Senzorii potentiometrici transforma concentratia speciei de determinat intr-o diferenta de potential, in conditii de curent net zero. Se poate spune ca senzorii potentiometrici sunt traductori concentratie–potential. In anumite conditii, bine definite, ei dezvolta un potential reversibil determinat de o anumita specie prezenta in sistem. In principiu, orice electrod poate fi folosit ca senzor potentiometric, potentialul sau fiind impus de diversele reactii care se desfasoara pe suprafata sa, in conditii de curent net zero.
Elementul cheie in structura senzorilor potentiometrici este interfata electrochimica la nivelul careia se realizeaza procesul de “recunoastere” a speciei de determinat. Aceasta interfata se prezinta cel mai adesea sub forma unei membrana.
Membrana este o faza interpusa intre alte doua faze. Ea impiedica transportul de masa intre acestea , dar permite trecerea , cu anumite grade de libertate a uneia sau a mai multor specii.
Reprezentarea schematica a celulei electrochimice folosite pentru efectuarea de masuratori cu electrozi ion-selectivi este redata mai jos.
Indicii α si β se refera la cele doua faze: α - solutia de analizat si β - membrana.
Faza γ este constituita dintr-o solutie apoasa de concentratie fixa (cunoscuta) care contine
un ion existent si in faza β (membrana).
