I.3. PROIECTAREA TEHNOLOGICĂ A COMPARTIMENTULUI “REPARARE INSTALAŢIE HIDRAULICĂ”
I.3.1 Noţiuni generale despre compartimentul de reparare a instalaţiei hidraulice
Proiectele pentru amenajarea unor ateliere existente sau construirea unor ateliere noi se studiază şi se definitivează în trei etape: întocmirea studiului tehnico-economic, executarea proiectului tehnic şi definitivarea planurilor de execuţie.
În studiul tehnico-economic se studiază şi analizează obiectivul, necesitatea proiectului, posibilităţile şi temenele de realizare. Tot aici se justifică sub aspectul poziţiei geografice în funcţie de raza de activitate, accesul la căile de comunicaţie, posibilitatea de alimentare cu apă, energie electrică, combustibil.
Pe baza studiului se formulează tema de proiectare care se înaintează proiectantului, care întocmeşte proiectul de execuţie. Acesta cuprinde următoarele părţi distincte: partea constructivă, partea tehnologică, partea economică. Tot aici se precizează elemente necesare executării lucrărilor şi rezolvărilor de detalii ale tuturor problemelor tehnologice, constructive şi arhitecturale, precum şi valoarea de deviz a investiţiei.
Partea tehnologică a proiectului de execuţie se realizează de către proiectanţi cunoscători în probleme de reparaţii în următoarea ordine:
• stabilirea datelor iniţiale necesare proiectării tehnologice,
• determinarea volumului anual de lucrări,
• elaborarea schemei procesului tehnologic de reparare,
• stabilirea regimului organizatoric de lucru în atelier,
• calculul indicilor tehnico-economice ai unităţii,
• determinarea suprafeţelor tehnologice şi auxiliare şi a necesarului de utilaje,
• calculul energetic al unităţii,
• stabilirea planului general de organizare tehnologică a unităţii cu sectorizarea interioară a acesteia,
• întocmirea desenelor de execuţie.
Compartimentele de reparare a instalaţiei hidraulice au ca scop scoaterea în evidenţă a defecţiunilor şi a tehnologiilor de recondiţionare.
Echipamentul hidraulic al tractoarelor şi utilajelor agricole devine tot mai complex pe măsură ce noile descoperiri, din tehnica agricolă, apar pe piaţă, se înmulţeşte cu noi elemente sau îmbunătăţiri ale confortului.
Defectele care apar la subansamblurile echipamentului hidraulic sunt de două categorii: mecanice şi hidraulice. Defectele mecanice se referă la uzura sistemelor mecanice de transmitere a mişcărilor, comenzilor, comutărilor, la apariţia unor fisuri sau spărturi, la deteriorarea filetelor şi slabirea arcurilor. Se remediază după caz, prin refacerea dimensiunilor iniţiale sau prin încadrarea în cote de reparaţii. Defectele hidraulice se referă la întreruperea conductelor de presiune, la pierderi de presiune datorită neetanşărilor corespunzătoare, la deteriorarea capetelor de cuplare, la modificarea parametrilor uleiului aflat sub presiune faţă de valorile nominale. Comparativ cu defecţiunile mecanice, cele hidraulice necesită pentru evidenţiere şi reglare o aparatură specializată, precum şi calificarea adecvată a celor care le manevrează. Indiferent de tipul defecţiunii, după recondiţionare trebuie făcută o verificare funcţională pe standul de probă.
La tractoare şi maşini agricole echipamentul hidraulic serveşte la acţionarea maşinilor unelte agricole şi la pornirea motorului.
Din punct de vedere al tehnologiilor de reparaţii şi al organizării compartimentului pentru verificarea, reglarea şi repararea echipamentului hidraulic, componentele acestuia se împart în următoarele categorii: pompă de distribuţie şi cilindrii receptori, servomotor hidraulic, instalaţia de frânare, mecanismul de suspendare.
1.3.9 Norme de tehnica securităţii muncii şi PSI în compartiment
La instalaţia de verificat instalaţia hidraulică, va lucra doar personal bine instruit.
Instalaţiile hidraulice grele se vor manevra numai cu ajutorul instalaţiei de ridicat şi transport, dotate cu dispozitive de prindere corespunzătoare pentru fiecare tip de instalaţie hidraulică care se doreşte a fi manipulată.
Evacuarea uleiurilor din instalaţia hidraulică trebuie să se facă prin pompare în instalaţii adecvate, evitându-se folosirea mijloacelor manuale (găleţi, tăvi), iar personalul care lucrează la instalaţiile de spălare trebuie să poarte echipament de protecţie, adecvat soluţiilor chimice şi uleiurilor folosite.
Cablurile cu ajutorul cărora se manevrează instalaţia hidraulică în/din baia cu apă, trebuie verificate periodic conform normelor în vigoare.
Manometrul din componenţa instalaţiei de verificat instalaţia hidraulică trebuie verificat periodic, conform normelor de funcţionare.
Personalul care lucrează cu standul de verificat instalaţia hidraulică trebuie să cunoască şi să aplice toate normele de prevenire şi stingere a incendiilor necesare în cadrul instalaţiei.
Muncitorul trebuie să cunoască legislaţia, să-şi însuşească partea cei revine la nivelul profesiei sale şi a locului de muncă pe care îl deserveşte.
Evitarea accidentelor de muncă în compartimentul reparare instalaţie hidraulică impune cunoaşterea amănunţită şi respectarea regulilor de protecţie a muncii:
- Este interzis a se efectua remedieri, reglaje sau întreţineri în timpul funcţionării acestora;
- Datorită pericolului electrocutării în cazul maşinilor electrice, sau folosit STAS următoarele:
- STAS 6119-69 pentru executarea prizelor de pământ;
- STAS 6616-68 pentru legare la nul;
- STAS 2617-72 pentru protecţie împotriva electrocutării.
II.2. TEHNOLOGIA DE RECONDIŢIONARE
I. Uzura danturii roţilor dinţate z = 22 dinţi, z = 15 dinţi
II. Uzura canelurii în evolventă z = 12 dinţi
1. Procedeul de recondiţionare:
• Fierare şi prelucrare specifică, urmată de cementare şi călire.
2. Operaţii tehnologice cu fazele şi regimurile de lucru:
• Se degresează suportul cu soluţie de sodă caustică la temperatura de 80… 85ºC, urmată de spălare şi limpezire.
• Se sablează piesa folosind o instalaţie de sablat cu alice metalice, rugozitatea necesară fiind RA = 12,5 µm, timp de 20 de minute.
• Se încarcă piesa prin fierare.
• Mortezare cu cuţit profilat utilizându-se pe şepingul S425.
• Rectificare de finisare a dinţilor.
• Cementare.
• Călire.
3. Utilaje, SDV - uri şi AMC - uri verificatoare:
• lupă de 10 dioptrii,
• şubler pentru caneluri,
• micrometru cu talere de la 0... 25 [mm]
• instalaţie de degresare,
• instalaţie de sablare,
• instalaţie de fierare,
• maşină de rectificat,
• şeping.
• instalaţie pentru tratament termic.
4. Control tehnic de calitate:
• se verifică înscrierea în toleranţele funcţionale şi de formă,
• se verifică rugozitatea suprafeţei,
• se verifică piesa prin montare la rece cu piesa conjugată.
III. Uzura fusurilor pentru rulmenţi: Ф40j6, Ф35h6
1. Procedeul de recondiţionare:
• Încărcare prin cromare dură şi rectificare la cota nominală.
2. Operaţii tehnologice cu fazele şi regimurile de lucru:
• Se degresează arborele cu soluţie de sodă caustică la temperatura de 80… 85ºC, urmată de spălare şi limpezire.
• Se sablează piesa folosind o instalaţie de sablat cu alice metalice, rugozitatea necesară fiind RA = 12,5 µm, timp de 20 de minute.
• Se încarcă piesa prin cromare dură.
• Rectificare cilindrică exterioară de finisare la cota nominală, pe maşina de rectificat universală RU350, folosind următorul regim de lucru: , avansul 1/3 din lăţimea pietrei.
3. Utilaje, SDV - uri şi AMC - uri verificatoare:
• şubler,
• ceas comparator,
• instalaţie de degresare,
• instalaţie de sablare,
• instalaţie de cromare (baie de hidroliză),
• maşină de rectificat universală RU350.
4. Control tehnic de calitate:
• se verifică înscrierea în toleranţele funcţionale şi de formă,
• se verifică rugozitatea suprafeţei,
• se verifică dacă muchiile ascuţite au fost teşite.
IV. Ruperea sau fisurarea arborelui
Nu se recondiţionează.
