Romanul lui Lev Tolstoi, “Anna Karenina”, este unanim recunoscut cafiind unul din piscurile cele mai inalte ale artei literare. Totodata este siromanul cel mai « clasic » nu numai in literatura rusa ci si inlitertura universala intrucat, cum observa la timpul sau si Ibraileanu,« nici un roman din literatura universala nu intruneste atat de multe sivariate insusiri ». Urmeaza o veritabila explozie de superlative, care neda o idee despre ceea ce considera criticul roman ca trebuind sa fie un romanperfect :
« Observatia profunda si amanuntita, delicatetea analizei, colosalaputere de evocare a vietii, adancimea conceptiei asupra lumii, atitudineainalta omeneasca fata cu subiectul, interesul captivant datorit complicatiilorsufletesti si nu ‘ intrigii ‘ – iata atatea calitati care fac din romanul luiTolstoi capodopera geniului ».
Totusi, e ciudat poate, dar marturiile contemporanilor atesta ca Tolstoilucra la ‘Anna Karenina’ cam in sila, indoindu-se mereu de reusita. Se pare cascriitorului nu-i reusea mai ales reconstituirea atmosferei. Tolstoi perseveratotusi, rezistand ispitei de a se lasa capturat de alte inspiratii.
