Anton Pann s-a născut în 1796, în târgulSliven, Bulgaria. După moartea neaşteptată a tatălui, mama sa, Tomaida împreunăcu cei trei fii ai, trece la nord de Dunăre, stabilindu-se în Chişnău. Fraţiimai mari se înrolează în armata turcească, murind în bătălia de la Brăila în1809. Singura bucurie a Tomaidei era mezinul, care e angajat corist la bisericacea mare din Chişinău, având o voce frumos timbrată. În anul 1812, pe când aveadoar 16 ani, se stabileşte împreună cu mama sa în Bucureşti, unde aveasă-şi câştige pâinea, la început cântând pe la biserici şi dând lecţii demuzică orientală pe la diverse mănăstiri. Stăpânea foarte bine muzica vocală şiinstrumentală şi limbile: greacă, turcă, rusă şi română.
După 1816 urmează cursurile școlilor decântare bisericească. Dovedind inteligență și pasiune, în 1819 este angajat șefal tipografiei care funcţiona lângă Biserica „Sfântul Nicolae“.
AntonPann își amintește că el răspundea de „toate rosturile ce se impun întipografie“. La doar 23 de ani este numit în comisia pentru traducereacântărilor bisericeşti din greceşte în româneşte. În timpul Revoluţieilui Tudor Vladimirescu trece munţii la Braşov, unde rămâne. După cerevine în Capitală, se căsătoreşte cu Zamfira Agurezeanu, „fiinţă desuflet“ pe care o îndrăgeşte foarte mult. Mariajul cu Zamfira nu durează multdin cauza unor neînţelegeri, Anton Pann confesându-se mai târziu: „Bicide foc muierea mea,/ Una voi eu, ş-alta ea“.
În anul 1826 se stabileşte la RâmnicuValcea, fiind numit profesor de muzică la episcopie şi cântăreţ la Biserica„Buna Vestire“. Vizitează de mai multe ori Mănăstirea Dintr-un Lemn,îndrăgostindu-se de Anica, nepoata stareţei Platonida. Împreună cu aceastamerge din nou la Braşov, unde este cântăreţ la Biserica „Sfântul Nicolae“ dinŞchei.
Reîntos în Capitală, se desparte defrumoasa Anica, care nu se poate adapta la noua viaţă, dedicându-se întotalitate operei sale. La 27 iunie 1842 este numit profesor de muzică laSeminarul Mitropoliei. În 1843, Anton Pann devine proprietarul unei tipografii.În timpul revoluției pașoptiste, tipăreşte un ghid de conversaţie: ”Dialogîn trei limbi: ruseşte, româneşte şi turceşte” cu scopul de a ușuraconversația revoluționarilor cu forțele ce amenințau surpimarea mișcării.
Nu a fost lipsit nici de la ceremonia desfinţire a stindardelor libertăţii naţionale, organizată cu mare fast laRâmnicu Vâlcea. Acum este momentul când revoluţionarii vor cânta marşulrevoluţionar ”Deşteaptă-te române”, pe versuri de Andrei Mureşan şimuzică de Anton Pann, o adaptare după melodia cântecului ”Din sânul maiciimele”. Era pentru prima dată când se cânta viitorul imn de stat alRomâniei.
Devineproprietarul unei case în mahalaua Lucaci, cumpărată pe numele noii sale soţiisale, Catinca. Anton Pann moare pe neaşteptate, în casa sa de pe strada ceastăzi îi poartă numele
