2.2. PHP
PHP este una dintre cele mai interesante tehnologii existente in prezent. Deoa¬rece imbina caracteristici dintre cele mai complexe cu simplitatea in utilizare, PHP a devenit rapid un instrument de frunte pentru dezvoltarea aplicatiilor in Web. Totusi, spre deosebire de alte instrumente populare pentru dezvoltarea aplicatiilor Web, cum este Perl, PHP este un limbaj de programare comod pentru incepatori, chiar si pentru cei care nu au mai desfasurat activitati de programare in trecut.
Ca si alte limbaje de scripting pentru Web, PHP permite furnizarea unui continut Web dinamic, adica un continut Web care se modifica automat de la o zi la alta sau chiar de la un minut la altul. Continutul Web este un element important in sustinerea traficului unui site Web; de regula, vizitatorii nu vor mai reveni la o pagina Web care contine aceleasi informatii ca si cele prezentate la ultima vizita.
Mai mult, spre deosebire de limbajele de scripting, precum JavaScript, PHP ruleaza pe serverul Web, nu in browserul Web. In consecinta, PHP poate obtine accesul la fisiere, baze de date si alte resurse inaccesibile programului JavaScript. Acestea constituie bogate surse de continut dinamic.
Un script PHP poate fi foarte simplu sau foarte complex. Totusi, crearea chiar si a unui script PHP complex este extrem de simpla, necesitand numai un editor de texte obisnuit.
Pentru a crea scripturi PHP, majoritatea programatorilor PHP folosesc un editor de texte obisnuit. Sub Microsoft Windows, se foloseste frecvent programul Windows Notepad. Se poate totusi folosi WordPad sau chiar un procesor de texte, precum Microsoft Word. Totusi, trebuie sa fie salvat scriptul sub forma de document text; in caz contrar, fisierul script contine informatii de formatare care vor deruta serverul PHP.
Pentru utilizatorii ce folosesc UNIX sau Linux, se pot crea scripturi PHP folosind un program precum vi, emacs sau pico. Programul in sine nu conteaza, atata vreme cat poate crea fisiere text ASCII.
2.2.1. Scrierea scheletului programelor PHP
Fiecare program PHP include doua linii speciale, care indica serverului PHP ca textul cuprins intre cele doua linii este alcatuit din instructiuni PHP.
Unele editoare de texte, precum HomeSite al firmei Allaire, asigura colorarea elementelor de sintaxa si alte caracteristici care vin in sprijinul programatorilor PHP, precum manualele on-line si constructorii de expresii.
Cateva caracteristici importante ale limbajului PHP:
• Numele fisierului trebuie sa fie alcatuit numai din caractere minuscule, cifre si liniute. Utilizarea spatiilor si a altor caractere este interzisa.
• Extensia numelui fisierelor trebuie sa fie . php.
Crearea datelor de iesire pentru un browser Web
Programele PHP executa trei categorii de operatii elementare:
• Obtin date de la un utilizator.
• Executa prelucrari ale datelor, respectiv obtin accesul la datele stocate in fisiere si baze de date si le manipuleaza.
• Afiseaza date astfel incat un utilizator sa le poata vizualiza.
Primele doua operatii sunt oarecum mai dificil de realizat decat cea de-a treia. Totusi, afisarea datelor astfel incat acestea sa fie vizibile utilizatorului este o operatie foarte simpla.
Parantezele si ghilimelele duble se folosesc pentru delimitarea unei expresii de tip text.
In afara de a furniza nume descriptive fisierelor care contin scripturile PHP, trebuie inclus in fiecare script atat comentarii care sa permita unui cititor sa determine cu usurinta utilitatea scriptului, cat si alte informatii referi¬toare la script.
Un comentariu incepe cu doua caractere slash, urmate de un spatiu. In continuare, linia contine comentariul dumneavoastra, care poate include orice caractere doriti, inclusiv caractere speciale.
Pentru a incepe un comentariu alcatuit din mai multe linii, se folosesc caracterele /*, iar pentru a incheia comentariul caracterele */. Intre cele doua perechi de caractere, se poate scrie orice text, folosind oricate linii.
2.2.2. Elementele constructive ale limbajului PHP
Numere si siruri
Programele de calculator manipuleaza datele, care reprezinta informatii. Progra¬mele PHP folosesc doua categorii principale de date: numere si siruri. Numerele sunt compuse mai ales din cifre, in timp ce un sir poate contine orice caracter, inclusiv cifre, litere si simboluri speciale.
Decizia privind modul de stocare a datelor este importanta, in mod caracteristic, datele se stocheaza sub forma de numere atunci cand se doreste executarea unor operatii matematice asupra datelor, deoarece numerele sunt stocate intr-un mod care permite efectuarea de calcule. Pe de alta parte, sirurile sunt stocate folosind o modalitate care faciliteaza intelegerea lor de catre operatorul uman. Datele trebuie stocate sub forma de siruri daca formatul acestora nu este numeric sau daca doriti ca operatorul uman sa fie capabil de a introduce sau de a vizualiza datele. Practic, se poate asimila numerele cu un mod de stocare a datelor in interiorul calculatorului, in speta un format intern. Sirurile se pot asimila unui mod de stocare a datelor in afara calculatorului, in speta un format extern.
Numere
PHP foloseste doua categorii de numere: intregi si duble. Numerele intregi repre¬zinta numerele fara parte fractionara folosite la numarare, plus zero si numerele negative. Cu alte cuvinte, in PHP termenul de intreg are aceeasi semnificatie ca si in matematica. De exemplu, numarul 100 poate fi reprezentat in PHP sub forma de intreg. Numerele duble, spre deosebire de intregi, reprezinta valori numerice care pot include fractii zecimale, ca de exemplu 2,5. Numerele duble sunt sinonime cu numerele reale din matematica. Uneori, numerele duble mai sunt denumite si numere cu virgula mobila.
Deoarece PHP stocheaza numerele in calculatoare, care dispun de o cantitate limitata de memorie, numerele intregi si duble din PHP difera de omoloagele lor matematice prin aceea ca precizia lor este limitata, in general, numerele intregi sunt stocate sub forma de valori pe 32 de biti, ceea ce le limiteaza la domeniul cuprins intre -2.147.483.648 si 2.147.483.647 inclusiv. Totusi, unele calculatoare stocheaza numerele PHP intregi intr-un mod mai compact, limitand si mai mult domeniul de valori posibile.
In general, numerele duble sunt stocate folosindu-se formatul standard IEEE-64, care furnizeaza 64 de biti. Acest format va permite sa stocati valori care pot merge pana la 1,8 x 10 la puterea 308 sub forma de numere duble si furnizeaza aproximativ 14 cifre dupa punctul zecimal (sau cifre semnificative) de precizie.
Scrierea numerelor PHP este simpla. Un intreg PHP se obtine prin scrierea cifrelor care ii alcatuiesc valoarea. Daca valoarea este negativa, se scrie un semn minus imediat la stanga numarului.
Un numar PHP dublu se scrie cu ajutorul unei serii de cifre, plasand un punct zecimal la locatia adecvata. Ca in cazul intregilor PHP, daca valoarea este negativa, se scrie un semn minus imediat la stanga numarului. De asemenea, din nou similar cu numerele PHP intregi, trebuie sa evitati a scrie spatii sau virgule ca parte a unui numar dublu.
Cand se scrie numere duble foarte mari sau foarte mici, se poate folosi o forma speciala, care arata astfel: 2.3e4. Numarul plasat dupa litera e determina inmultirea cu 10 la puterea data de numarul respectiv a numarului plasat anterior literei respec¬tive.
Siruri
Spre deosebire de intregi si de numere duble, care contin cu precadere cifre, sirurile pot contine orice caracter. Ca atare, sirurile sunt utile pentru stocarea datelor care nu pot fi calculate, precum nume si adrese.
De asemenea, sirurile pot fi utilizate pentru stocarea datelor numerice. Repre¬zentarile sub forma de numere intregi si duble sunt folosite, in general, numai in interiorul calculatoarelor; de regula, datele sunt introduse in calculatoare si afisate de catre acestea sub forma de siruri.
Pentru a specifica un sir in PHP, caracterele care alcatuiesc sirul sunt incluse intre ghilimele duble.
PHP faciliteaza includerea in siruri a unor caractere speciale, precum caracterele de salt la linie noua sau retur de car, prin furnizarea de secvente escape care reprezinta caractere speciale. Iata secventele escape folosite in PHP:
\\\\n salt la linie noua
\\\\r retur de car
\\\\t caracter de tabulare pe orizontala
\\\\\\\\ backslash
\\\\$ simbolul dolarului
\\\\” ghilimele duble
Valori literale si variabile
Categoriile de valori despre care ati invatat pana acum se numesc valori literale. Deseori, este convenabil sa atribui un nume unei valori, similar procedeului comun folosit in algebra. O valoare cu nume se numeste variabila, deoarece este posibila modificarea valorii asociate numelui. Prin contrast, o valoare literala este fixa.
Desi se pot folosi litere majuscule sau minuscule in numele variabilelor, diferenta dintre literele scrise cu majuscule si cele scrise cu minuscule este importanta. Variabila denumita $A nu este una si aceeasi cu variabila $a.
Numele variabilei este urmat de un semn egal (=), care identifica instructiunea ca fiind o instructiune de atribuire. Semnul egal este urmat de valoarea care urmeaza a fi atribuita variabilei. Caracterul punct si virgula (;) marcheaza sfarsitul instructiunii.
Ca o valoare literala, o variabila poate avea o valoare de tip intreg, dublu sau sir. Forma valorii unei variabile se numeste tipul variabilei. Tipul unei variabile se poate modifica daca atribuiti variabilei o valoare de un tip diferit fata de cel al valorii curente a variabilei.
Deseori este convenabila stocarea mai multor valori intr-o variabila. O asemenea variabila se numeste tablou, iar valorile individuale se numesc elementele tabloului. Variabilele care au o singura valoare se numesc scalare. Pentru a fi posibil accesul individual la fiecare element al unui tablou, fiecare element are o cheie asociata. Se poate asimila numele unui tablou cu numele de familie al tuturor elementelor sale. Similar, cheia unui element este echivalenta cu numele de botez al elementului respectiv. Combinatia intre numele tabloului (numele de familie) si valoarea unei chei (numele de botez) identifica un element al tabloului.
Pentru a crea un tablou, se atribuie unui element al tabloului o valoare si o cheie.
CUPRINS:
Capitolul I
Cuvant inainte
Capitolul II
Introducere
2.1. Cum si cand a aparut INTERNET-ul?
Capitolul III
Date teoretice
3.2. PHP
3.2.1. Scrierea scheletului programelor PHP
3.2.2. Elementele constructive ale limbajului PHP
3.3. HTML
3.4. FoxPro
3.4.1. Date generale
3.4.2. Tipuri de date, functii referitoare la fiecare tip in parte
3.4.3. Crearea unei baze de date
3.4.4. Manipularea structurii unei baze de date
3.4.5. Vizualizarea continutului unei baze de date
3.4.6. Adaugarea de inregistrari la o baza de date
3.4.7. Modificarea continutului unei baze de date
3.4.8. Stergerea inregistrarilor dintr-o baza de date
3.4.9. Manipularea campurilor unei baze de date
3.4.10. Accesul la inregistrari
Capitolul IV
Mod de lucru
Capitolul V
Concluzii
Bibliografie
