Pelerinajele in interes turistic sau religios au devenit tot mai populare in ultimii ani. Manastirile au devenit independente, ele sustinandu-se din comertul cu produse bisericesti (mir, icoane, tamaie, carti religioase, fructe, vin din productie proprie etc), dar si din cazarea pelerinilor in modestele lor chilii.
Pe langa manastirile din aceasta zona, nordul Moldovei ofera nenumarate obiective turistice naturale (muntii Bistritei,Muntii Calimani, Bargau, Ceahlau, Codrii Pacanilor,gradini zoologice, lacuri de acumulare, etc.), dar si istorice si de arta (manastirea Birnova, Agapia, Dragomirna, Dobrovat, Varatec, etc)
Nu este insa suficient ca o zona sa fie spectaculoasa in sine. Ea trebuie promovata prin valorificarea, prin scoaterea in evidenta a bogatiilor sale. Desi ar putea parea o exprimare brutala, produsul turistic devine o marfa supusa comercializarii. Clientii la randul lor cumpara produsul si ajunge astfel sa se bucure de ex de un peisaj de exceptie, de un hotel modern, etc. De la aceasta conceptie pleaca toate agentiile de turism care isi perfectioneaza in mod continuu politicile si strategiile de marketing, analizand preturile, costurile, cererile si evident, eficienta.
Pentru a sintetiza esenta temei propusa spre analiza, referatul are o prezentare in Power Point cu 30 de slide-uri.
Extras din referat:
“Mijloace de promovare
Particularităţile produsului turistic determină utilizarea unor mijloace specifice de promovare care se împart în două categorii:
• mijloace de promovare care atrag turistul către firmă. Rolul acestora este de a asigura o informare cît mai exactă şi cât mai completă asupra produsului turistic, pentru a genera dorinţa de cumpărare. Dintre aceste mijloace amintim: reclama, publicitatea gratuită, organizarea de întâlniri, concursuri, expoziţii;
• mijloace de promovare care stimulează revenirea (fidelizarea) turiştilor. Rolul acestora este de a confirma în totalitate informaţiile difuzate prin cataloage, broşuri, reviste, anunţuri, filme publicitare, informaţii care trebuie să se concretizeze în vânzări. În această categorie intră promovarea la locul vânzării, comportamentul personalului de vânzare, promovarea prin organizaţiile de turism din întreprinderi şi firme.
Criteriul de delimitare a celor două mijloace de promovare nu este foarte riguros. Astfel, punerea în valoare a mijloacelor de promovare la locul vânzării este posibilă numai dacă acestea sunt subiectul unor anunţuri de reclamă difuzate prin mijloace de comunicaţie în masă.
Pentru conducerea departamentului de vânzări este foarte importantă determinarea contribuţiei fiecărui mijloc de promovare la creşterea desfacerilor şi, pe această bază, alegerea celor mai eficiente mijloace de promovare (se folosesc, în acest scop, indicatori cum sunt audienţa anunţurilor de reclamă şi numărul de consumatori care au recepţionat mesajul transmis).
Campaniile de promovare şi de publicitate sunt realizate la iniţiativa a doi agenţi economici diferiţi, ale căror interese sunt complementare8:
• agenţiile de turism din ţara de destinaţie (care sunt în administrarea Ministerului Turismului sau a colectivităţilor locale), care se ocupă de programele de informare şi de promovare comercială pentru ţările sau locurile de destinaţie, deci promovarea instituţională;
• tour-operatorii şi agenţiile de turism distribuitoare, care realizează campaniile de promovare şi publicitate
Sinergiile, între promovarea instituţională şi promovarea comercială, pot fi considerabile când produsele turistice sunt orientate spre destinaţii pentru care organizaţiile publice de turism realizează acţiuni de promovare. În acest caz, tour-operatorii şi agenţiile de turism distribuitoare cooperează cu acestea, pentru a-şi asigura succesul pe destinaţia respectivă. Această cooperare este esenţială pentru asigurarea unei creşteri constante şi susţinute a sosirilor de turişti.
Unele acţiuni de promovare pot antrena confuzii şi dificultăţi între instituţiile publice şi profesionişti. Aşa se întâmplă în cazul în care instituţiile publice de turism finanţează direct broşurile comerciale editate de tour-operatori şi care nu prezintă decât propriile lor produse. De asemenea, anumite instituţii finanţează operatori şi nu ansamblul destinaţiilor. “