Analiza multitudinii de activitati extrascolare posibile in cadrul invatamantului romanesc din perspectiva educatiei este posibila daca avem in vedere spre aprofundare obiectivele educatiei, finalitatile ei si rolul pe care l-ar putea avea acest tip de activitati in educatia copiilor.
Activitatile extracurriculare sunt detaliate in cele patru capitole ale referatului de fata. Primul dintre ele este dedicat delimitarii conceptuale a termenului de educatie, cu functiile sale, cu structura si continuturile sale. Tipurile de educatie, cea formala, nonformala si informala, sunt prezentate in al doilea capitol in timp ce al treilea capitol defineste notiunea de finalitate a educatiei: clasificarea finalitatilor, tipuri de finalitati). Ultimul capitol se refera la concretizarea activitatilor extrascolare si la potentiala lor influenta in desavarsirea educatiei formale, pentru acest demers fiind necesara cunoasterea formelor de organizare a invatamantului.
Referindu-ne la functiile procesului educational, distingem:
- functii generale (formarea si dezvoltarea personalitatii educatului): functia culturala; functia politica, civica a educatiei; functia economica;
- functii derivate, dependente de cele generale. Astfel, functiei culturale ii corespunde functia de informare, culturalizare, dar si de asistenta psihologica; functiei politice – functia de protectie sociala, de ideologizare; functiei economice – functia de profesionalizare, de specializare, de asistenta sociala.
Din punctul de vedere al structurii educatiei, aceasta este formata din subiectul (parinti, cadre didactice – cu rol in a initia si transmite mesajul educational) si obiectul educatiei (receptorul mesajului: elev, student, etc).
Ca forma cel mai des abordata a educatiei, educatia formala este una destul de riguroasa si rigida avand la baza, clar si strict organizate programe de urmat, manuale, cursuri, etc. In completarea acestei forme de invatamant vine educatia nonformala care presupune activitate educationala in afara spatiului didactic sau scolar.
