Dreptul muncii este o ramură a dreptului privat, care este inseparabil legată de muncă. Constituirea ca ramură distinctă în cadrul sistemului dreptului este rezultatul unui proces obiectiv al evoluţiei de ansamblu a societăţii. Într-un anumit moment al dezvoltării sociale, conduita indivizilor în procesul muncii a trebuit să fie reglementată prin norme juridice. Constituind o activitate specific umană, munca se caracterizează prin aceea că este voluntară, conştientă şi are drept scop procurarea celor necesare vieţii materiale şi spirituale. Dreptul muncii poate fi definit ca fiind ramura dreptului românesc prin care sunt reglementate acele relaţii care se stabilesc în procesul încheierii, executării, modificării şi încetării raporturilor juridice de muncă întemeiate pe contractul individual de muncă.