Sucul pancreatic este secretat de celulele acinare ale pancreasului exocrin. Este un lichid limpede, uneori cu continut de mucus care se adauga la canalele excretoare cu un ph 8. La om se elimina zilnic o cantitate de 200-800 ml. Contine substante anorganice, cea mai importanta fiind bicarbonatul (care ii confera caracterul alcalin) si substante organice (componentul cel mai important fiin enzimele).

    COMPONENTELE ANORGANICE

    Bicarbonatul este secretat de ductele pancreatice printr-un proces activ (insotit de cresterea consumului de oxigen) ce realizeaza o concentratie mare (cca 70 mEq/l). El antreneaza osmotic apa de-a lungul ductului pancreatic. Transportul de bicarbonat este realizat printr-o pompa situata in membrana apicala a celulelor epiteliale, care conduce concomitent in celula ioni de clor. Eliberarea clorului este invers proportionala cu a bicarbonatului.

    Ph-ul sucului gastric reflecta ph-ul sangvin, bicarbonatul din suc crescand alcaloza metabolica si scazand in acidoza metabolica. Bicarbonatul neutralizeaza continutul acid al duodenului.

In ductul pancreatic apare o cantitate mare de natriu transformat in schimbul potasiului. Natriu si potasiu se elimina prin sucul pancreatic intr-o concentratie asemanatoare cu a plasmei ce se pastreaza constatanta. Secretia acinara este izotona, cea finala este hipertona.

    Sunt cele mai importante componente ale sucului pancreatic. Actioneaza asupra celor trei principii alimentare si se impart in: amilotice (alfa-amilaza si maltaza), lipolitice (lipaza) si proteolitice (tripsina, chimotripsina, carboxipeptidaza).

Secretia enzimelor este stimulata de acetilcolina, mediator al stimularii vagale si de colecitikinina (cck).

    ENZIMELE AMILOTICE

    Alfa-amilaza este mai puternica decat cea salivara deoarece digera si amidonul crud pe care il transforma in maltoza, maltotrioza si dextrine. Acctiunea ei necesita prezenta ionilor de clor, ph-ul optim de actiune este de 6,7-7.

Maltaza este in cantitate mica in sucul pancreatic. Impreuna cu izomaltaza (din sucul intestinal) realizeaza hidroliza maltozei, maltotriozei si dextrinelor.

    Tripsina secretata ca tripsinogen, activat in duoden de enderokinaza (enzima secretata de mucoasa duodenala); se activeaza si autocatalitic. In activare intervin ionii de calciu.

    Tripsina desface legaturile peptice ale proteinelor si ale polipeptidelor rezultand di- tri si tetra-peptide si unii aminoacizi. Ph-ul optim de actiune este de 8.

Actiunea tripsinei asupra tesutului pancreatic este impiedicata de inhibitori ce se afla in tesutul pancreatic. Acestia impiedica astfel autodigestia pancreasului exocrin. Acesta se poate totusi produce prin obstructia ductelor pancreatice.

    Chimiotripsina deriva din chimiotripsinogenul activat de tripsina. Actioneaza asemanator cu tripsina, coaguland insa laptele (tripsina coaguleaza sangele). Calciu stabileaza enzima. Ph-ul optim pentru actiune este 8. Exista inhibitori intrapancreatici si pentru chimiotripsina.

    Lipaza desface trigliceridele in acizi grasi, monogliceride si glicerol. Actioneaza impreuna cu acizi biliari la interfata apa-lipide. Ph-ul optim de actiune este 7-9. Activatorii sunt clor, natriu si ionii de calciu.

    Insulina este secretata de celulele B din insulele Langerhans. Ea regleaza in special metabolismul glucidic dar si cel lipidic si protidic. Are actiune hipoglicemianta mentinand glicemia la nivelul fiziologic prin indepartarea excesului de glucoza spre ficat (unde se depoziteaza sub forma de glicogen) si stimularea utilizarii ei tisulare. In metabolismul glucidic intervine si glucoganul (cu efect hiperglicemiant) prin mobilizarea glucozei din glicogenul hepatic si impiedicarea utilizarii ei tisulare.         Glucoganul este secretat de celulele A. pancreasul endocrin contine si celule D care secreta somatostatina (STS) si gastrina, prima participand la reglarea metabolismului glucidic, inhiband secretia celulelor A si B. Pancreasul endocrin poseda si celule care secreta polipeptidul pancreatic (PP).

Celulele A, B si D se afla in anumite zone invecinate, functionand ca celule paracline.     Se influenteaza prin devarsarea produsului de secretie in lichidul interstitial sau prin contigente morfo-functionale, prin jonctiuni prin care citoplasmele celulelor invecinate comunica direct.

    Insulina, principalul hormon glicoreglator este sintetizata sub forma unui polipeptid, care se elimina din celule prin exocitoza (cu interventia ionilor de calciu) in capilarele pancreasului.

    Insulina circula libera in sange. Initial este preluata de circulatia porta. Dispare din circulatie prin metabolizare in ficat si rinichi si prin fixare pe receptori. Tesutul nervos (cu exceptia unor zone speciale) si globulele rosii nu ai receptori pentru insulina si nici nu o utilizeaza.

    Hipoglicemia rezultata dintr-un exces de insulina este letala prin afectarea functiilor nervoase vitale.

    Insulina intervine in reglarea metabolismului intermediar glucidic, dar si in cel lipidic si protidic. Hipoinsulismul produce prin dereglari ale metabolismului intermediar, diabetul zaharat. Coma diabetica este explicata prin efectul insulinei asupra metabolismului proteic; este explicata importanta insulinei in procesele de sinteza si crestere, asemanatoare cu a hormonului somatotrop si a celulelor tiroidiene. Tesuturile prin care intervine in reglarea metabolismului intermediar sunt: cel hepatic, muscular si adipos.

Insulina are efect hipoglicemic, deoarece faciliteaza penetrarea glucozei in hepatocit si in alte tesuturi ca cel muscular si stimuleaza glicogeneza hepatica.

    Hiperglicemia stimuleaza secretia de insulina direct, fara interventia sistemului nervos. Insulina scade glicemia. Acest feed-back negativ contribuie la mentinerea unui nivel glicemic normal. Secretia de insulina este stimulata si de manoza si fructoza (convertita intracelular in glucoza).

    Alti stimulatori ai insulinei sunt: aminoacizii (AA).

    Secretia de insulina este cea mai mare dupa ingestia de glucoza (prin actiunea asupra mucoasei gastro-intestinale ) decat dupa administrarea intravenoasa. Un asemenea efect il au si unii aminoacizi. Stimularea secretiei de insulina prin ingestia de glocoza si aminoacizi se explica prin seretia de hormoni digestivi produsa. Acest produs secretor se adauga actiunii directa, prin sange a glucozei pe secretia de insulina, avand caracterul unei reactii de anticipare, glucoza intalnind in sange o concentratie crescuta de insulina.

    Secretia de insulina este stimulata de vag prin intermediul acetilcolinei. Efectul vagal este inhibat de atropina. Simpaticul inhiba secretia de insulina.

    GLUCOGONUL

    Glucogonul este un polipeptid sintetizat in celulele A ale pancreasului endocrin. Are un puternic efect hiperglicemiant, realizat prin mecanisme opuse celor prin care insulina are efect hipoglicemiant. Stimuleaza glicogenoliza, actiune ajutata de un efect neoglicogenetic ce sustine rezerva de glicogen. Glucagonul actioneaza cu predilectie de hepatocit eliberand in circulatie glucoza.

    Hipoglicemia stimuleaza secretia de glucagon rezultand o revenire la normal a glicemiei. Hiperglicemia inhiba secretia de glucagon realizandu-se un feed-back negativ complementar cu cel realizat de reactia inversa a hiperglicemiei cu secretia de insulina.

    Secretia de glucagon este stimulata si de aminoacizi in special de glicoformatori (alanina, serina, glicogol) care actioneaza prin sange. Asemeni insulinei glucagonul este stimulat si prin glucoza si aminoacizii din intestin.

    Parasimpaticul, prin acetilcolina, stimuleaza secretia de glucagon.

Secretia de glucagon creste in inanitie in primele zile rezultand o mobilizare a glucozei disponibile din organism.

    Secretia de glucagon este inhibata de hiperglicemie, acizi grasi liber din plasma, corpi cetonici si insulina.

    Somatostatina si secretia de insulina si glucagon

STS a fost descoperita initial, ca hormon hipotalamic ce inhiba secrtia de hormon somatotrop. Ulterior s-au descoperit si alte surse si roluri. In general STS are un efect inhibitor pe functiile pe care le influenteaza.

STS este secretat de celulele D din pancreasul endocrin, celule situate in vecinatatea celulelor A si B.

Celulele D secreta si gastrina. STS inhiba secretia de insulina si glucagon actionand ca un hormon paracrin.

    Secretia STS este stimulata de factori care cresc secretia de insulina, hipoglicemie, unii aminoacizi. STS poate ajunge in circulatia generala actionand ca un hormon sistemic.

Motto                                                                                     2

1. Istoric                                                                                3 

2. Anatomie                                                                           5

2.1 Aparatul digestiv – generalitati                                5

2.2 Pancreasul                                                                7

2.2.1 Anatomie                                                             7

2.2.2 Fiziologie                                                           13 

3. Pancreatita acuta                                                             19

3.1 Definitie                                                                 19

3.2 Anatomie paologica                                               19

3.3 Etiologie                                                                 20

3.4 Fiziopatogenie                                                        21

3.5 Diagnosticul clinic                                                 23

3.6 Diagnosticul paraclinic                                          25

1.6.1. Examene de laborator                                     25

1.6.2. Explorari imagistice                                       26

1.6.3. E.K.G.                                                            28

1.6.4. Punctia abdominala                                         28

3.7 Diagnosticul diferential                                         29 

1.7.1. Afectiuni medical                                           29

1.7.2. Afectiuni chirurgicale                                     29

3.8 Evolutie                                                                  30

3.9 Tratament                                                               31

3.9.1. Medical                                                           31

3.9.2. Chirurgical                                                      32

4. Profilaxie                                                                         36

5. Rolul asistentei medicale in ingrijirea bolnavului cu pancreatita acuta                                                             37

6. Plan de ingrijire                                                               43

7. Concluzie                                                                        49 

8. Bibliografie                                                                     50