În 1896, la Saint-Louis, a fost deschis unul dintre primele laboratoareunde erau ținute animale pentru a fi injectate cu vaccinuri în fază experimentală pentru tetanos sau dizenterie. Înalte laboratoare se studia malaria, variola, rabia, și holeria. Imperiul a inspirat o întreagă generație deinovatori europeni în domeniul medicinei.

Datorită lui Th. de Bordeu am aflat că există o tipologie a medicilordatând din secolul al XVIII-lea. Primii sunt empiricii, care se bazează doar peexperiența lor personală și pe cea tradițională, dogmaticii care pornesc de lateorii asupra naturii bolilor și determinăremediile prin tratament, medicii observatori și expectatori care lasătotul în mâinile naturii, mulțumindu-se cu o implicare minimă și să stabileascăprognosticul fără să ofere explicații. Mai sunt medicii antisistematici,conciliatori, electici care suportă în realitate toată povara medicinii.Medicii filosofi studiază omul, pasiunile, societatea, sunt cei care creaza doctrineleși cei care ajută la progresul științific. Ultimii dar nu cei din urmă suntmedicii militari, juriști și teologi, activitatea lor medicală fiindu-lesubordonată unor scopuri de ordin religios sau social. Indiferent ce fel demedic este ar trebui să aibă simțul clinic, care este caracterizat deperseverență, tenacitate, dar și de interesul pe care îl acordă în tratareapacienților.