O reforma ce a atras mult interes este impozitul pe venitul negativ. Multe secheme diferite au fost sugerate sub nume ca: mentinerea venitului, impozit pe venit invers, dividende sociale, ca si impozit pe venit negativ. Chiar daca aceste scheme contin multe diferente, scopul principal este de a aduce o metoda alternativa de impozitare si redistribuire a venitului. Caracteristica principala a acestor scheme este aceea ca ele combina impozitul pe venit cu importante elemente de securitate sociala intr-un sistem unic coordinat. 

Ideea de baza este asadar ca daca venitul unei persoane depaseste o anumita sauma, impozitul va fi platit in mod obisnuit. Dar daca venitul este sub un anumit nivel, va fi suplimentat printr-o plata cash.

In prezent, este posibil pentru cativa indivizi si familii sa plateasca in acelasi timp ,atat taxa pe venit cat si contributia la Asigurarea Nationala, intrucat au dreptul la ajutoare de bunastare.

       Cuplurile casatorite sunt considerate ca o singura persoana ,astfel sunt in jur de 20 de milioane de platitori ai venitului la mijlocul anului 1980 si 18 milioane care au primit  beneficii. Cativa dintre acestia erau in acelasi timp platitori si primitori.

Dificultatea este aceea ca sistemul separat nu da intodeauna rezultatele dorite.

     Nivelul beneficiului de platit este adeseori asociat cu rezultatul primitorului (de aici termenul de beneficiu 'means-tested').

Ele sunt retrasi ca sursa de venit, care creeza o rata a taxei implicita pe castiguri externe.

Atunci va deveni posibil pentru cineva care  castiga mai mult sa platesca mai multe taxe pe venit si contributiile la Asigurarile Nationale dar si sa piarda beneficiile legate de venit.

Aceasta poate sa mareasca implicit ratele marginale ale taxelor si poate cauza efecte distrugatoare.

De exemplu, Creditul Familial este acordat la unul doi membri ai familiei unde castigurile (dupa deducerea taxei pe venit contributiile la Asigurarile Nationale si o jumatate din contributiile la pensii) vor atinge un anumit prag.

Oricum, se reduc cu 70% din valoarea  care intrece acest prag. Mai este un caz particular cand Creditul Familial  este retras  cu totul.

        Aceasta se intimpla  deoarece Creditul Familial este  un pasaport  pentru un numar de alte  ajutoare cum sunt retetele  gratuite  de la NHS si  tratamentele  dentare gratuite. Alte astfel  de ajutoare sunt asociate  nivelului de venit primit. Un  factor  important de compensare  a efectelor  distrugatoare in Creditul  Familial este  acordat  pentru 26 de saptamani. Schimbarile permanente ale castigurilor deci nu vor afecta  nivelul Creditului  Familial  pina la sfarsitul  acestei perioade. Schimbarile  temporare nu vor afecta deloc  nivelul  creditului daca nu s-ar  fi intimplat inainte de sfarsitul  perioadei de 26 de saptamini. In acest caz ar putea  rezulta o reducere a ajutorului  pentru 26 de saptamani.

Un  alt  factor de compensare  este acela  ca multe persoane nu pretind intreaga justificare  deci  aceasta  poate fi cu greu considerata o trasatura  avantajoasa  a sistemului , in orice alte  conditii. De asemenea,  oamenii nu pot  fi opriti  de a castiga  mai mult daca nu inteleg  sistemul  dar  din nou nu se pare a fi o afacere de dorit a  statului.

Situatia  cand  sistemele  de taxe si venituri vor  interactiona asa incat  o persoana  care castiga  mai  mult  va duce  acasa mai putini bani  , este cunoscuta  sub numele  de "capcana  saraciei" . Unde  a insemnat ca din punct  de vedere financiar nu se merita sa-ti iei o slujba,situatia  a  fost cunoscuta sub numele "capcana  somajului".

Schimbarile in sistemul de securitate sociala introdus in aprilie1998 era destinat in mare parte sa reduca  din cele  cateva  efecte distrugatoare,dar problemele  totusi  raman. Intrebarea este daca relatia poate fi mai coordonata daca sistemul de ajutoare pe deoparte si sistemul de taxe pe de alta parte ar fi pur si simplu cumulate.

O problema diferita a actualului sistem este ca multi oameni nu isi cer sumele la care sunt indreptatiti. De exemplu, in martie 1973 era considerat ca aproximativ jumatate din numarul total primeau de fapt aceste plati sub forma venitului suplimentar familial. Mai recent s-a estimat ca pentru profiturile suplimentare (de atunci inlocuite de ajutorul de venit), rata celor  care-l primeau era in jurul a 84% din familiile acestei categorii dar, pentru venitul suplimentar familial ( inlocuit astazi de creditul familial ) s-a estimat ca doar in jur de 50% din familii primeau drepturile lor.

Exista mai multe motive pentru care persoanele nu pot cere dreptul lor in intregime. In 1965 o ancheta a fost condusa de Ministrul Pensiilor si Asigurarilor Sociale (1966 ) asupra circumstantelor financiare si de alte ordine  ale pensionarilor. Rezultatul arata ca erau doua motive principale pentru care pensionarii nu cereau in totalitate beneficiile oferite de asistenta sociala (nationala). Primul era ca multi nu stiau de acest drept. Al doilea era rusinea celor care cereau asistenta sociala. Intre un sfert si o treime din pensionarii care nu-si cerusera banii, au dat motive ca neplacutul act de caritate  a Consiliului de Asistenta Nationala, sau ca mandria ii impiedica sa apeleze la asistenta. Cu o schema negativa a taxelor de venit acoperind  cea mai mare parte a adultilor, astfel de probleme ar trebui minimizate.

Un alt aspect il priveste metoda de asistare a familiilor sarace. Multe ajutoare iau forma de bunuri si servicii gratuite ( de exemplu , consultare gratuita la serviciul de sanatate nationala , sau tratament dentar gratuit ) sau bani pentru diferite forme de cheltuieli ( de exemplu, chirii mai mici )

S-a argumentat  adesea ca familiilor sarace le-ar fi mai bine fara asistenti, daca aceasta nu se realizeaza  astfel prin bunuri si servicii gratuite. Daca familiile sarace aveau bani, acestia ar fi fost cheltuiti pe ceea ce si-ar fi dorit mai mult. Intr-o propunere pentru o "schimbare a taxei pe venit", de exemplu, era argumentat astfel: aceia care inteleg cel mai bine nevoile urgente catre care [securitatea sociala] fondurile ar trebui indreptate nu sunt politicienii si birocratii, ci insasi saracii.

Exista bineinteles, limitari ale acestui argument. Unii indivizi poate ca nu-si pot administra bani ce le revin. Astfel, ajutorul platii poate fi destinat pentru alte persoane. De exemplu, guvernul poate dori sa se asigure de hranirea indestulatoare a copiilor.  

Un al patrulea aspect al suprpunerii taxelor cu ajutoarele este administrarea. Intrgrarea celor doua sisteme are ca scop reducerea costurilor de administratie.

Pentru anumite motive au fost propuse diverse scheme pentru reforma. Sunt diferente substantiale intre multe din aceste scheme si noi ne vom opri in primul rand la schemele dividende sociale si apoi asupra altor aspecte.

Schema dividendelor sociale a fost propusa prima data de Lady Rhys Williams in 1942 si a fost mult discutata si dezvoltata de atunci incoace. Ideea fundamentala este aceea ca toate ajutoarele sociale si taxele pe venit ar fi trebuit inlocuite de o singura schema. Fiecaruia i-ar fi fost platit dividendele sociale. Dimensiunea platii va depinde de situatia familiala si schema ar fi finantata de o taxa proportionala cu venitul total.

Un sistem simplu al dividendelor sociale este descris in figura 9.1. La un anumit nivel al pre-taxelor pe venit, individul ar fi platit un impozit pe masura dividendului social pe care il primeste ea sau el. Sub I1, dividendul ar putea depasi responsabilitatea taxelor, si deasupra lui I1,inversul ar fi adevarat. Nivelul dividendelor sociale este reprezentat de OA, iar taxa pe venit este aratata de linia AB. Rata taxei pe venit este aratata de catre panta lui AB.

  Avantajele similare schemei sunt clare. Securitatea sociala si sistemul de taxare vor fi coordonate, cu o rata marginala  a taxelor constanta. Ca oricare sa accepte o plata, problema preluarii va disparea. Indivizii vor primi bani cash sa cheltuiasca cât vor ,si deasemenea va fi o economie administrativa potentiala.

Principala problema a schmei este sporirea suficienta a venitului. Daca nivelul venitului dividentului social va fi suficient de inalt, ca sa satisfaca unei familii nevoile primare, nivelul taxei pe venit va trebui sporit considerabil. De exemplu,sa presupunem ca media (acordata diferentelor in statutul familial) valorii dividentului social a fost situata la 60 de lire pe saptamana si proportional cu taxa pe venit de 33.3 %. Cu aceste presupuneri ;chiar media aratata ar fi un venit slab de 180 de lire, lasand  sume de taxe sa fie recuperate din venituri mai mari. O rata de taxare mai realista va fi de 50%;  media va fi atunci de 120 lire. Oricum ,o asemenea rata va fi de neacceptat  din punct de vedere politic.  

Chiar cu asemenea rate progresive, asemenea scheme aduc teribile probleme de finantare.

A doua problema implica calcularea dividentului social. In practica,circumstantele familiilor cu venit mic poate varia considerabil. De exemplu, diferite familii se confrunta cu diferite costuri de gospodarie si multe familii au membrii cu handicapuri sau nevoi speciale. Este dificil sa vezi cum marimea platii dividentului social in fiecare caz poate fi croita spre asemenea circumstante individuale fara a implica cel putin cateva din complexitatile administrative si dificultatile care sunt de gasit sub aranjamentele existente.