Asigurarea navigaţiei cu mijloace costiere datează încă din antichitate, când navele cu rame care se deplasau mai ales de-a lungul coastelor aveau nevoie de o serie de repere care să le dea indicaţii asupra poziţiei lor şi să le ofere posibilităţi de orientare. Mijloacele costiere pentru asigurarea navigaţiei din acel timp erau construcţii simple din lemn, nu prea înalte însă suficient de remarcabile în cadrul mediului înconjurător. În timpul nopţii, pe unele din aceste construcţii se aprindeau şi se întreţineau focuri care foloseau drept combustibil lemnul, mărăcinii şi, mai târziu, cărbunii.