al vitei de vie, era una dintre cele mai importante divinitati. Cultul sau era raspandit in intrega lume. Se organizau serbari grandioase in cinstea sa. Era sarbatorit cu cantece si dansuri la care participau mai ales femeile. Arheologia contrazice insa legenda. Nu grecii, ci vechii egipteni sunt parintii faimoasei licori. Cu 3000 ani inainte de Christos, vinul era ofranda adusa zeilor si insotea faraonii pe ultimul drum. In vechile morminte au fost descoperite vase care pastrau inca urme de vin, o ultima rezerva pentru taramul vietii vesnice pe care pasea faraonul.

       Si mesopotamienii aveau un cult deosebit pentru vin. Considerat bautura zeilor, vinul face subiectul a numeroase scrieri de pe faimoasele tablite de lut descoperite la Ur.

         In Evul Mediu, cultivarea vitei de vie a fost strans legata de propagarea crestinismului. Veste un ingredient de vaza al aritualurilor crestine. Fiecare manastire producea propriul vin, dupa retete al caror secret era si este inca, pe alocuri, cu strsnicie pastrat. Tradatorii plateau cu viata divulgarea retetei. Istoria multor manastiri grecesti si spaniole inregistreza episoade crude pe aceasta tema, episoade ce fac deliciul turistilor si ridica pretul vinului. Si astazi, in jurul acestor lacase de cult, vita de vie coboara lin, in trepte, catre tarmurile Mediteranei.

        Fracezii au avut dintotdeauna suprematia in vinuri. In secolul al XVIII-lea expotau masiv din Tarile Nordice pana in Orientul Apropiat, asta in ciuda interdictiei Islamului.Vinul patrundea in Turcia si in tarile arabe etichetat ca "apa minerala", bucurandu-se de mare succes. Astazi, Franta este cel mai mare producator de vinuri: de pe 1,5 milioane ha cultivate cu vita de vie, obtine annual.

               

    "Viticultura a devenit principala ocupatie, constituind fundamentul insusi al existentei daco-romane in regiunile carpatice." - Vasile Parvan.

    Un vin veritabil trebuie sa poarte pecetea celor care l-au produs, astfel incat calitatea lui sa nu fie depreciata iar consumatorul sa gaseasca in vin satisfactia de a descoperi tainele miraculoase ale acestuia.

       Vinul trebuie apreciat si pretuit asa cum este el in stare naturala, insa numai imbinarea priceperii specialistilor nostri cu tehnologia de varf aplicata si dotarea cu echipamente adecvate a permis ca in ultimii ani sa se obtina vinuri cu insusiri alese de aroma si buchet, cu personalitate pronuntata, specifica locului de origine.

     Romania se numara astazi printre marile tari viticole europene, avand o suprafata de cca. 330.000 ha de plantatii viticole cu tendinta de crestere in deceniile urmatoare. Pe plan international se afla pe locul 9 ca suprafata a viilor si pe locul 12 ca productie de vin. Asezarea geografica a tarii si configuratia variata a reliefului asigura conditii naturale prielnice pentru cultura vitei de vie.

        In Romania se identifica 7 zone viticole cu aproape 40 podgorii si aproximativ 160 de centre viticole in care se produce o gama completa de vinuri, de la cele de consum curent pana la vinuri speciale spumante si aromatizate

Vita de vie este una dintre plantele de cultura cu o istorie foarte veche, bine studiata si documentata, fiind socotita simbol al fecunditatii si al sanatatii, iar vinul a fost apreciat ca nectar al zeilor.

        Vechimea viticulturii se pierde in negura timpurilor, cercetarile arheologice demonstrand ca vita de vie salbatica (vitis vinifera silvestris) din care s-a selectionat in timp vita de vie roditoare (vitis vinifera sativa) a existat inca de la inceputul erei tertiare. Se apreciaza ca viticultura s-a dezvoltat in tinuturile paduroase, pline de liane ale Pontului Euxin si ale Traciei, apoi s-a raspandit in Grecia continentala si in Europa Centrala

       Pe teritoriul Romaniei, vita de vie se cultiva din Comuna Primitiva si anume din Neoliticul mijlociu, cu 3 000 - 4 000 ani i.e.n. (I.C. Teodorescu, 1961).

        Abundenta vinului, care presupune existenta unor suprafete viticole intinse, a facut ca el sa devina inca din secolele II-I i.e.n. un produs de comert si de schimb, prin intermediul porturilor grecesti de la Marea Neagra (ex: Tomis, Calatis, Dionisopolis, Histria etc

       Situatia infloritoare a viticulturii si comertul dezvoltat cu vin presupun existenta unor soiuri valoroase si a unor podgorii capabile sa valorifice insusirile calitative ale soiurilor cultivate.

      Unele soiuri romanesti au trecut, in decursul timpului, in tarile vecine. Asa, de exemplu, soiul Berbecel, component al sortogrupului Galbena, cultivat in trecut pe nisipurile din sudul Olteniei, se intalneste astazi in Iugoslavia, sub sinonimul Zlatnen si in Bulgaria, sub acela de Kokorko. Mult mai raspandit este soiul Feteasca alba, cultivat astazi in Rusia, Ungaria, Iugoslavia, Austria etc.

        Legaturile economice cu tarile vecine au inlesnit patrunderea in spatiul carpato-danubian a unor soiuri de vita roditoare straine. Asa, de pilda, in timpul stapanirii otomane, in Dobrogea au fost introduse numeroase soiuri pentru masa orientale, cum sunt: Afuz Ali (Rozaki), Ceaus alb, Ceaus roz, Razachie alba, Razachie rosie, Sultanina si altele.

       In decursul timpului, sortimentele s-au statornicit pe podgorii, ajungandu-se ca, in momentul invaziei filoxerei, ele sa fie reprezentate, in fiecare areal viticol, printr-un numar restrans de soiuri, care imprimau un specific deosebit calitatii vinurilor. Astfel, in Cotnari era pretuit sortimentul care se mentine si astazi, format din Grasa si Feteasca alba, ca soiuri de baza si din Francuse (Mustoasa de Moldova) si Busuioaca (Tamaioasa), ca soiuri ajutatoare.

        In podgoria Alba Iulia - "Tara vinului" - se intalneau soiurile vechi: Grasa, Iordana, Lampara, Feteasca alba, Furmint, Struguri moi, Vanata de Bagaci etc. (I.C. Teodorescu, 1956).

      Ca urmare a dezvoltarii impetuoase a fortelor de productie, capitalismul a inviorat extinderea viticulturii si in tara noastra, stimuland preocuparea pentru introducerea in cultura a unor soiuri straine, recunoscute pentru calitatea productiei. In aceste conditii, incepand cu anul 1860, in viticultura din Principatele Unite si-au facut aparitia unele soiuri valoroase din sortimentul mondial, cum sunt: Aligoté, Riesling italian, Muscat Ottonel, Muscat de Frontignan, Cabernet Sauvignon (pentru vin), Chasselas doré, Chasselas roz, Muscat Hamburg (pentru masa) si altele.

        Filoxera, identificata pentru prima data pe teritoriul tarii noastre in anul 1880, la Arad (Al. Mihalca, 1980), si in 1884, la Chitorani-Prahova (V. Brezeanu, 1906, 1912), a provocat distrugerea plantatiilor viticole intr-o perioada de 20-30 ani si a determinat profunde transformari in structura sortimentelor traditionale pe podgorii si in centre viticole

        In baza procesului de modernizare a viticulturii tarii noastre, petrecut in ultimii 40 de ani, s-a schimbat mult situatia sortimentelor si a directiilor de productie. Astfel, dupa datele recensamantului din anul 1979, ponderea soiurilor pentru masa a crescut pana la 24,8% din suprafata ocupata de soiurile roditoare (V. vinifera), fata de 6-8%, in anii 1946-1948.

        In cadrul acestei directii de productie, in anul 1979, cea mai mare pondere in cultura o detinea soiul Chasselas doré (37,3%), urmat, in ordine descrescanda, de: Afuz Ali (22,5%), Cardinal (8,9%), Muscat Hamburg (8,4%) si Italia (7,9%), care detineau impreuna 84,9% din suprafata ocupata cu soiuri de masa.

        In cadrul soiurilor pentru vin, la nivelul anului 1979, cea mai mare pondere o detine soiul Feteasca alba (16,9%), apoi Riesling Italian (15,1%), Feteasca regala (11,1%) si Aligoté (7,6%), care insumau circa jumatate (50,7%) din suprafata ocupata de soiuri, in plantatii pure. In cadrul raporturilor dintre diferitele directii de productie, soiurile pentru vinuri albe detineau 67,3% din suprafata totala, fata de numai 21,4%, cat revenea soiurilor pentru vinuri rosii si de 6,6%, la cat ajungeau soiurile pentru vinuti aromate.

        Cu o piata atipica si nu asa de mare pe cat ne-ar placea sa credem, Romania este totusi intre primii zece producatori de vin din lume. 

     Atunci cand vine vorba despre vinuri, trebuie spus ca in lume exista doua "scoli“. Cea europeana, ai carei reprezentanti de marca sunt francezii, italienii si nemtii si care este dominata de vinurile grele, incarcate, seci, invechite. In ultimul timp, moda este data insa de producatorii din Australia, Argentina, Chile, Africa de Sud sau Statele Unite (California).                Acestia prefera vinurile tinere, proaspete, usor baubile. Daca pana acum piata a fost dominata de prima tendinta, in ultimul timp, non-europenii au inceput sa isi impuna punctul de vedere. Cum stau insa podgoriile romanesti? 

       In Romania exista noua regiuni viticole (Podisul Transilvaniei, al Moldovei, al Piemontului de la Curbura Carpatilor, Podisul Getic, al Banatului etc.) si 39 de podgorii (Tarnave, Cotnari, Husi, Panciu, Odobesti, Cotesti, Dealu Mare, Samburesti, Murfatlar, Sarica Niculite etc.), din care unele au ramas doar cu potentialul natural, altele fiind prezente pe piata. Consumatorul de vin confunda podgoria cu producatorul: intr-o podgorie pot fi mai multi producatori, iar un producator poate avea mai multe podgorii. Insa marea majoritate a cunoscatorilor, atunci cand se refera la vinul romanesc, spun patru nume: Cotnari, Jidvei, Vincon Vrancea si Murfatlar. Pe piata, majoritatea vinurilor imbuteliate sunt de la cei patru producatori, dar, in ultimii ani, isi fac serios simtita prezenta pe piata si producatorii de vin rosu, indeosebi din podgoriile Dealul Mare si Recas. 

      Jidveiul este centrul cel mai important al podgoriei Tarnave, fiind si cel mai modern complex de vinificare din Transilvania. Jidveiul a fost amintit pentru prima data in documente in anul 1309, in contextul unui proces intre unii reprezentanti ai orasului Alba Iulia si sasi. Acum, suprafetele cultivate cu vie aflate in administrarea SC Jidvei SRL depasesc 1.000 ha. Anual se replanteaza circa 50 ha, varsta medie a plantatiilor fiind de zece ani. 

       Consumatorii de vin percep Jidveiul mai mult ca pe un producator de vinuri seci, insa aici vom gasi si vinuri demidulci excelente. Soiurile de vinuri albe care se cultiva la Jidvei sunt: Feteasca Regala, Riesling, Sauvignon Blanc, Muscat Ottonel, Feteasca Alba, Traminer, Chardonnay, Pinot Gris. 

       In ciuda faptului ca cea mai mare suprafata este ocupata cu Feteasca Regala (peste 450 ha), cel mai cunoscut vin este Sauvignon Blanc (circa 200 hectare). Sauvignon Blanc este un vin sec, demisec sau demidulce, care a contribuit din plin la mentinerea faimei Jidveiului. 

       Aici se produce acum un renumit vin spumant, cunoscut ca sampania de Jidvei, acesta fiind obtinut prin metoda clasica. Vinul de baza pentru spumant se prepara din Feteasca Regala, Riesling si din putin Muscat Ottonel.    Strugurii sunt culesi cu un continut de zahar de 170-180 g/l, se selecteaza si se prepara in teascuri pneumatice, fara zdrobire. Doar mustul rezultat in urma primei presari se foloseste pentru vinul de baza. 

       Prepararea vinului mai consta in pritocirea timpurie a strugurilor, filtrare, pasteurizare, racire, limpezire cu gelatina combinata cu tanin si, in final, filtrare. Cuve-ul (cupajul) se depoziteaza timp de un an, in butoaie. Dupa imbuteliere, trebuie sa treaca 7-18 luni. 

        Producatorul vrancean cuprinde podgoriile Cotesti, Odobesti si Panciu. Fara a gresi, se poate spune ca acesta este cel mai mare areal viticol din Romania, cu o suprafata cultivata cu vie, inainte de 1989, de 30.000 ha; dupa Revolutie aceasta a scazut la 27.500 ha. 

       Chiar daca podgoriile dateaza de pe vremea lui Dimitrie Cantemir, Vincon Vrancea a fost fondata in anul 1949, din dorinta, se pare, a puterii de atunci de a crea un fel de monopol pe piata romaneasca in domeniul industriei vinului. In 1999 societatea s-a privatizat, 82% din actiunii fiind preluate de Luchi Georgescu. 

          In anul 2000, vanzarile Vincon Vrancea s-au ridicat la peste 200 miliarde de lei, iar in 2001 ele au crescut cu 50%. 

         Unul dintre avantajele Vincon este expunerea podgoriilor sale de la sud la nord, ceea ce de traduce prin posibilitatea de a cultiva atat vinuri mai acide (motivul pentru care la Panciu, cea mai nordica dintre podgorii, se face una dintre cele mai bune sampanii), cat si soiuri mai domoale. Oricum, societatea vranceana produce si vinuri albe si rosii, si vinuri seci, si demiseci, si demidulci, si dulci. Gamele de vinuri cele mai cunoscute sunt: Vinuri de aur traditionale, care cuprind Galbena de Odobesti, Busuioaca de Bohotin, Grasa, Muscat Ottonel, Tamaioasa Romaneasca si sarba, Beciul Domnesc, care cuprinde vinuri rosii (Cabernet Sauvignon, Merlot, Pinot Noir, Feteasca Neagra), de cinci-sase ani vechime, cu o personalitate distincta, obtinute prin maturare in butoaie de stejar si invechite. Vampire este o gama de vinuri rosii (Cabernet Sauvignon, Merlot si Pinot Noir) exportata cu succes pe piata Statelor Unite ale Americii. 

        La Odobesti se afla una dintre cele mai mari vinoteci profesionale din Romania, in care se gasesc peste 55.000 de sticle, cel mai vechi vin de aici fiind Merlot din 1949, din care mai sunt doar 18 sticle. 

Rezerva de coniac de aici este considerata ca fiind una dintre cele mai mari din Europa (20.000 hl). Numai prin evaporare, societatea a pierdut in 2001 peste 120.000 de litri din aceasta rezerva. 

        Numele acestei podgorii vine de la mestesugul cotitului butoaielor (cot - a coti, a masura, ar - mester). In 1936 aici existau 202 ha de teren cultivate cu vie, in 1960 erau 357 ha, iar in 1990, aproximativ 2.000 ha. Dupa 1989 insa, datorita modificarilor aduse in structura proprietatii, 700 de ha au trecut in proprietatea localnicilor, mare parte pierzandu-si potentialul productiv din cauza lipsei resurselor financiare. Restul de 1.300 de ha a ramas in proprietatea fostului IAS, transformat in Cotnari SA si preluat de asociatia salariatilor in anul 2000. Acum societatea are, practic, 330 de actionari, iar afacerea merge bine. In 2001, cifra de afaceri de la Cotnari a fost de 7,5 milioane de dolari, anul acesta fiind previzionat ca ea sa creasca la 8,2 milioane de dolari. In 2001, profitul brut a fost de aproximativ un milion de dolari, la o productie de vin de cinci-sase milioane de litri. 

       Podgoria Cotnari are un specific aparte datorita pozitiei sale geografice, situata la limita nordica a podgoriilor de calitate din Romania si chiar din Europa, pe aceeasi latitudine cu Champagne din Franta si Tokay din Ungaria.    Oricum, putem spune fara a gresi ca Podgoria de la Cotnari este singura din     Romania care produce numai vinuri romanesti. 

      Exista o perceptie in randul consumatorilor de vin conform careia in aceasta podgorie se produc numai vinuri dulci (toamnele calduroase permit acumularea ridicata a zaharurilor in boabele de struguri), perceptie data de recunoasterea adusa de Grasa de   Cotnari, soiul definitoriu al podgoriei. In realitate insa, aici se produc si vinuri seci excelente, Francusa fiind, poate, cel mai bun exemplu.