Etapa I - Descrierea produsului – Generalităţi
Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl folosesc pentru apărarea corpului de intemperii şi în scop estetic.
Ambele funcţii au determinat o varietate de produse şi modele care să satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesităţi.
În etapa actuală se întâlnesc, diferite tipuri de înbrăcăminte, diferite tipuri de îmbrăcăminte, care se pot clasifica după diverse criterii şi anume:
După materia primă:
îmbrăcăminte din ţesuturi, tricoturi şi blănuri
După anotimpul în care se poartă:
îmbrăcăminte subţire folosită în anotimpurile călduroase, care se produce din ţesături şi tricoturi subţiri, bune conductoare de căldură
îmbrăcăminte semigroasă folosită în anotimpurile de toamnă şi primăvară, care se produce din ţesuturi şi tricoturi mai groase
îmbrăcăminte groasă folosită pe timpul iernii, care produce din material gros sau din blănuri sau conductoare de căldură
Îmbrăcămintea exterioară sau de zi se poartă peste lenjerie.
Această categorie vestimentală poate căpăta caracteristici specifice anotimpului în care se poartă, prin adaptarea de materiale corespunzătoare în procesul de confecţii.
Îmbrăcămintea de zi se utilizează în activitatea zilnică a anului atât în casă, pe stradă, sau cu ocazia unor festivităţi.
Moda îmbrăcămintei
Îmbrăcămintea ca obiect vestimental, diferă de la o zonă geografică la alta atât pe plan mondial cât şi pe plan mondial. Acestea deosebiri sunt determinate de factorii climatici şi naţionali care determină regiunile geografice respective.
Moda este un ansamblu de gusturi, preferinţe care predomină la un moment dat în cadrul societăţi.
Apariţia modei la îmbrăcăminte este determinată de o serie de factori decisivi cum ar fi: linia de concepţie, materiile prime şi auxiliare apărute în zona geografică în care trăieşte populaţia, motivele populare din zonă şi destinaţia îmbrăcămintei.
Frumuseţea îmbrăcămintei este ansamblul de forme, armonii şi culori pe care trebuie să le îndeplinească vestimentaţia oamenilor.
Noţiuni de frumuseţe derivă din cuvântul frumos a cărui provenienţă este de origine latină care înseamnă ‚formos’.
Etapa a II-a - Alegerea materialului
Pentru producerea îmbrăcămintei se folosesc materiale textile de bază şi materiale auxiliare. Aceste materiale la îmbrăcăminte au roluri diferite şi se adaptă în funcţie de specificul produsului la care se aplică şi de destinaţia acesteia în procesul purtării.
După importanţa pe care o au în comparaţia produsului materialele utilizate pot avea funcţia de bază fiind numite materiale de bază, sau funcţia auxiliară denumite materiale auxiliare.
Materiale de bază
Rolul principal în componenţa unui obiect vestimentar îl îndeplineşte materialul de bază. Ca urmare, materialul de bază se numeşte materialul care îndeplineşte funcţia principală la produs şi este întrebuinţat la confecţionarea feţei produsului. Excepţie apar la anumite vestimente cum ar fi: pardesiuri pentru ploaie sau bluze de vânt, unde materialul, de bază poate fi utilizat şi pentru dublarea acesteia având în acest caz şi rol de căptuşeală sau de materialul auxiliar.
Pentru confecţionarea îmbrăcămintei se pot folosi diferite materiale de bază, aceasta fiind în funcţie de produs (jachete, pardesiuri, rochi, etc) cât şi funcţie de care are produsul confecţionat în procesul purtării(îmbrăcăminte de seară, lucru etc ).
Materialele care pot fi utilizate cu rol de material de bază sunt ţesăturile, tricoturile, blănurile, piei naturale sau sintetice şi textile neţesute.
Ţesăturile din masă sunt materiale textile obţinute prin încrucişarea firelor de mătase cu mătase naturală sau cu alte fire. Ţesăturile care conţin numai fire din mătase se numesc ţesături din mătase naturale, iar cele care conţin şi alte fire se numesc ţesături tip mătase sau mătase în amestec.
Ţesăturile din mătase se produc pe lăţime de 100 cm în culori, cu imprimeuri florale sau cu dungi şi conuri.
Principalele vestimente la care se utilizează ţesăturile din mătase, lenjeria de corp, rochii, bluze, cămăşi, fuste, cămăşi pentru bărbaţi şi cravate.
Tricoturi
Pentru îmbrăcămintea exterioară sunt tricoturile care se produc din fire de bumbac, lână, mătase, fire sintetice sau fire în amestec.
Aceste tricoturi se produc sub formă de metraj, sub formă tubulară sau ca semifesanate.
Tricoturile destinate îmbrăcămintei exterioare sunt mai groase decât cele pentru lenjerie şi cu un grad mai ridicat la rezistenţă şi stabilitate.
Culorile sub care se produc aceste ţesături sunt diversificate, ele putând şi în culori uni şi cu desene în relief sau în culori.
Materiale auxiliare
Ca materiale auxiliare se consideră materiale utilizate la confecţionarea îmbrăcămintei care în funcţie de produs şi model, pot lipsi din componenţa produsului.
Principalele materiale auxiliare sunt căptuşelile, întăriturile, aţa de cusut, furniturile şi diverse garnituri.
