Referat Componenta Hardware A Unui Pc

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 13 Iulie 2022

Descriere Referat

COMPONENTA  HARDWARE  A  UNUI  P.C.
  Componenta  hardware  a  unui  computer  personal  este  reprezentatã  de
catre  structura  fizicã (care  se  poate  vedea) . Un  computer  IBM-PC  este  compus  din  unitatea  centralã , periferice  şi memorie .
Placa de bazã O componentã determinantã pentru un calculator personal este placa principalã, denumitã şi placã de bazã. Placa de bazã a sistemului este de fapt o placã de circuite imprimate multistratificat denumite PCB (Printed Circuit Board). Placa fizicã este de fapt o impreunare de mai multe straturi subţiri fiecare conţinand circuitul necesar conectãrii diferitelor componente  ale placii. Ea controleazã şi optimizeazã toate transferurile de date dintre CPU(Central Procesing Unit) si periferice. Ea conţine magistralele, chipsetul, BIOS-ul(Basic Imput/ Output System) şi porturile pentru tastaturã, seriale, paralele, PS2, USB, şi gãzduieşte CPU-ul şi uneori cache-ul L2/L3, memoria internã de bazã, plãcile I/O(Imput/Output), controlere FDD(Fixed/Floppy Disk Drive), discurile IDE(Integrated Device Electronics) şi SCSI(Small Comuter System Interface) şi plãcile de tip Plug-In etc
        Placa de bazã este consideratã de mulţi numai un suport pentru celelalte componente ale calculatorului, dar de fapt este una din cele mai importante componente ale PC-ului, având un rol în asigurarea stabilitãţii şi performanţele unui calculator pentru ca fiecare componentã harware, începând cu procesorul şi terminând cu tastaura şi imprimanta, foloseşte în funcţionarea sa una sau mai multe componente care rezidã pe motherboard. De asemenea comunicaţiile între toate componentele existente în calculator(placa de reţea, placa video, procesor, memorie etc.) sunt asigurate prin intermediul plãcii de bazã. Ea controleazã şi optimizeazã toate transferurile de date dintre CPU şi periferice. Ea gazduieşte de asemenea CPU-ul şi uneori cache-ul L2/L3, chipestul, BIOS-ul memoria de bazã, cipurile de I/O, porturile pentru tastaturã, seriale, paralele, PS/2, USB, controlere pentru FDD, discurile IDE şi (SCSI) şi plãcile de tip plug-in(ISA, PCI, AGP).
        Fiecare componentã din sistem comunicã cu un controler care transferã date spre şi dinspre memoria sistemului de unde procesorul le poate poate accesa. Acestea includ hard discuri, floppy discuri, CD-uri, imprimante, mouse, tastatura, monitor, CD-RW, DVD, DVD-RW etc.
       În plus faţã de circuitele de control, alte componente de pe placa de bazã sunt fie socket-uri(sloturi în care se introduce procesorul), ştechere şi pini pentru conectarea componentelor, cabluri şi fire sau componente care genereazã semnalul de tact sau regleazã tensiunea la diverşi conectori.

Structural pe placa de bazã se afla urmatoarele componente:
- sloturile sau sochet-urile procesorului;
- soclurile de memorie;
- memoria cache sau socluri de memorie cache;
- sloturile magistralei I/O(Imput/Output);
- cipurile care formeazã chipset-ul;
- conectorii electrici;
- controler de tastaturã;
- cip de memorie CMOS şi ceas în timp real;
- componenta BIOS;
- controler super I/O;
- baterie;
- jumperi; DIP switch-uri ;
- porturi şi conectori;
- pinii conectori interni..
        Chipset-ul este cea mai importantã componentã a plãcii de bazã. Este în general format din câteva cipuri principale, uşor de identificat  fiind cele mai mari cipuri de pe placa de bazã, excepţie fãcând procesorul.
        Aceste circuite logice controleazã transferul de date dintre procesor, cache, magistrale de sistem, periferice, etc. din moment ce transferul de date are o aşa mare importanţã în calcule şi în performanţa multor componente ale calculatorului, chipset-ul este una din puţinele componente care are un mare impact asupra calitãţii, caracteristicii şi vitezei sistemului.

Componentele unui chipset modern sunt:
- Northbridge – se referã la principalul circuit de control al magistralei cum ar fi memoria cache, memoria principalã şi controller-ul magistralei PCI. Northbridge poate avea mai mult decat un singur chip. Întregul ansamblu este denumit dupã numerele chipu-lui principal.
- Southbridge – caracterizeazã controller-ele periferice, EIDE sau porturi seriale. Southbridgeare de obicei un singur chip şi are avantajul cã se poate folosi şi cu alte tipuri de chipset-uri.
       Ideal ar fi ca placa de bazã sã aibã incluse cât mai multe controlle-re standard şi interfeţe(cu excepţia circuitelor video). O placã de bazã ar trebui sã aibã un controller intern pentru dischete care sã admitã unitãţi de 2,88 MB, interfaţa internã EIDE, numitã şi Fast ATA, cu conectori primari şi secundari de magistralã locala PCI sau VL-Bus, doua porturi seriale interne de mare vitezã şi un port paralele intern conform standardelor EPP şi ECP. Ar trebui sã aibã şi un port intern pentru mouse PS/2 , deşi tot atât de bine ar folosi şi un port USB(Universal Serial Bus) şi de asemenea un port SCSI intern conform standardului ASPI(Advanced SCSI Programing Interface).
Componenta BIOS(Basic Imput Outpud System) pe scurt toate programele care se aflã în memoria ROM a PC-ului se numesc extensie BIOS.
        BIOS-ul include şi programul de setare CMOS care reţine informaţii despre:
- datã;
- timpul de afisaj instalat;
- numãrul de hard discuri instalate, etc.;
Unitatea  centralã coordoneazã  activitatea  intregului  sistem de  calcul  şi  este  formata  din : unitatea  aritmeticã  şi  logicã , unitatea  de comandã  şi  control , registrii  interni  şi  orologiul. Unitatea  Aritmeticã  si  Logicã  efectueazã , dupa  cum  sugereaza  şi  numele sãu , operaţiile  aritmetice  şi  logice  elementare , operanţii  fiind  numere  binare. Unitatea  de  comandã  şi  control  incarcã  instrucţiunile  programului , le decodificã  in  vederea  execuţiei , culege  semnalele  de  stare  emise  de  celelalte componente  ale  sistemului  şi  emite  semnale  de  comandã  cãtre  componentele sistemului  de  calcul .
        Registrii  interni  sunt  elemente  de  memorare  incluse  in  unitatea  centralã  din  considerente  de  reducere  a  timpului  de  execuţie , pentru  a  pãstra temporar  rezultatele  intermediale  ale  calculelor. Orologiul  intern  este  un  element  generator  de  semnal , care  ajutã  la sincronizarea  funcţionãrii  componentelor  fizice  ale  sistemului  de  calcul. Deoarece  de  ritmul  imprimat  de  acest  orologiu  depinde  şi  funcţionarea altor  componente , nu  numai  a  componentelor UC , el  este  considerat  o unitate  distinctã, neintegratã  unitaţii  centrale .
          Pentru  a  putea  prelucra  informatia  in  calculator , acesta  trebuie  codificatã   numeric  şi  depozitatã   intr-un  bloc  special , numit  memorie. Existã  doua  tipuri  de  memorie : memorie  ROM  şi  memorie  RAM . Memoria  ROM ( Read-Only  Memory - memorie  accesibilã  numai  la  citire , nu  şi  la  scriere ) rãmâne  nemodificatã  la  dispariţia  tensiunii  de  alimentare . Este  o  memorie  rezidualã , nevolatilã .
          Memoria  interna  este o componentã hardware foarte importantã a calculatorului, fiind suportul pe care se stocheazã date, atât cele folosite în mod curent cât şi cele de care vom avea nevoie mai târziu. 
Memoria internã este o scuccesiune de locaţii(de memorie) câte un numãr numit de adresa(de memorie).

Pe placa de bazã sunt conectate urmatorele tipuri de memorie:
- memorie RAM CMOS(Complementary Metal Oxid Semiconductor);
- memoria ROM(Read Only Memory);
- memoria RAM(Random Acces Memory);
        Sunt douã tipuri cosacrate de memorie internã RAM(Random Access Memory) şi ROM(Read Only Memory).
Memoria  RAM ( Raddom  Access  Memory)  se  foloseşte  ca  memorie  operativã  pentru  stocarea  temporarã  a  datelor  şi  programelor  aflate  in  execuţie la  un  moment  dat . Conţinutul  acestor  memorii  se  pierde  la  deconectarea sistemului  de  la  reţea , deci  este  o  memorie  volatilã .
      Capacitatea  memoriei  reprezintã  volumul  maxim  de  informaţie  care poate  fi  inmagazinat  in  memorie  la  un  moment  dat . Capacitatea  memoriei  RAM  este  un  alt  parametru  al  performanţei unui  computer . Posibilitatea  de  a  rula  programe  mai  complexe  creşte direct  proporţional  cu  memoria  P.C.-ului .
        Capacitatea  minimã  a  memoriei  RAM  necesarã  pentru  a  rula  sistemul  de  operare  Windows  95  este  de  8 MB . Se  recomandã  totuşi  folosirea  a  16 MB  RAM . Memoria  se  organizeazã  pe  unitãţi  de  memorare  a  informaţiei, numiţi  biţi. 
        Cuvântul <bit> reprezintã  o  prescurtare  a  expresiei  engleze <binarydigit> (cifrã  binarã) . Biţii  sunt  asemãnãtori  cu  cele  zece  cifre  ale  sistemului  de  numeraţie  zecimal , dar  nu  au  decât  doua  valori  distincte ( 0 şi 1 ) , adicã  sunt  elemente  ale  sistemului  de  numeraţie  binar . Un octet  ( byte  in  limba  englezã )  reprezintã  o  colecţie  de  8  biţi . Octeţii reprezintã  unitatea  de  masurã  a  datelor  din  calculator , cât  şi  a  capaci- tãţii  de  stocare  a  unui  disc  sau  a  unei  dischete . Fiecare  octet  reprezintã un  caracter  din  text . Multiplii  octetului  sunt  puteri  ale  cifrei <2> .
        Memoria cache este un tip de memorie RAM, cu o viteza mult mai mare de acces la informaţie, viteza datã de modul de construcţie(fiecare element de memorie fiind o individualitate fizicã – cache). Aceastã memorie este mult mai scumpã decât celelate memorii este folositã în mod curent de procesor ca memorie de lucru curentã sau ca o interfaţã între procesor şi alte tipuri de memorie sau alte componente hardware. Uneori o singurã zonã de memorie cache nu este suficientã pentru a face faţã capacitãţilor procesorului şi atunci se foloseşte înca o zonã de memorie cache, numitã şi de nivel 2.

Zonele de memorie internã instalate pe un PC modern sunt urmatoarele:
- zona de memorie convenţionalã(de bazã);
- zona de memorie superioara(UMA);
- zona de memorie înaltã(HMA);
- memoria extinsã;
- mamoria expandatã;
- memoria RAM video;
- memoria ROM pentru adaptoare şi memoria RAM cu destinaţie specialã;
- componentã ROM BIOS de pe placa de bazã;
      Memoria externa are  rolul  de  a  depozita  pentru  lungi  perioade  de timp  informaţia , conţinutul  acesteia  fiind  nevolatil . Este  formatã  din  suporturi  de  memorare , unele  fiind  amovibile , ca  banda  magneticã , floopy  discul, discul optic  si  discul  compact , altele  fiind  fixe , ca  discul  tip  Winchester  sau hard-discul . Datoritã  noilor  tehnologii  de  prelucrare  şi  digitizare  a  informaţiei  tiparite  sau  desenate ( prin  scanare ) chiar  şi  hârtia  se  poate  considera un  suport  de  memorare  extern , însã  gradul  de  automatizare  a  operaţiilor legate  de  imprimare şi  scanare  este  mai  scãzut  şi  de  aceea  se  considerã doar  mediu  extern , fara  rol  de  memorare  automatã.
Memoria externã este formatã din urãmtoarele componente: FDD, HDD, CD-ROM, CD-RW, DVD-ROM, DVD-RW.
Perifericele  de  bazã  sunt : monitorul , tastatura , mouse-ul , dispozitivele  de  imprimare , scanner-ul , fax-modem-ul  şi  panoul  central .
        Monitorul  este  echipamentul  de  ieşire  principal  pentru  un  P.C. El  permite  vizualizarea  informaţiilor  necesare  dialogului  dintre  utilizator  şi calculator . Exista  mai  multe  tipuri  de  monitoare :  monitoare  monocrome  şi monitoare  colore .
        Fiind partea din calculator la care se priveşte cel mai mult, fiind cea mai scumpã piesã dintr-un calculator uzual şi fiind şi cel mai mare consumator de energie electricã din calculator, monitorului va trebui sã i se acorde o atenţie specialã.
     Subsistemul video al unui calculator personal constã în douã componente principale: monitorul(afişajul video) şi adaptrorul video(numit şi placã video sau placã graficã).
       Monitorul este, desigur, afişajul aşezat deasupra, lângã sau în interiorul calculatorului. Ca orice  dispozitiv aferent calculatoarelor, monitorul necesitã o sursã de intrare. Semnalele care ajung la monitor provin de la partea video  a circuitelor electronice din interiorul calculatorului. Unele sisteme cum ar fi IBM PS/2, conţin aceste circuite pe placa de bazã. Totuşi majoritatea calculatoarelor folosesc o placã separatã, care se cupleazã la unul dintre conectorii pentru extensii. Plãcile de extensie care produc semnale video se numesc plãci video, adaptoare video sau plãci grafice.
        Pixelul este elementul unitate al afişãrii la un moment dat din punctul de vedere al plãcii video este caracterizat de coordonatele pe orizontalã şi verticalã ale poziţiei pe care el o are într-un cadru de afişare. Nu existã pe ecranul monitorului nici un obiect fizic real care sã poatã fi numit pixel, el existã doar în memoria plãcii video.
        Primele generaţii de monitoare au fost de tip digital, primind de la calculator toatã informaţia necesarã afişãrii sub formã de semnale TTL. Din cauza multiplelor limitãri introduse, cum ar fi numãrul redus de culori disponibile pentru afisare, au apãrut monitoarele analogice, realizate în mai multe variante constructive. Acestea au rezolvat problema nuanţelor de afişare, fiind  capabile sã genereze un numãr nelimitat de nuanţe. De asemenea s-a diversificat oferta de ecrane, perfecţionându-se tehnologiile cristalelor lichide plasmã şi altele. 
Descarca referat
  • Specificatii Referat Componenta Hardware A Unui Pc :

    • Tema: Componenta Hardware A Unui Pc
    • Tip de fisier: doc
    • Numar de pagini: 11 pagini
    • Nivel: Facultate
    • Descarcari: 0 descarcari
    • Accesari: 282 accesari
    • Nota: 10.00/10 pe baza a 1 comentarii.
    • Pret: 2 Monede
    • Pret aproximativ in lei: 8 RON (pretul variaza in functie de modalitatea de plata aleasa)
      Disponibilitate: In stoc! Comanda-l acum!
    • Taguri: computer, componenta, utilizare, structura,