Prin noţiunea de ocrotire părintească se desemnează totalitatea drepturilor şi obligaţiilor acordate de lege părinţilor pentru a asigura creşterea şi educarea copiilor minori. Instituţia ocrotirii părinteşti este tratată în titlul III, capitolul I, secţiunea I din Codul familiei sub denumirea de “Drepturile şi îndatoririle părinţilor faţă de copiii minori”, care se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 26/1997 privind protecţia copilului aflat în dificultate. Ea înlocuieşte instituţia “puterii părinteşti” din vechea legislaţie (art. 325-341 Cod civil) care era definită ca totalitate a drepturilor acordate de lege părinţilor asupra persoanei şi bunurilor copilului, atât timp cât acesta este minor şi neemancipat.