Referat Subsistemul Pietei Monetare

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 05 August 2022

Descriere Referat

I.2. Subsistemul pieţei monetare:
        Acest subsistem are rolul de a regla cererea şi oferta de bani, oricare ar fi natura acestor bani. Preţul pe aceasta piaţa este dat de diferitele forme de rate ale dobânzii asociate diferitelor forme de bani. Se presupun următoarele cinci mari tipuri de active şi datorii:
        1.)Banii: au caracteristica că nu sunt purtători de dobânda fiind emişi de Banca Centrala sub forma de lichidităţi (cash-flow) sau de către Guvern pentru compensarea datoriei guvernamentale (bonuri de tezaur pe termen scurt sau obligaţiuni pe termen lung când Guvernul le răscumpăra).
        Forma pe care o iau banii - monede, bancnote, depozite bancare la termen sau vedere - este puţin importantă, toate acestea putând fi privite sub forma bancnotelor de o unitate monetară, ca un activ complet lichid ce permite exprimarea tuturor datoriilor precum şi plata taxelor şi impozitelor, neaducând practic nici un venit.
 Se va nota cu M(t) cantitatea de bani existentă la începutul anului t.
       2.)Datoria guvernamentală pe termen scurt care ia forma bonurilor de tezaur emise de guvern, bonuri ce reprezintă hârtii de valoare răscumpărate, în general, după un an la valoarea de emisie plus o anumita dobândă. Vom nota cantitatea de bonuri de tezaur emisă de guvern la începutul anului t cu Fsg(t), iar rata dobânzii plătită de guvern  (t).
     3.)Datoria guvernamentală pe termen lung - ia forma unor obligaţiuni guvernamentale nerăscumpărabile pentru care se plăteşte o dobândă perpetuă. Vom nota cu Flg(t) valoarea obligaţiunilor guvernamentale deţinute de sectorul privat şi cu   rata dobânzii plătită de guvern.
        4.)Datoria privată pe termen scurt ia forma unor bonuri emise de sectorul privat, cantitatea de astfel de bonuri, emise la începutul anului t va fi notată cu Fp(t), iar dobânda plătită la începutul anului t+1 este  (t) .
Vom presupune ca aceste bonuri reprezintă volumul împrumuturilor bancare către sectorul privat cu o rată a dobânzii pe termen scurt  .
        5.)Activele reale (durabile) sunt deţinute în întregime de sectorul privat (deci nici de bănci şi nici de guvern) şi vom nota valoarea totală a acestora cu Ar(t) care aduc proprietarilor un venit anual notat cu  (t) reprezentând preţul arendei, chiria la locuinţe, ş.a. .
Principala funcţie a bonurilor de tezaur şi obligaţiunilor guvernamentale este de a finanţa deficitul bugetar care acumulează active reale. Sistemul bancar preia o parte din datoria guvernamentală şi împrumută bani pentru a finanţa acumularea de active reale. Se consideră că întregul sistem bancar este concentrat într-o singură banca, Banca Centrală, ea avand controlul complet asupra operaţiunilor tuturor băncilor .
Pe piaţa financiară există două centre de decizie, guvernul şi Banca Centrală, deciziile lor fiind concentrate asupra structurii datoriei naţionale şi lichidităţii pieţei monetare:
Guvernul decide asupra variabilelor fiscale sau de control G*,  ,  ,  ,   rezultând deficit (sau excedent) bugetar. El poate decide dacă va emite sau nu bonuri sau obligaţiuni precum şi cantitatea acestora prin care sa finanţează datoria naţională.
Banca Centrală poate decide cât de multe astfel de bonuri şi obligaţiuni va cumpăra cu noii bani puşi în circulaţie sau la ce termen va emite bani noi sub forma de împrumuturi pe termen scurt către sectorul privat.
In economie exista o coordonare intre deciziile ambelor autorităţi pe care le numim, simplu, autorităţi monetare, aceste decizii neputând fi complet separate şi având ca efect cantitatea de bonuri şi obligaţiuni guvernamentale ce vor fi emise şi la ce rată a dobânzii băncile oferă împrumuturi sectorului privat.
Vom introduce o balanţă consolidată a guvernului şi sistemului bancar (Tabelul 1.1.) în scopul analizei modului în care autoritatea monetară determină structura datoriei naţionale, cantitatea de bani emisă pentru acoperirea datoriei guvernamentale şi împrumuturile pentru sectorul privat.
        In balanţa guvernului (II) sunt incluse valorile curente ale bonurilor de tezaur şi obligaţiunilor emise de guvern (  şi  ) (6 şi 7) acestea reprezentând valoarea datoriei naţionale brute (8).
La începutul anului t+1 autorităţile financiare pot întreprinde următoarele acţiuni:
(1) pot creste oferta de bani de la M(t) la M(t+1);
(2) pot creste valoarea bonurilor de tezaur de la Fsg(t) la Fsg(t+1);
(3) pot creste valoarea obligaţiunilor guvernamentale aflate în posesia sectorului privat de la Flg(t) la Flg(t+1);
(4) pot reduce cantitatea de bani împrumutată sectorului privat de la Fp(t) la Fp(t+1) .

Suma acestor patru elemente trebuie sa fie egală cu deficitul bugetar guvernamental de la începutul anului t+1:
B = M+Fsg+Flg-Fp ,
unde s-a notat M=M(t+1)-M(t) si, similar pentru celelalte elemente.
Putem scrie Flg ca fiind:
Flg=Flg(t+1)- Flg(t)=[ Flg(t+1)*ilg(t+1)- Flg(t)*ilg(t)]*1/ ilg(t+1)+ Flg(t)* ilg(t)[1/ ilg(t+1)+1/ ilg(t)]
Primul element din dreapta egalului reprezintă creşterea numărului de obligaţiuni în cursul anului t înmulţită cu preţul unei obligaţiuni pe piaţă la începutul anului t+1(definind o obligaţiune ca fiind o promisiune de a plăţi 1$ pe an). Practic arată cantitatea de bani folosită  pentru a finanţa cheltuieli guvernamentale.   
         Cel de-al doilea element reprezintă creşterea intre începutul anului t şi începutul anului t+1 a valorii obligaţiunilor deja existente la începutul anului t, deci măsoară sporul de capital datorat deţinerii în proprietate a obligaţiunilor guvernamentale. Deficitul bugetar brut va include şi aceasta apreciere a capitalului incorporat în obligaţiunile existente pe piaţa. Dobănda la datoria guvernamentala plus sporul de capital ce trebuiesc plătite la începutul anului t+1 pentru obligaţiunile existente la începutul anului t este:
Flg(t)*ilg(t)+ Flg(t)*ilg(t)[1/ ilg(t+1)-1/ ilg(t)]= Flg(t)[ilg(t)+( ilg(t)- ilg(t+1)/ ilg(t+1)]=
Flg(t)* (t) venitul obligaţiunilor guvernamentale incluzându-se dobânda şi sporul de capital.
Cauzele creşterii valorii datoriei nete sau deficitului bugetar sunt:
a.) creşterea cheltuielilor guvernamentale cu bunuri şi servicii ;
b.) plata efectuată de guvern cu dobânzile către sectorul privat şi aprecierea valorii datoriei existente;
c.) creşterea cheltuielilor transferabile către salariaţi şi deţinătorii de propritate;
d.)scăderea taxelor şi impozitelor percepute de către guvern salariaţilor şi deţinătorilor de proprietate.
In fig. este reprezentat subsistemul pieţei monetare (acoperirii deficitului bugetar).Liniile 1, 2 şi 3 arată contribuţia cheltuielilor guvernamentale cu bunurile şi serviciile la formarea deficitului bugetar.
Dobânda plătită de guvern către sectorul privat incluzând dobânda la bonurile de tezaur (  Fsg) plus dobânda şi sporul de capital la obligaţiunile guvernamentale  (  Flg) minus plata dobânzii către bănci de către sectorul privat (-  Fp) sunt reprezentate de liniile 4,5,6,7,8 şi 9. Efectul total al acestor plăţi de dobânda asupra deficitului bugetar este arătat de linia 10.
Liniile 11, 12 arata efectul plaţilor transferabile asupra deficitului bugetar, iar 13,14 arata cum venitul provenind din impozite şi taxe reduce deficitul.
Linia 15 arata faptul ca un deficit bugetar neacoperit se acumulează în datoria publica(R).
I.3. Subsistemul pieţei de capital:
Este al doilea subsistem important al pieţei financiare. Pe piaţa de capital se determină preţul (rata dobânzii) şi venitul aferente fiecărui activ.
În funcţie de momentul în care se face tranzacţia, ea se împarte în două segmente dependente temporal: piaţa primară şi cea secundară.
Piaţa primară are rolul de plasare a emisiunilor de titluri mobiliare în scopul atragerii capitalurilor financiare disponibile  pe termen mediu şi lung, atât de pe pieţele de capital intern, cât şi pe cele internaţionale, oferind posibilitatea eminentului de titluri de valoare să intre în contact direct cu investitorii, obţinând astfel resursele financiare necesare.
La noi dezvoltarea pieţei primare de capital este direct legată de procesul de privatizare a întreprinderilor cu capital de stat.
Piaţa secundară. După ce au fost puse în circulaţie titlurile mobiliare prin emisiune, acestea fac obiectul tranzacţiilor pe piaţa secundară de capital, aceasta concentrând în acelaşi loc investitori particulari şi instituţionali ce pot vinde sau cumpăra valorile mobiliare, având garanţia că acestea au valoare şi pot fi reintroduse oricând în circuit, titlurile putând fi valorificate înainte să aducă venit (dobânda şi dividende).
Piaţa secundară funcţionează prin intermediul pieţelor de negocieri  - pieţe interdealeri- şi, în principal, a burselor de valori, acestea fiind instituţii specifice economiei de piaţă, concentrând în acelaşi spaţiu economic şi geografic cererea şi oferta de titluri mobiliare, negociate deschis, liber şi permanent, pe baza unor regulamente cunoscute .El reprezintă un barometru destul de exact al stării de fapt din domeniul economic.
La 1 iunie 1881 s-au pus bazele organizării tehnice a bursei de valori din regat, odată cu Legea asupra burselor, mijloacelor de schimb şi de mărfuri. Azi constituirea Bursei de valori din Bucureşti reprezintă o componenta esenţiala a procesului de restructurare a sistemului economic românesc şi de creare a mecanismelor şi instituţiilor specifice economiei de piaţă.
Piaţa Our-the-counter (OTC), o altă componentă a pieţei secundare, face parte din categoria burselor secundare, aici se tranzacţionează valori mobiliare emise de societăţi ce nu îndeplinesc anumite condiţii pentru a fi cotate la bursa de  valori (fie au o importanţă locală, fie sunt noi, fie au un nivel de dezvoltare ce nu permite accesul la cotaţia oficială). Acesta nu are un sediu localizat geografic, ea fiind o “piaţă electronica”.
Piaţa OTC din România a fost creată pentru tranzacţionarea, în principal a valorilor mobiliare provenite în urma privatizării în masă, fiind creată după modelul complet informatizat al bursei NASDAQ, sistemul de tranzacţionare pentru piaţa OTC românească se numeşte RASDAQ, creat pe baza sistemului PORTAL al pieţei NASDAQ.
Privind în ansamblul ei, piaţa de capital, pe aceasta, spre deosebire de piaţa monetară, sunt tranzacţionate şi active reale a căror valoare reală o notăm cu Ar; valoarea totală a activelor reale este dată de cantitatea disponibilă din fiecare activ înmulţită cu preţul de piaţă al acestuia (liniile 21 şi 22 din figura 1.4.)
Ar = K1*P1 + K2*P2  + ...
Venitul aşteptat al acestor active este notat cu  . El depinde de profiturile aşteptate, inclusiv de sporul de capital ce se va obţine în procesele de producţie ce utilizează aceste active durabile şi de preţul de cost curent al acestor active. Cu cât profitabilitatea aşteptată a proceselor de producţie este mai mare şi preţul curent al activului durabil este mai mic, cu atât mai mare va fi venitul aşteptat   al acestui activ. Acest lucru este reprezentat prin efectul proporţional şi diferenţial .........combinate de linia 23 deoarece profitabilitatea aşteptată viitoare a proceselor de producţie relevante va fi , cu o oarecare probabilitate , mai mare cu cât creşterea actuală a profitabilităţii acestor procese este mai rapidă.
Putem spune ca un portofoliu de active al unui individ conţine un şir de valori ale diferitelor active şi un şir de rate ale dobânzilor sau venituri aşteptate la aceste active : M, Fsg, Flg, Flp, Ar şi  respectiv:  ,  ,  ,  . Se pune problema dacă indivizii doresc să deţină acest portofoliu în ............în care sunt date ratele dobânzii şi veniturile aşteptate aferente acestor active şi dacă ei vor prefera alt portofoliu sau vor înlocui un tip de activ cu altul în cazul în care piaţa nu este în echilibru.
Se va nota cu  sg,  lg,  sp şi  r valorile activelor din fiecare tip pe care indivizii doresc să le deţină în condiţiile de piaţă date, cu ratele dobânzii şi veniturile aşteptate ale acestora cunoscute.
Vom putea introduce o serie de termeni care să indice gradul de dezechilibru pe fiecare piaţă a activului (piaţa bonurilor de tezaur, piaţa obligaţiunilor guvernamentale, piaţa creditelor pe termen scurt şi piaţa activelor reale - acestea fiind componente ale pieţei de capital), practic aceşti termeni vor arata excesul din activul dorit faţă de activul deţinut de indivizii privaţi. Acest fapt este indicat prin liniile: 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35.
Modalitatea în care este determinată structura de portofoliu dorită este arătată prin liniile 36, 37, 38 şi 39. Linia 37 arată proporţionalitatea pozitivă ce există între valoarea totală a proprietăţii ce urmează a fi investită (A) şi cantitatea din fiecare activ care se doreşte să fie deţinută în portofolii, deci, cu cât A este mai mare cu atât mai mare va fi cantitatea din fiecare activ dorit în portofoliu.
Dacă avem dată profitabilitatea aşteptată viitoare, venitul aşteptat al activului va fi cu atât mai mare cu cât preţul lui de cost curent este mai mic, acest lucru fiind arătat de linia 24 ce completează determinarea lui  .
Pot exista anumite evenimente exogene ce pot afecta optimismul investitorilor în ce priveşte profitabilitatea aşteptată viitoare, acestea fiind notate cu  , influenţa lor fiind reprezentată de linia 25.
Venitul aşteptat al obligaţiunilor guvernamentale ( ) depinde de rata dobânzii la aceste obligaţiuni printr-un efect proporţional pozitiv (linia 26) şi de sporul de capital adus de obligaţiuni care este proporţional cu reducerea ratei dobânzii   acest lucru fiind reprezentat printr-un efect derivativ negativ (linia 27).
Linia 27 exprimă nevoia de a deţine bani lichizi ca un mijloc de plată. Dacă venitul naţional net (......) este considerat un bun indicator al volumului tranzacţiilor din economie, atunci aceasta linie arată că , cu cât volumul acestor tranzacţii este mai mare, cu atât mai mare va fi cantitatea de bani pe care indivizii vor dori să o deţină, şi mai mică, ca o consecinţă, va fi partea din avuţie pe care ei vor dori să o deţină sub forma de active non - monetare ( = sg +  lg +  sp +  r). Această relaţie nu este rigidă dacă avem în vedere faptul că, cu cat sunt mai mari veniturile provenind de la active non - monetare, cu atât indivizii vor intenţiona să aleagă active non - monetare în locul banilor , acest lucru este sugerat de linia continua 38.
Deci cererea de bani va fi mai mare cu cât: a.) este mai mare volumul tranzacţiilor ce trebuiesc finanţate şi b.) sunt mai mici veniturile provenite de la activele non - monetare.
O relaţie foarte importantă este cea dintre cererea pentru diferite forme de active non - monetare şi venitul anticipat al acestora, aceasta fiind exprimată de linia punctată 38 şi 39 principiul fiind următorul: cu cât e mai mare venitul anticipat al unui activ în raport cu altul, cu atât mai atractiv va fi primul activ pentru un investitor. De exemplu dacă creşte  , bonurile de tezaur devin mai atractive şi aceasta poate duce la o creştere a  sg  şi  sp si, prin urmare, la o scădere a lui  lg şi   r . Nu trebuie, însă, neglijată relaţia între venitul diferitelor forme de active cum ar fi relaţia între ratele dobânzii pe termen scurt( ) şi pe termen lung( ).
Investitorii vor dori să obţină o cantitate mai mare de  sg decât  lg dacă: a.) rata dobânzii pe termen scurt este mai mare decât cea pe termen lung şi b.)aşteptările ca rata dobânzii pe termen scurt să crească în viitor sunt mai mari. Trebuie ţinut cont de faptul că aşteptările privind nivelurile viitoare ale ratei dobânzii depind de o serie de factori exogeni, notaţi cu, acest lucru este exprimat de linia 39.
În final vom arăta reacţia investitorilor la dezechilibre în ce priveşte deţinerea de active.
Descarca referat
  • Specificatii Referat Subsistemul Pietei Monetare :

    • Tema: Subsistemul Pietei Monetare
    • Tip de fisier: doc
    • Numar de pagini: 10 pagini
    • Nivel: Facultate
    • Descarcari: 0 descarcari
    • Accesari: 316 accesari
    • Nota: 10.00/10 pe baza a 1 comentarii.
    • Pret: 2 Monede
    • Pret aproximativ in lei: 8 RON (pretul variaza in functie de modalitatea de plata aleasa)
      Disponibilitate: In stoc! Comanda-l acum!
    • Taguri: piata, monetarie, marketing, economie,