Comerţul, ca îndeletnicire practicata îndelung si repetat, a dobândit caracteristicile unei profesiuni. Specifica noţiunii de comerţ este activitatea umana asupra mărfurilor exercitata nu pentru consumul propriu, ci pentru a procura consumatorilor bunurile de care aceştia au nevoie. Aşadar, definitorie pentru activitatea de comerţ este circulaţia bunurilor in vederea schimbului. De aceea, denumirea “drept comercial” impune ideea că dreptul comercial constituie o reglementare juridică, adică un ansamblu de norme juridice privitoare la comerţ.

Contractele reprezintă cea mai importantă şi mai des folosită specie a actelor juridice . Contractele reprezinta acordul de voinţă intre doua părti sau mai multe persoane , incheiat in scopul producerii unor efecte juridice ( art. 942 C civ.).