Industria memoriilor este una dintre cele mai dinamice aplicații ale electronicii dinzilele noastre. În ultimi ani chip-urile de memorie au avansat într-un ritm alert,ceea ce a dus la o scădere dramatică a preţului/MB. Factorul principal care adus la creşterea producţiei fiind cererea de memorie, care a crescut datorităprogramelor ce utilizează tot mai multă memorie dar şi datorită avantajului(din punct de vedere al performanţelor) pe care memoria RAM îl oferă încomparaţie cu alte tehnologii de stocare a informaţiei.
În acelaşi timp performanţele noilor module au fost îmbunătăţite, au scăzut timpii deacces iar viteza bus-ului a crescut. Toate aceste caracteristici au fostimplementate din cauza mai multor factori de ordin tehnic, unul dintre aceştiaar fi evoluţia procesoarelor, care prin creşterea frecvenţei introducnecesitatea creşterii performanţelor pentru memorii. De-a lungul timpuluimemoriile au fost construite prin prisma mai multor tehnologii, dintre acesteadoar o parte au reuşit să se impună pe piaţă. Principalul motiv fiind, după cummulţi dintre noi cunosc, raportul preţ/performanţă.
Memoria internă este o componentă pasivă care păstrează pe durata prelucrării atâtprogramele care se execută cât şi datele de care acestea au nevoie.Microprocesorul care este componenta activă ce realizează efectiv peprelucrarea datelor iniţiază un permanent schimb de informaţii cu memoriainternă. El preia succesiv instrucţiunile de program, solicită şi dateleaferente, iar rezultatele se depun tot în memoria internă de unde sunt ulteriorafişate sau stocate pe medii magnetice.
Atât datele, cât şi instrucţiunile ce compun programelesunt alcătuite din punct de vedere extern al utilizatorului din litere, cifreşi caractere speciale. Pentru a putea fii memorate şi prelucrate de calculatorele trebuie convertite in cod binar. Codul binar foloseşte numai două simboluripentru reprezentarea informaţiilor şi anume cifrele 1 şi 0. O cifră binară carepoate avea numai două valori 1 sau 0 se numeşte BIT, prescurtarea de la binarydigit.
Pentru a codifica oricare din cifrele de la 0 la 9 cucare operează sistemul de numeraţie zecimal ar fi de ajuns 4 cifre binare. Darpentru că trebuie codificate deopotrivă şi literele alfabetului şi caracterelespeciale, operatorii aritmetici, parantezele, virgula, punctul etc. s-aconvenit să se folosească un şir de 8 poziţii binare.
Un şir de 8 biţi se numeşte byte. Bitul se botează cu “b”iar byte-ul cu „B”. Nevoia destandardizare a impus pe plan mondial un sistem de codificare binară a datelor,cifre, litere, caractere speciale, pe 8 biţi denumit ASCII – American Standard Code for Information
Interchange.
S-a recurs la reprezentarea binară a datelor datorităcomponentelor electronice care puteau menţine numai două stări stabile, stăricare au fost asociate valorilor 1 şi respectiv 0. Matematica prin Charles Booleşi cunoscuta sa algebră booleană a constituit suportul logic al calculelor cunumere binare.
Tehnologia de realizare a memoriilor interne pentrustocarea informaţiilor binare a evoluat de la primele circuite basculantebistabile CBB la circuite integratesofisticate CMOS – Complementary Metal On Siliciu.
Primele PC– uri au fost proiectate pentru a lucra cucuvinte de 8 biţi, apoi s-a trecut la cuvântul de 16 biţi, în prezentgeneralizându-se tehnologia pe 32 de biţi. Au apărut desigur şi calculatoare pe64 de biţi.
Extinderile multimedia (MMX – Multimedia Extensions) utilizate de microprocesoarele INTEL şi AMD au introdussuplimentar 4 tipuri de date ce se prelucrează pe 64 de biţi:
Ø byte împachetat prelucrat în grupuri decâte opt;
Ø cuvânt împachetat ce se prelucrează îngrupuri de câte patru;
Ø dublu cuvânt împachetat a cărui prelucrarese realizează în grupuri de câte două;
Ø cuvânt quadruplu.
Principial memoria internă o pute privi ca o succesiune adiacentă de celule de memorie,fiecare celulă având proprietatea de a memora un byte. Fiecare celulă are oadresă unică care este un număr natural începând cu zero. Adresele de memorieservesc pentru identificarea directă şi rapidă a oricărei celule şi implicit aoricărei instrucţiuni sau operand prezent în memorie. Unii autori mai folosescşi termenul de locaţie de memorie în loc de celulă de memorie.
