Procedura formulară
Litis contestationconsta din remiterea unei copii de pe formula sau din dictarea ei de cătrereclamant pârâtului. Litis contestation producea trei efecte: efectul extinctiv (vechiul drept dedus sestinge) , efectul creator (litigiulputea fi examinat în fața judecătorului doar între părțile indicate în formula)și efectul fixator ( în locul dreptuluiinițial se năștea un nou drept asupra unei sume de bani la care judecătorulputea să-l condamne pe pârât)
Cunoașterea semnificațeiacestor efecte prezintă importanță deosebita pentru înțelegerea dreptului civilroman, întrucât invocarea lor de către una din părți are conssecințe dintrecele mai grave.
Procedura extraordinară
Procedura de judecată serealiza după următoarele criterii: reclamantul trebuia să depună o cerere,astfeljudecătorul trimitea copia cu citație pârâtului. Pârâtul poate nega și să aducăcontraprobe sau să recunoască vina și judecata avea să-l pedepsească . După ceerau audiate părțile veneau avocații și apărau fie pe reclamant sau pe pârât.Forța juridică superioară o aveau scrisurile,de ex. un contract semnat de cătrepărți nu poate fi combătut de către un martor.
În proceduraextraordinară s-a reliefat condamnarea în natură, dacă reclamantul invoca opretenție asupra unui bun,judecătorul îl obliga pe pârâît să restituie acestbun ,sau dacă nu era posibilă restituirea bunului se plătea o sumă de bani.
Atunci când se pronunțahotărârea judecatei, i se dă un termen debitorului pentru a executa sentința,creditorul se poate adresa autorităților pentru ca să fie dispusă executaresentinței silită. Executarea se făcea prin sechestrarea bunurilor, și bunurileerau vândute de către judecător, suma care venea de la bunuri era datăcreditorului , suma care rămâne se restituie debitorului.
Dacă una din părți eranemulțumită de hotărârea judecătorului putea ataca hotărârea ,cu apel lainstanța superioară.
Evoluția succesiuniilegale (ab intestat) în dreptul roman
Mostenirea legala saumostenirea ab intestate ( fără testament) semnifică transmitereapatrimoniului succesoral în temeiul legii. Sediul de reglementare al moşteniriilegale îl reprezenta Legea celor XII Table care prevedea categoriile demoştenitori legali.
Prima categorie se numea suiheredes, cea de-a doua se numea agnatus proximus, iar a treia era gentiles.
Sui heredes,făceau parte toţi cei care prin moartea lui pater familias deveneau suiiuris. Intrau, aşadar, în această categorie fiii, fiicele,soţia căsătoritacu manus, ea însăşi în calitate de fiică, precum şi nepoţii din fii, dar numaidacă tatăl lor predecedase bunicului.În aceasta categorie intră și adoptatul șiadrogratul.
Adgnatus proximusvin la moștenire în lipsa sui heredes-ilor.Expresia adgnatus proximus,deși este formulate la singular,desemneaza fie o singura persoană, fie maimulte personae aflate în cel mai apropiat grad de rudenie cu defunctul. Nufuncţionează în cadrul acestei categorii sistemul reprezentării,ceea ce însemnacă în situaţia în care cel mai apropiat agnat a refuzat moştenirea, aceastanurevenea agnatului de grad inferior, ci moştenirea urma a fi declarată vacantăşi era culeasă de către stat.
Gentilesformează cea de-a treia categorie de moștenitori legali. Ei vin la moștenire înlipsa celor din categoriile sui heredes și adgnatus proximus.Gentilii vin la moștenire în părți egale.
Toate aceste transformăriameninţau să slăbească coeziunea de familie.De aceea,pretorul a iniţiat o serie de reforme pretoriene învederea ocro rii rudeniei de sânge pe tărâmsuccesoral, iar sistemul creat prinreforme pretoriene a fost denumit „bonorum possessio” = moștenirepretoriană
În acest sistem exitaupatru categorii de moştenitori pe careîi denumim moştenitori pretorieni: bonorumpossessio unde liber (făceau parte toţi -ii de familie, inclusiv -ul defamilie emancipat carevenea la succesiune în calitate de rudă de sânge) ;
