Forţa de munca este unul din factorii tradiţionali de producţie, alături de natură şi capital, definit ca ,,potenţialul fizic şi intelectual al oamenilor, prin care ei pot să producă bunuri materiale şi servicii utile’’.

Termenul de salariu provine din latinescul salarium, care desemna, la origine, raţia de sare (sale) alocată unui soldat. Ulterior, el a fost utilizat pentru a denumi preţul plătit cetăţenilor liberi care îndeplineau diverse activităţi în folosul altor persoane1. În afară de salariu, se mai utilizează termenii de retribuţie şi remuneraţie, de asemenea de origine latină2, precum şi cel de indemnizaţie, echivalent al remunerării demnitarilor aleşi ori numiţi şi a magistraţilor3.