Extrem de atragatoare prin ineditul si misteriosul lor aer, prin accesibilitatea lor redusa, prin fauna deosebita, pesterile sunt un loc destinat in special celor care iubesc spectaculosul, ineditul. Departe de a mai fi copii, iubim totusi si ascultam fascinati, cu mare interes povestile despre formarea pesterilor, despre formele de viata care exista in aceste locuri. Curiozitatea ne-a dus adesea in tot felul de locuri, mirifice, care fac orice vacanta una de neuitat. Simpli turisti, dar si minerologi, speologi, istorici, fotografi se bucura de fiecare bucatica din aceste capodopere ale naturii.
Subteranul este o necunoscuta pe care foarte multi dintre noi am dori s-o descoperim si gratie pesterilor avem acum aceasta sansa. Pesterile au servit drept adapost omului preistoric. Sute de mii de ani in care apa de infiltratie a ros in continuu roci solubile, dand nastere unor minunate tuneluri naturale. Formatiuni de tot soiul isi gasesc aici adapostul: stalactite, stalagmite, pisolite, etc. Aceste concretiuni nu sunt uniforme, ele gasindu-se sub fel de fel de forme ciudate. Culorile lor diferite adauga un plus de frumusete intregului peisaj, adesea pigmentat si de cate un lac subteran.
Exista in lume intregi retele de galerii, intinse pe sute de kilometri, cea mai mare fiind Mammoth Cave Flint Ridge din Statele Unite.
Referitor la animalele din pesteri, acestea se numesc cavernicole si sunt desigur adaptate la intuneric, cu aripi scurte sau chiar fara aripi. Vorbim in acest sens despre pestii orbi, despre salamandra oarba, de foarte multe tipuri de nevertebrate (paianjeni sau coleoptere cavernicole) sau de renumitii lilieci.
Extras din referat:
“Speoturismul în Romania
Varietatea şi bogaţia atracţiilor turistice, naturale dar şi culturale şi istorice aduce România pe unele din primele locuri în Europa. Bogaţia şi complexitatea formelor de relief oferă exploratorului satisfacţii incredibile. Nici o rocă de pe Terra nu conferă peisajului atâta frumuseţe şi farmec precum calcarele.
În Carpaţii ce înconjoară Transilvania, cu deosebire în Carpaţii Meridionali şi în Munţii Apuseni, cununile strălucitoare de calcar îi împodobesc, dându-le un plus de semeţie şi mister. Mister pentru că ei încă ascund în adâncuri peşteri încărcate cu flori de
piatră, care aşteaptă să fie descoperite de speologi.
Teritoriul României, deşi nu are decât 4.500 km pătraţi ocupaţi de calcare, posedă formaţiuni carstice bogate şi variate şi peste 12.000 de peşteri inventariate pentru cadastrul naţional. O bună parte din cei peste 1000 km de galerii, puţuri şi sali, unele adevărate palate subterane cu geode de cristale de calcit şi mai rar de aragonit, altele adăpostind haotice îngrămădiri de bolovani de calcar, se află în Transilvania.
A opta parte din rezervaţiile şi monumentele naturii din România sunt reprezen- tate de peşteri. Procentul capătă proporţii şi mai semnificative dacă luăm în considerare faptul că ele reprezintă unele dintre obiectivele turistice cele mai atractive şi vizitate , dar şi cele mai fragile. Odată distruse nu se mai pot reface nici măcar în sute de ani, aşa cum, de pildă, se poate reface o pădure. Peşterile s-au format în sute de mii sau milioane de ani, în condiţii climatice care nu mai există azi pe Terra. Astfel, orice agresiune asupra lor duce la modificări ireversibile. Există în lumea speologică o mulţime de organizaţii şi cluburi de speologie. Prea puţine dintre ele şi-au propus să facă din conservare şi protecţie unele dintre obiectivele sale principale. Mediul speleal este unul dintre cele mai vulnerabile şi în goana zilnică pentru existenţă uităm acest lucru.
Speologia modernă în România a luat naştere încă din anul 1972, când speologii români se reunesc pentru prima dată într-un forum, numit "Speosport" organizat de Comisia Centrală de Speologie din cadrul Federaţiei de Alpinism, iar din anul 1994 există FederaţiaRomânădeSpeologie.
La ora actuală există foarte multe asociaţii ale speologilor, care, pe lângă practicarea speologiei, realizează proiecte importante ce au ca scop protecţia peşterilor şi a mediului carstic, senzibilizarea oamenilor asupra protejării lor.”
