Dreptul persoanei de a dispune prin testament de moştenirea sa, în conformitate cu prevederile legale, îşi are temeiul în existenţa dreptului de proprietate . Acest drept a fost recunoscut încă din antichitate . În dreptul roman, testamentul avea o mare importanţă , principiile sale fiind preluate în dreptul modern . Persoana fizică, în temeiul dreptului de dispoziţie, are posibilitatea de a dispune de soarta bunurilor sale nu numai prin acte juridice între vii, dar şi printr-un act de ultimă voinţă pentru timpul când nu va mai fi în viaţă, înlăturând în acest fel, aplicabilitatea normelor juridice care reglementează devoluţiunea succesorală legală pentru ipoteza în care persoana a încetat din viaţă fără a fi lăsat un testament valabil .