Referat Perfectionarea Structurii Organizatorice

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 10 Iunie 2016

Descriere Referat

        Desfăşurarea activităţii unei unităţi economice sub toate formele ei tehnice, economice, sociale etc. presupune conceperea unei structuri organizaţionale care să favorizeze indeplinirea obiectivelor pe care şi le-a fixat şi a scopurilor urmărite de componenţii săi. Este vorba de formarea unor elemente structurale ale unităţii economice cu caracter de execuţie şi funcţionale care să contribuie la obţinerea producţiei, servirea acesteia şi la exercitarea funcţiilor managementului.
            Referatul are si o prezentare in Power Point cu 17 slideuri, care fac un rezumat perfect al celor doua capitole ale proiectului.

        Extras din referat:

Criterii de evaluare a structurii organizatorice
        Diversitatea condiţiilor în care se desfăşoară activităţile de producţie, economice şi sociale imprimă structurilor organizatorice anumite caracteristici diferite. Această diferenţiere se regăseşte chiar şi între unităţile economice de aceeaşi ramură sau subramură a economiei naţionale. Dotarea tehnică, tehnologiile practicate, calificarea personalului angajat, piaţa de aprovizionare şi de desfacere etc. sunt doar câţiva factori care diferenţiază structurile organizatorice ale unităţilor economice. La toate acestea se adaugă dinamismul proceselor economice şi sociale la care organizarea structurală trebuie să răspundă în timp util, să favorizeze funcţionarea mecanismelor sale, să amplifice influenţa pozitivă a factorilor endogeni şi exogeni. Toate acestea pledează pentru formularea unor criterii (parametri), cu ajutorul cărora să poată fi analizate, comparate diversele unităţi economice în timp şi spaţiu.
        Parametrii de analiză şi comparare, au fost prezentati astfel:
• Specializarea, care se referă la diviziunea muncii, adică, la împărţirea sarcinilor şi operaţiunilor pe diferite posturi. Asigurarea unei diviziuni a muncii în unităţile economice este un proces complex, are un caracter dinamic cu influenţe directe asupra desfăşurării activităţilor din unităţile economice. Iniţial diviziunea muncii a însemnat o simplă descompunere a sarcinilor în operaţii şi atribuirea lor unor persoane care le execută în mod repetat. Această specializare “de rutină” funcţionează
aproape în toate unităţile economice prin intermediul unor posturi de execuţie, atât în structura operaţională cât şi în cea de management, cu precădere în unităţile economice mari.
        Asamblarea acestor posturi după criteriul omogenităţii şi/sau complementarităţii au dat naştere la compartimente de acest gen (aprovizionare, desfacere etc.). Rod al progresului tehnic şi amplificarea cunoştinţelor de specialitate a determinat apariţia unei “specializări pe domenii”. Consecinţa a fost apariţia unor experţi care căutau modalităţi, soluţii menite să depăşească tiparele rutinei. Acest tip de specializare a dat naştere unor posturi ca: analişti, programatori, consilieri pe diferite probleme, ca şi unor compartimente de tip funcţional: marketing, managementul resurselor umane etc.
• Standardizarea prin care se stabilesc regulile şi procedurile de desfăşurare a activităţilor şi de funcţionare a întregii activităţi economice. Acest criteriu presupune precizarea fiecărui titular de post: ce trebuie să facă, mijloacele şi tehnicile pentru realizarea obiectivelor individuale, ce nu trebuie să facă etc.
        Standardizarea, prin regulile şi restricţiile impuse asigură un mod unitar de realizare a sarcinilor de acelaşi fel.
        Prezintă avantajele: eliminarea ambiguităţii locului şi rolului în cadrul unităţii, posibilitatea identificării rapide a unor abateri, identificarea unor activităţi neacoperite cu personal sau surplusul de personal.         
        Exagerarea standardizării prezintă anumite limite care se referă la: limitarea iniţiativei, pierderea interesului faţă de munca prestată, rigiditatea structurii prin eliminarea a ceea ce este nou şi neconform normelor, uzanţelor, procedurilor în vigoare.
• Formalizarea, evidenţiază necesitatea precizării în scris – prin documente oficiale - a regulilor, procedurilor instrucţiunilor din cadrul unităţii economice. În unităţile economice formalizarea se concretizează în descrieri sau fişe de post, diagrame de relaţii, organigrame etc.
• Centralizarea presupune polarizarea autorităţii formale în adoptarea deciziilor. Elementele structurale generate de acest criteriu sunt abordate în contextul raportului centralizare-descentralizare ca mod de structurare a deciziilor în sistemul de management al unităţii economice."
Descarca referat