Trei capitole foarte minutios realizate care contituie referatul nostru, completate cu o prezentare in Power Point cu 18 slide-uri pentru a crea un tablou complet al turismului de litoral.

Noi ne putem mandri cu Marea noastra, ea insa cred ca nu e chiar atat de mandra de noi. Desi este o zona umpluta pana la refuz in sezonul estival, sunt foarte multe lucruri care se pot imbunatati in ceea ce priveste valorificarea potentialului zonei.

Daca zonele montane, cele rurale, sunt apreciate si de romani, dar si de turistii straini, pentru simplitatea lor, pentru frumusetea lor si a traditiilor pastrate cu sfintenie, marea noastra inca nu se poate ridica la un standard, nici macar mediu, fiind departe de a fi atat de cautata de turistii straini. Desi modernizarea, evolutia perspectivelor de a vedea turismul s-a modificat semnificativ, ramane insa de rezolvat problema bunului simt, a esteticului, a intelegerii faptului ca suntem in secolul al XXI-lea si trebuie sa ne aliniem tarilor dezvoltate.

Turismul estivalier se deosebeste net de toate celelalte tipuri de turism, fie el rural, ecumenic, montan, etc. Nu putem spune ca mergem la mare pentru odinha, nici pentru tratament balnear. Este pentru noi toti clar ca sinonime cu marea, sinonime cu Vama Veche de pilda, sunt distractiile si recreerea.

            

  Litoralul românesc al mării Negre se întinde pe o lungime de 245 km, de la Gurile Dunării în partea de nord (braţul Chilia – frontiera ţării cu Ucraina) şi până la Vama Veche situată la graniţa cu Bulgaria la sud. Între Gura Chiliei şi Sfântul Gheorghe, pe o distanţă de 40 km, ţărmul marin este reprezentat de limita Deltei Dunării. De la Sfântul Gheorghe la Capul Midia se desfăşoară o zonă cu nisipuri joase în mare parte dominată de prezenţa complexului lagunar Razelm.

    Pe lungimea litoralului se disting două sectoare diferite ca natură: la nord de Capul Midia, litoralul este alcătuit din plaje joase, nisipoase cu formaţiuni care atestă geneza fluvială (întinderi acoperite cu stuf, lagune, grinduri) şi la sud de Constanţa, litoralul este alcătuit dintr-o succesiune de promotorii între care se desfăşoară alveole concave de coastă, cu faleză înaltă, aici întâlnindu-se cordoane litorale care delimitează lacurile Taşaul, Mamaia, Agigea, Techirghiol, Tatlăgeac şi Neptun.

    Zona sudică a litoralului, acolo unde se găsesc staţiunile de litoral amenajate special pentru practicarea turismului de litoral este situată între paralela de 44° 25’ şi paralela 43° 25’ latitudine nordică şi se întinde pe 82 km. Condiţiile climatice ale litoralului românesc sunt dintre cele mai favorabile cu o climă blândă şi uscată, vara zilele fiind lungi şi călduroase. Durata de strălucire a soarelui în luna iulie este de 10 – 12 ore pe zi. Temperatura medie în timpul verii este de 24°C, iar media anuală este de 11°C. Iernile sunt moderate, cu vânturi puternice. La acestea se poate adăuga faptul că Marea Neagră este lipsită de flux şi reflux iar valurile care se formează îşi pierd din forţa lor în zona ţărmului datorită adâncimii reduse care se continuă sub apa mării, favorizând talasoterapia.

Salinitatea redusă a apei favorizează practicarea sporturilor nautice şi a scufundărilor subacvatice. Lipsa curenţilor de mare intensitate în sezonul estival şi înălţimea mică pe care o au valurile mării, lipsa mareelor ce oferă turiştilor plaje uscate în mod permanent, panta ţărmului lină, fără adâncimi bruşte şi fără stânci şi pietriş care stânjenesc accesul la mare contribuie la cresterea numărului de turişti. 

    Fauna mării este lipsită de elemente periculoase şi aerul mării este caracterizat printr-o mare puritate, aerosolii naturali provenind din sfărâmarea valurilor care ajută la mineralizarea organismului.”