Utilizarea cuvântului turist este consemnată abia în anul 1800. Consacrarea turismului ca activitate și evidențierea că atare sunt localizate spre sfârșitul sec al XIX-lea odată cu exploatarea apelor termale în țările europene.
Astfel, în 1883, în Elveția, un prim document oficial se referă la activitatea hotelieră, iar în 1896, E. Guyer Freuler publică studiul "Contribuții la o statistică a turismului", în care turismul este definit ca "un fenomen al timpurilor moderne, bazat pe creșterea necesității de refacerea sănătății și schimbare a mediului de cultivare a sentimentului de receptivitate față de frumusețile naturii - rezultat al dezvoltării comerțului, industriei și perfecționării mijloacelor de transport."
Unul dintre specialiștii consacrați în cercetarea fenomenului turistic este profesorul elvețian W.Hunziker care definește turismul prin "ansamblul relațiilor și fenomenelor ce rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afară locului de reședința, atât timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare.
Între specialiști de talie internațională, având contribuții meritorii la definirea turismului se remarcă R.Beretje și J.Krippendorf, opiniile lor subliniind ideea de călătorie pentru propria plăcere, dar și necesitatea includerii în conceptul de turism a industriei care concura la satisfacerea nevoilor turistului.
Punctele de vedere consemnate evidențiază faptul că turismul este un fenomen cu deosebită semnificație pentru economiile țărilor de referință ce a captat atenția teoreticienilor și practicienilor.
Clasificarea conceptului de turism presupune și definirea subiectului călătoriei, respectiv al turistului.
După A. J.Norval turistul este acea persoană care întră într-o țară străină pentru orice alt scop decât a-și stabili o reședința permanentă sau pentru afaceri și care cheltuie în țara în care se află temporar banii câștigați în altă parte.
Consiliul Societății Națiunilor a recomandat definirea turismului internațional că"acea persoană care călătorește pentru cel puțîn 24 de ore intr-o altă țară decât cea în care se află reședința să permanentă".
În 1953 Comisia de statistică a U.I.O.O.T definește și vizitatorul internațional care înseamnă "o persoană ce vizitează o țară, altă decât cea în care se află reședința să obișnuită, pentru orice alt motiv decât desfășurarea unei ocupații remunerare în interiorul țării pe care o vizitează".
Această definiție acoperă două categorii de vizitatori: turiști și excursioniști.
