Rezumat: Obiectictivele propuse prin lucrarea „Contabilitatea și gestiunea stocurilor” sunt
cunoașterea criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească un element de activ pentru a se
încadra în categoria stocurilor, a modalităților de intrare a stocurilor în entitate, a
modalităților de ieșire a stocurilor din entitate, a modului in care sunt evaluate stocurile la
intrare, ieșire , inventariere și bilanț , a documentelor contabile care stau la baza
înregistrării în contabilitate a operațiilor ocazionate de stocuri, a modului în care pot fi
gestionate stocurile pentru ca firma să își poată continua activitatea în permanență . Un
element de activ este considerat stoc atunci când este deținut pe o perioadă mai mică de un
an, generează beneficii economice viitoare și are un cost credibil. Modalitățile prin care
stocurile intră în firmă sunt: achiziție , producție proprie, plus la inventar. Modalitățile prin
care stocurile ies din firmă sunt: vânzare, consum sau minus la inventar. Evaluarea
stocurilor se face: la intrare- la cost de achiziție sau de producție , la ieșire-prin metoda
FIFO, la inventariere- la valoarea actuală și la sfârșitul exercițiului financiar-la valoarea
cea mai mică dintre cost și valoare realizabilă netă . Documentele întocmite în cazul
stocurilor sunt: raport de producție, bon de consum, factură de achiziție , factură de vânzare ,
aviz de însoțire , notă de recepție și constatare de diferențe , notă de transfer, bon de
predare/transfer/ restituire, liste de inventariere, proces verbal de inventariere, fișă de
magazie, registrul stocurilor. Pentru o gestiune cât mai bună a stocurilor, trebuie să se
mențină un nivel optim al acestora.
Cuvinte cheie: categorii de stocuri, evaluare stocuri, documente stocuri, stoc optim,
inventariere stocuri
1. Introducere
Stocurile reprezintă acele resurse care sunt de mare importanță în cadrul firmelor. Ele sunt
prezentate uneori ca fiind “un rău necesar”. În mediul în care acționează firmele, apar
întotdeauna anumite întâmplări care nu pot fi prevăzute cu acuratețe . Așadar , o firmă nu
poate știi cum se va schimba nivelul cererii pe piață , chiar și într-un viitor apropiat, ceea ce
duce la imposibilitatea firmei de a știi cu exactitate cât trebuie să producă pentru a reuși să
satisfacă în totalitate cererea clienților . În astfel de situații , stocurile sunt cele ce asigură
continuitatea activității , lipsa lor având ca rezultat pierderea unor clienți . Dacă nu se dețin
suficiente resurse pentru fabricarea produselor atunci pot să apară întreruperi ale procesului
productiv, fapt care poate duce la diminiuarea substanțială a profitului și în cel mai grav caz la
falimentul firmei. Totuși , chiar dacă lipsa lor reprezintă o situație periculoasă pentru firmă ,
ele nu trebuie să fie deținute în cantități extrem de mari, ci trebuie să fie menținute la un nivel
optim deoarece oricât de benefice ar fi, stocurile reprezintă totuși imobilizări de capital, iar cu
cât imobilizări de capital sunt mai mari, cu atât oportunitățile de dezvoltare ale firmei sunt
mai mici. Totuși, menținerea stocurilor la un nivel optim nu este suficientă deoarece orice
firmă se poate lovi de anumite situații neprevăzute și pentru a reuși sa treacă peste acestea,
este necesară deținerea și a unui stoc de siguranță.
Atunci când o firmă se înființează , principalul său scop este să satisfacă cât mai bine cerințele
existente pe piață pentru a obține un profit cât mai mare. Condiția îndeplinirii acestui scop
este concordanța care ar trebui să existe între resursele (materiale, tehnice, etc.). pe care le posedă firma și cererea clienților de pe piață. Însă, cerințele clienților pot varia de la o
perioadă la alta, condițiile în care firma acționează se pot schimba, ceea ce face ca această
concordanță între resurse și cerere să nu poată fi întotdeauna atinsă . Pentru ca lipsa acestei
concordanțe să nu conducă la un impact negativ asupra continuității activității firmei, este
necesară constituirea de stocuri a căror funcție este vitală pentru desfășurarea în condiții
optime a activității .
