Teritoriul Bucureştiului este o zonă recunoscută ca fiind locuită din vechime, primele atestări documentare datând din secolul al II-lea î.e.n., sub numele de Helios (soare, căldură, bucurie), tradiţia populară păstrând numele de „oraş al bucuriei”. Prima atestare documentară a existenţei Bucureştiului este un hrisov ce datează din 20 septembrie 1459, pecetluit de Vlad Ţepeş. În secolul al XV-lea Bucureştiul era numit „Oraşul după Dâmboviţa”. Mai târziu, Mircea cel Bătrân a construit o mică fortăreaţă „Curtea Veche” cu scopul de a se împotrivi invaziei otomane. Din 1659, Bucureştiul devine definitiv capitala Valahiei, urmând ca, de la 1859, o dată cu alegerea lui A.I. Cuza domnitor, să devină capitala Principatelor Unite.