Referat Factorii Care Influenteaza Formarea Si Stabilirea Suspensiilor

  • Nota 10.00
  • 0 comentarii
  • Publicat pe 05 August 2022

Descriere Referat

1.DEFINITIA SUSPENSIILOR
Suspensiile sunt preparate farmaceutice care contin substanta solide,insolubile,dispersate in apa sau ulei.Din punct de vedere fizico-chimic, suspensiile sunt sisteme disperse eterogene, constituite din doua faze : una externa, continua,lichida, si a doua interna, dispersata, formata din particule solide, insolubile sau foarte putin solubile. 

2. IMPORTANTA SUSPENSIILOR
Suspensiile prezinta un interes crescand pentru practica medico-farmaceutica.Diversitatea preparatelor ce pot fi conditionate sub aceasta forma este tot mai mare datorita procesului facut in ultima vreme in cunoasterea mecanismului de actiune a unui numar insemnat de agenti de stabilizare a acestor sisteme disperse.
Prepararea suspensiilor atat in farmacie cat  mai ales in industrie, cunoaste o dezvoltare accentuata deoarece aceste produse prezinta importante avantaje :
- permit administrarea medicamentelor insolubile sau mai putin solubile in concentratii ridicate;
- unele substante medicamentoase cum ar fi acetatul de cortizon si hidrocortizon si alti derivati cortizonici sunt insolubili in toti solventii uzuali si conditionarea lor ca preparate lichide nu poate fi facuta decat sub forma de suspensii;
- favorizeaza mascarea gustului neplacut al unor substante medicamentoase, prin administrarea unui derivat insolubil, de exemplu : tanatul de chinina, palmitatul de clorafenicol ( administrate in locul unor derivati solubili cu gust foarte amar );
-imbunatatesc stabilirea chimica prin prepararea unei suspensii in locul unei solutii;
- asigura o administrare mai usoara a unor medicamente de uz intern mai ales in cazul preparatelor destinate copiilor ( cand o serie de forme farmaceutice solide : pulberi, comprimate, drajeuri sunt inlocuite cu suspensii la care divizarea ( dozarea ) in functie de varsta poate fi facuta mai corect, iar administrarea este mai comoda ).
Sub forma de suspensii se administreaza, mai ales medicamenteke insolubile.De aceea deseori dintr-o gama de produse foarte apropiate ca structura si evident cu aceeasi actiune terapeutica, se alege derivatul insolubil mentinandu-se apa ca mediu de dispersie. Alteori se alege un alt mediu de dispersie ( de obicei uleiuri ), in care substanta activa este insolubila.
    In acelasi timp suspensiile prezinta importante dezavantaje. Astfel, deoarece suspensiile constituie sisteme disperse nestabile din punct de vedere cinetic si termodinamic,este necesar sa se ia o serie de masuri tehnice deosebite la prepararea si stabilizarea lor, comparativ cu celelalte forme farmaceutice. 
Aplicarea lor la studiul suspensiilor a metodelor curente de cercetare folosite la chimia fizica nu duce la rezultatele scontate datorita dificultatilor de natura experimentala,generate de complexitatea acestor sisteme farmaceutice.Aceasta explica dificultatile de clasificare si  precizare a unor aspecte teoretice si practice ca si controversele prezente in literatura in jurul unor astfel de probleme.
Studierea ansamblului de fenomene sau procese care au loc in aceste sisteme disperse este adesea dificila datorita faptului ca in cele mai multe cazuri este vorba de fenomene complexe de natura cinetica.
Daca este usor sa se determine, de exemplu, densitatea fazelor, raportul lor volumetric, viscozitatea vehiculului, dimensiunea particulelor, controlul de complica atunci cand trebuie sa se tina seama de alte constante, cum sunt porozitatea particulelor fazei interne, starea lor de agregare, sedimentarea, cresterea dimensiunii particulelor.

3.ISTORIC
In F.R. V - figureaza pentru prima data o monografie cu denumirea:
     Suspensie oleioasa de iodobismutat de chinina, dar este vorba de un preparat injectabil. O monografie care cuprinde generalitati despre suspensii este inclusa pentru prima data abia in F.R. VIII . In “Receptura” de Mihailovici, Belcot si Damian suspensiile de uz intern sunt trecute in grupa potiunilor.Acestea sunt preparate magistrale lichide cu compozitie variata si complexa administrate intern. Potiunile contin sirop, principiul activ propriu-zis si vehiculul; ele sunt impartite in doua grupe si anume cele care contin substante solubile si cele care contin substante insolubile.

4.CLASIFICAREA SUSPENSIILOR
Suspensiile farmaceutice se pot clasifica dupa diferite criterii :
- in functie de dimensiunea particulelor fazei interne, pot fi suspensii monodisperse, cand particulele au aceiasi marime sau apropiata, si suspensii polidisperse, cand particulele dispersate sunt de dimensiuni foarte diferite;
- gradul de finete a fazei dispersate determina suspensii fine cu particule de dimensiune de la 1-100 u si suspensii grosiere, macrodispersii, cu particule de dimensiuni peste 100 u;
- natura lichidului care serveste ca mediu de dispersie imparte suspensiile in hidrodispersii si organodispersii, sau suspensii apoase si suspensii uleioase;
- dupa modul de preparare, suspensiile pot fi obtinute fie prin dispersare, pulverizarea avansata a substantei solide, fie prin precipitare, cand substanta activa rezulta dintr-o reactie intre componente;
- dupa calea de administrare, suspensiile se clasifica in suspensii de uz intern, administrate pe cale bucala, in afectiunile gastrointestinale; suspensii de uz extern, preparate cu actiune topica, protectoare sau suspensii cosmetice pentru intretinerea si apararea pielii; suspensii injectabile, pentru administrare parenterala.   

SUSPENSII PENTRU UZ INTERN
In formularea suspensiilor administrate pe cale bucala sunt incluse componente cu diferite roluri : substante active, coloizi protectori si alti stabilizanti, edulcoranti, agenti acidifianti, daca este necesar aromatizanti, coloranti,conservanti si ca vehicul apa distilata sau diverese solutii, apoase, hidroalcoolice, mai rar uleiuri etc.
Substante medicamentoase. In suspensii livhide continutul in substanta solida  poate varia intre anumite limite. In preparatele de uz intern obisnuite continutul in substanta insolubila nu depaseste 250 - 500 mg / 5ml / doza, dar in unele preparate pediatrice, cum sunt cele administrate sub forma de picaturi, se poate intalni o concentratie de 3 - 5 ori mai mare. In cazurile in care stabilitatea medicamentutui este de scurta durata, se poate recurge la eliberarea separata a unui granulat sau a unei pulberi care urmeaza sa fie suspendata inainte de utilizare.
Agenti de suspensie.In mod ocazional substantele active se pot suspenda intr-un sirop de zaharina sau intr-un vehicul pe baza de sorbitol.Dar cum in mod obisnuit se cere o stabilitate fizica cat mai indelungata a preparatelor, se adauga agenti de suspensie. Acestia au rolul de a mari viscozitatea fazei externe, de a reduce tensiunea interfaciala solid-lichid sau de a acoperi particulele solide cu un invelis hidratant reducand astfel interactiunea dintre acestea.
Edulcorantii. Consideratiile referitoare la indulcirea sunt diferite de acelea ale solutiilor. La adulcoranti se folosesc sorbitolul sau zaharoza in concentratii de 20-25 %.Acest lucru duce in general la obtinerea unui preparat cu gust mai placut decat in cazul folosirii unor concentratii echivalente de edulcoranti sintetici.Pentru suspensiile cu PH 5 sau chiar mai mult se prefera sorbitolul in locul zaharozei, deoarece aceasta elimina modificarea culoroo provenita din invertirea zaharozei. In cazul in care procentul este de 20-50 % sorbitol sau zahar nu contribuie la indulcirea suficienta, se poate adauga un procent de 0,05 - 0,1 % zaharina.
Substante acidifiante. Acestea pot fi utilizate in suspensii pentru modificarea ph-ului in scopul obtinerii unui randament maxim al agentilor de suspendare, pentru marirea potentialului de stabilitate, sau mai rar, pentru ameliorarea gustului.
Aromatizanti. Aromatizerea suspensiilor de uz intern se realizeaza adesea cu esenta de vanilie, esenta de fructe, ciocolata, esenta de menta pentru suspensiile antiacide.
Coloranti. Culoarea suspensiilor este adesea culoarea igredientelor suspendate. Cand se urmareste ca o suspensie sa fie colorata asa cum se intampla uneori cu produsele industriale, se aplica acelasi reguli de asociere cu colorantul ca si in cazul solutiilor.
Conservanti. Conservarea suspensiilor prezinta unele dificultati care nu sunt intalnite la solutii.Conservantii mai obisnuiti, cum ar fi parabenii, acidul benzoic si sarurile sale, clorbutanolul si compusii de amoniu cuaternar interactioneaza cu agentii tensioactivi neionici si unii hidrocoloizi ca de ezemplu metilceluloza.Acest lucru duce la o reducere a portiunii de conservant “ liber “, disponibil in solutie si care se consideraa fi uneori jumatate din cantitatea inclusa in formula.De aceea, de exemplu, atunci cand se utilizeaza meticeluloza in concentratii care trec de 0,5 % este bine sa se dubleze concentratiile de conservanti.Alti agenti de suspensie ca : Veegum, carboximeticeluloza sodica, carbopolul nu par sa reduca actiunea conservanta.
Proiectarea unor formule de suspensii orale este destul de dificila deoarece de mai multe ori trebuie sa se rezolve in mod favorabil asociatii complexe care sa corespunda cerintelor privind aspectul, gustul agreabil, stabilitatea indelungata din punct de vedere fizic, chimic si biologic.

SUSPENSII PENTRU UZ EXTERN
Acestea sunt obtinute frecvent in farmacie si necesita adesea dispersarea unor concentratii ridicate de substante active ( mai mult de 10 - 20 % ).Vehiculele folosite sunt diverse lichide, solutii, mucilagii sau chiar emulsii A/U, U/A, dispersii de silicati.

SUSPENSII PENTRU UZ PARENTERAL
  Suspensiile parenterale prezinta o serie de caracteristici speciale : sterilitate, capacitate de suspendare usoara, fluiditate, usurinta de a trece prin acul seringii.
Prepararea suspensiilor parenterale presupune : recristalizarea prealabila a substantei active, micronizarea si sterilizarea acesteia, sterilizarea vehiculului, dispersarea aseptica a medicamentului in vehiculul steril, omogenizarea si infiolarea.
In lipsa substantelor active sterile se recomanda recristalizarea in conditii aseptice urmata de sterilizarea cu caldura uscata sau cu oxid de etilen.Continutul in substanta solida in asemenea suspensii variaza in mod normal de la 0,5 la 5 % cu unele exceptii ( suspensii cu antibiotice al caror continut in   principii activi poate atinge 30 % ).In special in suspensiile mai concentrate se impune prezenta unui agent de suspensie care sa evite aglomerarea particulelor, aderarea lor de peretii recipientilor sau intarirea sedimentului. Literatura mentioneaza  ca particulele de substanta insolubila trebuie sa aiba de preferinta o forma sferica si o marime medie de 10 - 30 microni.Marimea particulelor sa nu scada sub 5 um si sa nu depaseasca 80 um.
Capacitatea de a trece prin acul seringii este una din caracteristicile fundamentale ale suspensiilor parentale si este influientata de viscozitatea dinamica, dimensiunea particulelor, concentratia fazei disperse.
Gradul de maruntire trebuie sa fie avansat, iar viscozitatea trebuie sa aiba valori minime, conditii care asigura trecerea prin acul seringii nr. 16 (F.R. VIII ) pentru a nu ingreuna administrarea.
Suspensiile parentale necesita anumite limite de PH.Daca se cere un maxim de stabilitate chimica, se poate recurge la folosirea tampoanelor.Suspensiile cu adrencorticoizi sunt putin sensibile la variatiile PH -ului, in timp ce medicamentele ce contin grupe ionizabile cer un anumit PH optim care asigura stabilitatea lor.
Ca agenti de suspensie se pot folosi dupa caz :
tween-uri, spanuri, colesterol, fosfolipide, in concentratii de 0,5 - 2 %, iar ca agenti de marire a viscozitatii meticeluloza, carboximetilceluloza sodica, alcoolul polivinilic sau ulaiul neutralizat.
        Dispersarea si omogenizarea finala a suspensiilor se realizeaza cu agitare cu viteza constanta si piese sterilizabile ce se pot monta usor si care nu permit incorporarea aerului in suspensie.
        Sterilizarea suspensiei finale nu se recomanda, deoarece poate  influienta stabilitatea fizica a preparatului prin ruperea straturilor duble, cresterea cristalelor, schimbarea caracteristicilor reologice.
In unele cazuri sterilizarea poate ameliora caracteristicile fizice ale suspensiei marind gradul de floculare al acesteia.Sedimentul se mareste in mod sensibil dupa sterilizare la 100 C timp de 30 de minute.Exista posibilitatea ca o suspensie floculata la cald dupa racire la temperatura ambianta sa treaca intr-o suspensie defloculata.

COMPONENTE
Suspensiile sunt constituite sin substante solide insolubile, in stare de pulbere foarte fina, vehicului sau excipientul si agentii de dispersie. Substantele solide  care formeaza faza dispersata sunt obisnuit substantele medicamentoase.Ele pot sa fie loifile, usor umectate de apa sau alte lichide polare, de exemplu oxid de zinc, sau liofobe “ suspensoide “, putin umectate sau neambibate de lichidele polare, dar care sunt udate de lichidele nepolare, de exemplu carbune, barbiturice, camfor.
Vehiculele utilizate sunt apa, solutii apoase,infizii, decocturi, mucilagii, singure sau amestecate, si lichide miscibile cu apa, de exemplu alcoolul, glicerina, propilenglicoli precum si uleiuri vegetale, parafina lichida, emulsii U/A sau A/U, ceara, cetaceu, lanolina, vaselina.
Consistenta suspensiilor depinde de vehicul, ea putand sa varieze de la fluida la semisolida, geluri unguente.
Descarca referat
  • Specificatii Referat Factorii Care Influenteaza Formarea Si Stabilirea Suspensiilor :

    • Tema: Factorii Care Influenteaza Formarea Si Stabilirea Suspensiilor
    • Tip de fisier: doc
    • Numar de pagini: 17 pagini
    • Nivel: Facultate
    • Descarcari: 0 descarcari
    • Accesari: 15 accesari
    • Nota: 10.00/10 pe baza a 0 comentarii.
    • Pret: 2 Monede
    • Pret aproximativ in lei: 8 RON (pretul variaza in functie de modalitatea de plata aleasa)
      Disponibilitate: In stoc! Comanda-l acum!
    • Taguri: domeniu, farmacie, suspensie, imbunatatire,