Această lucrare îşi  propune să prezinte o soluţie modernă şi mai eficientă a aplicaţiei DRG Naţional, folosită de Guvernul României pentru finanţarea spitalelor. Noi propunem o aplicaţie on-line bazată pe tehnologia JSP şi baze de date MySql pentru a înlocui vechea aplicaţie  realizată în MS Access 2000. 

       Cu o astfel  de aplicaţie , Biroul Naţional DRG poate vedea,  în orice moment, datele, şi chiar să le trimită la organizaţiile internationale. Această soluţie păstrează structura si multe meniuri din aplicaţia veche, astfel încat utilizatorii se pot acomoda uşor cu noua aplicaţie. Accentul este pus pe securitatea datelor deoarece utilizatorii au drepturi de acces diferite, setate de către administrator. 

        Guvernul României foloseşte sistemul DRG de clasificare  ca o metodă de finanţare a  185 spitale, şi îşi propune ca pe viitor sa extinda acest numar. . Noul sistem ofera ocazia intelegerii si compararii tipurilor de pacienti tratati si costul lor relativ in cadrul spitalului, intre spitale, intre judete si intre tari, deoarece DRG-urile sunt folosite larg la nivel international

   DRG-urile sunt un sistem de clasificare a pacientilor pe baza diagnosticului, procedurilor si a altor informatii clinice despre pacient, care ofera posibilitatea de a lega tipul de pacienti pe care spitalul ii trateaza (adica indicele de complexitate a cazurilor sau casemix index) de costurile aferente ale spitalului.

        Elaborarea si dezvoltarea DRG-urilor a început la sfarsitul anilor '60 la Universitatea Yale din Statele Unite. Motivul initial pentru dezvoltarea DRG-urilor a fost acela de a crea un cadru eficient de monitorizare a utilizarii serviciilor intr-un spital. Prin urmare, DRG-urile trebuie sa fie considerate in primul rand si mai mult decat orice ca un sistem de clasificare si nu ca unul de finantare. Daca DRG-urile sunt folosite ca baza pentru un sistem de finantare atunci multe alte componente trebuie sa fie create si implementate. Prima aplicare la scara larga a DRG-urilor pentru finantare a fost la sfarsitul anilor 1970 in Statul New Jersey din Statele Unite.

        De atunci peste 30 de ţări folosesc DRG-urile pentru măsurarea activitatii clinice, îmbunatatirea managementului clinic, alocarea resurselor/bugetelor pentru îngrijirea sănătăţii, pregatirea ghidurilor de practica etc. Cu toate ca implementarea DRG-urilor in Romania ca baza pentru finantarea spitalelor este un fenomen nou, conceptul DRG nu este nou si de multi ani, in numeroase tari au fost inregistrate rezultate ale utilizarii sale. Printre acestea se numara cresterea eficientei si scaderea duratei de spitalizare cu mentinerea ingrijirilor de calitate, pentru a mentiona doar cateva aspecte.

        Datele necesare pentru gruparea pacientilor pe baza codurilor diagnosticelor si procedurilor, in categorii DRG sunt enumerate mai jos. Aceste date definesc sistemul de clasificare DRG. 

• varsta 

• sex 

• durata de spitalizare 

• diagnostic principal 

• diagnostice secundare 

• proceduri 

• starea la externare 

• greutatea la nastere (in cazul nou nascutilor) 

      Prin sistemul grupelor de diagnostice (DRG) se analizeaza caracteristicile fiecarui pacient externat (varsta, gen, durata de spitalizare, diagnostice principale si secundare, proceduri, starea la externare si greutatea la nastere in cazul nou-nascutilor), iar in functie de acestea pacientii sunt trimisi intr-o categorie distincta. In acest mod, sistemul DRG realizeaza o "fotografie" a rezultatelor spitalului, incercand să standardizeze rezultatele activitatii acestuia.

(1) omogenitatea clinica, adica intr-un anume DRG cazurile (pacientii) sunt similare, din punct de vedere clinic, dar nu identice ;

(2) omogenitatea costurilor, adica fiecare DRG contine cazuri ce necesita un consum asemanator de resurse. 

        Grupele de diagnostice sunt medicale si chirurgicale in functie de prezenta sau absenta unei interventii chirurgicale si sunt concepute pentru a acoperii patologia asociata pacientilor acuti ce solicita spitalizarea. Ele sunt concepute in lumina standardizarii rezultatelor spitalului (exprimate in termenii pacientilor externati, "omogenizati" in interiorul acestor grupe) si merg intr-o directie opusa scolilor medicale ce sustin eterogenitatea bolnavilor exprimata prin sloganul "nu exista boli, ci bolnavi". 

       Pentru a putea clasifica fiecare pacient externat intr-o grupa de diagnostice sunt necesare parcurgerea a patru mari etape: 

1. disponibilizarea datelor clinice despre pacientii externati. Clasificarea DRG necesita obligatoriu 7 variabile pentru fiecare pacient: varsta, gen, durata de spitalizare, diagnostice principale si secundare, interventii chirurgicale sau alte proceduri efectuate, starea la externare, si greutatea la nastere (numai pentru nou-nascuti); 

2. codificarea datelor necesare (pentru diagnostice si proceduri), in vederea utilizarii unui limbaj standardizat pentru acest variabile si pentru a putea fi folosite cu mai multa usurinta; 

3. colectarea sub forma electronica a ancestor date; 

4. trimiterea automata a fiecarui pacient intr-o grupa de diagnostice.

        In momentul de fata, pentru colectarea informatiilor despre pacienti este folosita aplicatia DRGNational v4.0 care este distribuita in teritoriu. Aplicatia trebuie instalata pe fiecare calculator folosit pentru colectarea datelor legate de pacienti. Inregistrarea electronica  a pacientilor, pe toata perioada cat pacientul sta in spital, este in concordanta cu foaia de observatie introdusa de Ministerul Sanatatii si Familiei din România . Odata colectate, datele sunt adaugate intr-o baza de date care trebuie trimisa lunar la Biroul Central DRG din Bucuresti.

      La ora actuala, plicatia DRGNational v4.0 este distribuita pe un CD, ca o aplicatie runtime implemtata in Microsoft Acces 2000, care culege informatiile despre pacient la nivel de sectie, le cripteaza  si apoi le trimite catre Biroul National DRG folosind posta electronica.  Este posibila, de asemenea, si centralizarea datelor de pe toate sectiile spitalului pe un singur calculator, pe care trebuie de asemnea instlata aplicatia, si trimiterea lor centralizata catre Biroul National DRG.  Aplicatia are cerinte hardware minime, iar pentru statiile de unde se face trimiterea datelor catre Biroul National DRG mai este necesară o conexiune la Internet.

        Propunem o nouă soluţie de implementare a aplicaţiei  DRGNaţional, care elimină dificultăţile celei foloste astăzi.

         Întâi  de toate, MS Access 2000 este un sistem de administrare a  bazelor de date şi aministrează eficient un număr redus de înregistrări : în jur de 20000-30000 înregistări, folosit în general in activitatea de management în companiile mici. Acesta este motivul pentru care, în loc să folosim MS Access 2000 noi propunem un sistem de adminitrarea a bazelor de date mult mai puternic, numit MySQL. 

- anulează faza de criptare a datelor şi transmiterea lor prin e-mail, deoarece poate aduce o mulţime de probleme; datele primite prin e-mail de către Biroul Naţional DRG trebuie salvate într-un anumit format, eventual bază de date, pentru a putea fi folosite pentru vizualizate sau pentru elaborarea unor rapoarte, statistici sau grafice ; când se adaugă în aceeaşi bază de date informaţii de la diverse surse, pot aparea probleme(de exemplu, valoarea cheii primare poate fi identica in unele fise. În acest caz trebuie făcute procese suplimentare înainte de salvarae în baza de date ; toatea acestae necesita timp).

- datele văzute la Biroul Naţional DRG sunt totdeauna actulaizate(up to date); nu este necesar să se aştepte sfârşitul unei anumite perioade de timp pentru a primi aceste date ; oricand datele pot fi vizualizate ca rapoarte, statistici sau grafice, lucru care este foarte important pentru domeniul medical.

- Aplicaţia, baza de date şi serverul de baze de date trebuie instalate pe un singur computer(server) ; acesta va fi accesat de orice utilizator, în limita drepturilor sale, de pe propriul calculator, folosind un browser ; în acest fel nu este necesar ca aplicaţia să fie instalată pe computerul fiecărui utilizator(client) ; bine inteles performanta serverului trebuie să fie foarte ridicată.

        Aplicaţia descrisă in continuare este o aplicaţie client-server şi reprezintă soluţia ideală de implementare a unei baze de date competitive cu costuri minime. Este realizată folosind tehnologia JavaServer Page(JSP) , impreună cu baze de date MySQL.

        JDBC(engl. Java DataBase Connectivity) reprezintă API-ul(engl. Application Programming Interface) dezvoltat de Sun Microsystems în colaborare cu diverşi parteneri pentru a oferi aplicaţiilor Java acces spre bazele de date gestionate de diverse DBMS-uri (Sisteme de Gestiune a Bazelor de Date). Într-o arhitectura client-server, bazele de date se pot afla pe aceeaşi maşină sau pe o altă maşină cu care clientul este conectatdintr-un intranet sau chiar Internet. Cea mai importantă funcţie a JDBC-ului este posibilitatea lucrului cu instrucţiuni SQL  şi procesarea eventualelor rezultate obţinute în urma interogărilor într-o manieră independentă şi consistentă. Putem privi API-ul JDBC ca o interfaţă standard între aplicaţii şi diverse DBMS-uri, creatorii aplicaţiilor programând conform acestui API într-un mod uniform şi independent de DBMS. Urmează ca apelurile SQL să fie preluate, traduse şi trimise mai departe de diverse drivere scrise în parte pentru fiecare DBMS.