În sportul de performanţă, problema reglării şi autoreglării conduitei individului este esenţială, întrucât actele de excepţie săvârşite în condiţii neobişnuite solicită mecanisme adaptative cât mai apropiate de perfecţiune. Este ştiut faptul că omul, ca fiinţă raţională, posedă această capacitate de a se conduce şi adapta creator la ambianţa complexă naturală şi socială şi la propria sa condiţie de om.