In 1889 Reginald Fitz intocmeste prima clasificare a pancreatitelor acute, clasificare care isi pastreaza valabilitatea pana astazi. Fitz imparte pancreatita acuta in trei categorii a caror gravitate creste progresiv. Prima dintre acestea este pancreatita acuta edematoasa, intalnita la circa 90% din bolnavii cu pancreatita acuta si este in fapt un proces inflamator autolimitat cu raspuns favorabil in tratamentul conservator. A doua categorie este pancreatita acuta hemoragica, forma de gravitate crescuta, cu mortalitate ce poate ajunge 40%. Incidenta reala nu este cunoscuta deoarece diagnosticul de certitudine se pune la laparotomie sau necropsie. Cea de-a treia forma de pancreatita, cu potential letal mai ridicat, si care apare la bolnavi ce au supravietuit fazei hemoragice este pancreatita acuta necrotico-hemoragica. Procesul inflamator si hemoragic evolueaza catre necroza la care se adauga suprainfectia bacteriana, procesul are tendinta sa se extinda peripancreatic in lungul spatiului retroperitoneal, putand ajunge in mediastin sau scrot.